Când am scris ultima dată despre gazul natural, designerul de case sustenabile și fostul inginer chimist Edgar Dearden a comentat: „Nu-i mai spune gaz natural! Nu e nimic natural la el!” În trecut, am sugerat că ar trebui să-i spunem pur și simplu metan.
Dearden nu mai folosește termenul, spunând pentru PlanetaNoastra: „Am experimentat direct cum acest cuvânt sabotează acțiunea climatică. Anul trecut, pe vremea când foloseam eu însumi termenul ‘natural’, i-am spus unui client proprietar: ‘Vă rog să nu folosiți gaz natural, este un combustibil fosil.’ Și el a răspuns: ‘Dacă este așa de rău, de ce îi spun ei natural?'”
Acest lucru nu este surprinzător. Yale Program on Climate Change and Communications a făcut un studiu pe această temă și a constatat că „gaz natural” a generat asocieri cu cuvinte precum *curat* și *gătit*, în timp ce „metan” este asociat cu *gaz*, *vaci*, *seră*, *încălzire globală* și *schimbări climatice*.
Mulți (inclusiv eu în PlanetaNoastra) au susținut că a fost numit „natural” pentru a-l diferenția de gazul de oraș, sau gazul fabricat, care era obținut din cărbune în uzinele de gaz. S-ar putea să nu fi început ca un termen de marketing, dar cu siguranță a evoluat într-unul. Dearden s-a întrebat dacă acest „natural” are o semnificație specifică și dacă este reglementat. În SUA, Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) scrie:
Dar toată lumea, de la Michael Pollan în The New York Times la site-uri web precum Eater, se plânge că este abia reglementat.
La nord de graniță, în Canada, unde locuiește Dearden, povestea este diferită. Guvernul canadian a elaborat reguli care stipulează că „un aliment poate fi descris ca „natural” dacă sunt îndeplinite următoarele criterii, și anume ca alimentul și ingredientele sale:
- să nu conțină, sau să fi conținut vreodată, o vitamină adăugată, un nutrient mineral, un agent aromatizant artificial sau un aditiv alimentar
- să nu fi avut vreo componentă sau fracție a acesteia îndepărtată sau modificată semnificativ, cu excepția îndepărtării apei (de exemplu, îndepărtarea cofeinei)
- să nu fi fost supuse unor procese care le-au alterat semnificativ starea fizică, chimică sau biologică originală
Sunt destul de stricți în privința asta. Dearden dă două exemple (mierea și untul de arahide) pentru a arăta cum modificări aparent minore fac ilegală numirea lor „natural”.
Când te uiți la cum este produs „gazul” natural livrat clientului, nu este nimic natural la el. Dearden descrie ce se întâmplă în timpul fracturării hidraulice (fracking):
Apoi companiile de gaz adaugă un odorizant, mercaptan, pentru ca oamenii să poată simți mirosul gazului când se produc scurgeri. Și apoi ei numesc asta natural!
Deși aceste reguli se aplică alimentelor și nu combustibililor, principiul este că publicul nu ar trebui să fie înșelat să creadă că ceva este natural atunci când nu este. Și știm din studiul Yale – și din experiența clientului lui Dearden – că oamenii cred că „natural” înseamnă ceva mai bun și mai sănătos.
Cu toate acestea, știm, de asemenea, că aparatele pe gaz poluează aerul interior și exterior, că arderea gazului eliberează particule în suspensie, oxizi de azot, monoxid de carbon și, desigur, dioxid de carbon, că gazul este o sursă principală de poluare a aerului interior și că aragazele pe gaz sunt dăunătoare pentru tine și mediu.
Este clar că publicul este înșelat. Rămânând la legislația canadiană datorită definiției lor pentru „natural”, există o Lege a Concurenței care stabilește reguli pentru marketing.
Este clar că gazul fosil metan nu este „natural”. De asemenea, este clar din studiul Yale că numirea sa naturală influențează clientul.
Poate că este timpul ca cineva să conteste industria – deși este destul de mare și folosește denumirea de mult timp. Dar cu siguranță, ar trebui cu toții să îl emulăm pe Dearden și să încetăm să folosim termenul.
