Potrivit Programului Alimentar Mondial al Națiunilor Unite, care monitorizează indicatorii principali ai foametei acute în timp aproape real în 92 de țări diferite, peste 900 de milioane de oameni din întreaga lume nu au suficient de mâncare. Având în vedere un număr atât de mare, s-ar putea presupune: Pentru a hrăni pe cei flămânzi, lumea are nevoie de mai multă hrană.
Dar această presupunere este complet greșită, constată un nou raport al organizației de conservare WWF. Intitulat „Driven to Waste” (Impulsionați către risipă), acesta afirmă că lumea are suficientă hrană pentru toată lumea – doar că risipește o bună parte din ea.
Cât de mult este șocant: WWF estimează că 2,5 miliarde de tone metrice de alimente sunt risipite la nivel global în fiecare an, ceea ce echivalează cu greutatea a 10 milioane de balene albastre. Aceasta înseamnă cu 1,2 miliarde de tone metrice mai mult decât estimările anterioare și aproximativ 40% din totalul alimentelor cultivate de fermieri. Din totalul alimentelor care rămân neconsumate, 1,2 miliarde de tone metrice se pierd la ferme, iar 931 de milioane de tone metrice sunt risipite în retail, în unitățile de servicii alimentare și în casele consumatorilor. Restul se pierde în timpul transportului post-fermă, al depozitării, al fabricării și al procesării alimentelor.
Deși aceste cifre sunt uimitoare în sine, există și o altă perspectivă tulburătoare din care pot fi privite, potrivit WWF, care sugerează că risipa alimentară ar trebui privită nu doar în relație cu foametea mondială, ci și în contextul schimbărilor climatice. Producția de alimente, subliniază aceștia, consumă cantități uriașe de teren, apă și energie, ceea ce, la rândul său, impactează mediul în moduri care contribuie la criza climatică globală. De fapt, „Driven to Waste” declară că risipa alimentară reprezintă 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel global – o cifră mai mare decât estimările anterioare de 8%.
Pentru a fi și mai precis, WWF raportează că risipa alimentară la ferme generează 2,2 gigatone de echivalent dioxid de carbon, ceea ce constituie 4% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activitatea umană și 16% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din agricultură – echivalentul emisiilor de la 75% din totalul mașinilor conduse în Statele Unite și Europa pe parcursul unui an.
Cu toate acestea, emisiile nu sunt singura problemă. De asemenea, problematică este utilizarea terenului, potrivit WWF, care estimează că peste 1 miliard de acri (peste 404 milioane de hectare) de teren sunt utilizați pentru a cultiva alimente care se pierd la ferme. Aceasta este o suprafață mai mare decât subcontinentul indian și o porțiune semnificativă de teren care ar putea fi altfel utilizată pentru eforturi de reînsălbăticire (rewilding), despre care s-a demonstrat că atenuează efectele schimbărilor climatice.
„Știam de ani de zile că pierderea și risipa alimentară reprezintă o problemă uriașă care poate fi minimizată, ceea ce, la rândul său, ar putea reduce impactul sistemelor alimentare asupra naturii și climei. Acest raport ne arată că problema este probabil mai mare decât credeam”, a declarat Pete Pearson, liderul Inițiativei Globale WWF pentru Pierderea și Risipa Alimentară, într-un comunicat.
Amploarea problemei risipei alimentare necesită acțiune globală, potrivit lui Pearson și colegilor săi, care pledează pentru intervenții care să ia în considerare „factorii socio-economici și de piață care modelează sistemul agricol”. Scurtarea lanțurilor lungi de aprovizionare cu alimente, de exemplu, ar putea oferi fermierilor o mai bună vizibilitate asupra piețelor finale, ceea ce i-ar putea ajuta să estimeze mai precis nevoile de producție alimentară. De asemenea, oferirea fermierilor unei mai mari capacități de negociere cu cumpărătorii i-ar putea ajuta să-și îmbunătățească veniturile pentru a investi în instruire și tehnologii de reducere a risipei.
Politicile guvernamentale care încurajează reducerea risipei alimentare pot fi, de asemenea, utile, la fel ca și presiunea publică, potrivit WWF, care afirmă că consumatorii educați pot deveni „cetățeni alimentari activi” a căror susținere financiară (pocketbook advocacy) poate „determina schimbări care să sprijine fermierii în reducerea pierderii și risipei alimentare”.
„Driven to Waste subliniază clar că asigurarea accesului la tehnologie și instruire la ferme nu este suficientă; deciziile luate mai jos pe lanțul de aprovizionare de către companii și guverne au un impact semnificativ asupra nivelurilor de alimente pierdute sau risipite la ferme”, a declarat coautoarea raportului Lilly Da Gama, manager de program pentru pierderea și risipa alimentară la WWF-UK. „Pentru a obține o reducere semnificativă, guvernele naționale și actorii pieței trebuie să acționeze pentru a sprijini fermierii din întreaga lume și să se angajeze să înjumătățească risipa alimentară în toate etapele lanțului de aprovizionare. Politicile actuale nu sunt suficient de ambițioase.”
