Combaterea risipei alimentare este una dintre cele mai stringente probleme de mediu în prezent. Se consideră că este responsabilă pentru până la 10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, deși acest număr urcă la 37% atunci când fiecare aspect al ciclului alimentar – de la agricultură și utilizarea terenurilor, la transport, depozitare, ambalare, retail și pierderi – este luat în considerare. Dacă amprenta anuală de apă a alimentelor risipite ar fi cuantificată, aceasta ar măsura 250 de kilometri cubi sau de cinci ori volumul Lacului Garda, cel mai mare lac din Italia.
Mediile urbane sunt factori importanți ai risipei alimentare, dar asta înseamnă că pot fi și soluționatori eficienți ai problemelor. Având în vedere acest lucru, un grup de cercetători italieni din diverse instituții, susținuți de Centro Euro-Mediterraneo sui Cambiamenti Climatici (CMCC), a demarat un studiu care a analizat rolul pe care îl joacă orașele în combaterea risipei alimentare. Orașele pot ocupa doar 3% din suprafața terestră a lumii, dar consumă 70-80% din alimentele sale. Prin analizarea a 40 de orașe din 16 țări europene, cercetătorii au elaborat un cadru pentru evaluarea inițiativelor eficiente de combatere a risipei alimentare.
Proiectul de cercetare a avut trei componente principale. Primul a fost ca cercetătorii să se familiarizeze cu lucrările preexistente privind risipa alimentară urbană. Au constatat că nu există prea multe; cea mai mare parte a cercetărilor și politicilor privind risipa alimentară s-a concentrat la nivel național și internațional, cu mai puțină atenție acordată politicilor de combatere a risipei alimentare la nivel municipal. Acest lucru este nefericit, deoarece nivelul local este cel unde se poate produce o schimbare reală.
Există câteva exemple excelente de orașe care fac schimbări eficiente. Cercetătorul senior Marta Antonelli a menționat orașul Milano, care s-a angajat să reducă la jumătate risipa alimentară până în 2030 și a aprobat o deducere fiscală pentru deșeuri destinată companiilor care reduc risipa alimentară prin donarea oricărui surplus. Alte orașe precum Genova, Veneția, Bari, Bologna și Cremona au reușit să combată sărăcia și foametea prin extinderea donațiilor alimentare și au creat noi locuri de muncă prin aceste inițiative.
A doua componentă a studiului a fost crearea unui cadru pe care oficialii orașelor îl pot utiliza pentru a combate risipa alimentară. Necesitatea unei coordonări mai ample a fost repetată constant pe parcursul studiului, adică crearea unei definiții comune pentru risipa alimentară și a unei metodologii consecvente pentru măsurarea acesteia. O problemă trebuie cartografiată pentru a putea fi combătută. Noua strategie „De la Fermă la Furculiță” a UE adoptată recent merge în această direcție, dar autorii studiului solicită noi indicatori (metrici) care să poată compara acțiunile.
Acești indicatori sunt cruciali pentru a ajuta la coordonarea numeroșilor actori implicați în lupta împotriva risipei alimentare, cum ar fi autoritățile publice locale, retailerii, cantinele școlare, spitalele, piețele alimentare, ONG-urile și cetățenii individuali. „Toți acești actori și niveluri de guvernare trebuie să lucreze [împreună] pentru a asigura politici urbane eficiente privind risipa alimentară”, scriu autorii.
Acești actori trebuie să se angajeze în campanii de conștientizare publică cu privire la risipa alimentară; să încurajeze consumatorii spre comportamente mai bune, mai puțin risipitoare; să ofere stimulente fiscale companiilor pentru a nu mai risipi; să stabilească ținte pentru reducerea risipei alimentare, cum ar fi angajamentul de a o reduce cu un anumit procent în fiecare an; și să încurajeze industria alimentară să semneze pacte cu instituțiile alimentare pentru a reduce voluntar risipa.
În cele din urmă, autorii studiului solicită ca toate inițiativele urbane să se alinieze Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Națiunilor Unite care au fost stabilite în 2015 și se intenționează să fie atinse până în 2030. Managementul risipei alimentare are un impact asupra multor altor sectoare – de la generarea de energie curată, la acțiuni privind schimbările climatice, la emanciparea socio-economică – toate acestea făcând parte din ODD. Așadar, pe viitor, toate politicile ar trebui să se bazeze pe ODD pentru a asigura că un oraș lucrează spre un obiectiv global comun în cel mai eficient mod.
Mesajul este clar: Împreună putem reuși, dar avem nevoie de o abordare mai bună, deoarece cea actuală este prea fragmentată, prea arbitrară, chiar dacă bine intenționată. Acest studiu este un bun punct de plecare pentru guvernele locale.
