Piața plantelor de interior este în plină expansiune. În 2019, un sondaj anual al Asociației Naționale de Grădinărit a dezvăluit că vânzările de plante de interior în SUA au crescut cu 50%, ajungând la 1,7 miliarde de dolari, în trei ani, iar tendința a continuat să crească exponențial de atunci. Termenul „plante de interior”, de exemplu, a înregistrat de două ori și jumătate mai multe căutări pe Google în mai 2020 decât cu doar două luni înainte. Un alt sondaj efectuat pe aproximativ 1.000 de persoane care cumpăraseră plante de interior după luna martie a aceluiași an a arătat că 12% dintre aceștia erau, de asemenea, cumpărători de plante pentru prima dată. Dar hobby-ul horticol în plină dezvoltare, oricât de ecologic ar părea, s-ar putea să nu fie atât de prietenos cu mediul.
În funcție de modul în care îți procuri „dragile” plante cu frunze – și de unde – obiceiurile tale de cumpărare de plante de interior ar putea accelera criza climatică. Iată câteva dintre cele mai mari probleme de mediu ale industriei plantelor, inclusiv „milele plantelor”, deșeurile de plastic și problemele legate de recoltarea turbei.
De unde provin plantele de interior?
Majoritatea plantelor de interior prosperă în spații închise deoarece sunt originare din climate tropicale și subtropicale. Populara plantă Swiss cheese (Monstera deliciosa) – una dintre cele mai Instagramate plante de interior, acumulând un total de 3,5 milioane de postări sub hashtag-urile #swisscheeseplant, #monstera și #monsteradeliciosa (numele său botanic) în 2021 – provine din Panama și sudul Mexicului. Iedera diavolului (Epipremnum aureum) – cunoscută și sub numele de golden pothos – este originară din Insulele Solomon, planta banilor chinezești (Pilea peperomioides) din sudul Chinei, iar plantele șarpe (Sansevieria) și ficusul-liră (Ficus lyrata) din vestul Africii.
Pentru a crește aceste plante în afara habitatelor lor naturale, condițiile lor preferate trebuie replicate în sere vaste, consumatoare de energie. O hartă globală a floriculturii din 2016, comandată de compania olandeză de servicii financiare Rabobank și de conglomeratul floral Royal FloraHolland, a arătat fluxul comercial global de flori tăiate și plante vii provenind direct din Olanda, unde serele automatizate sunt echipate cu iluminare artificială și sisteme de irigare de înaltă tehnologie pentru a menține flora fericită.
În Marea Britanie, în special, unde vânzările de plante de interior au înregistrat o creștere de 82% din iulie 2019 până în iulie 2020, importuri de plante vii în valoare de 308 milioane de dolari au provenit din țara vecină, Olanda. Harta din 2016 a arătat, de asemenea, că SUA exportă o cantitate semnificativă de plante vii, în special către Canada și Mexic.
Impactul asupra mediului al acestui sistem este dublu: energia necesară pentru a menține condiții aproape tropicale într-o seră pe tot parcursul anului și emisiile generate de transportul produselor peste granițele internaționale. Deși este imposibil să se măsoare exact amprenta de carbon a comerțului cu plante de interior, un calculator de emisii al unei companii de transport maritim a determinat că un singur container de transport de dimensiune standard care călătorește de la Amsterdam la New York ar putea produce jumătate de tonă metrică de CO2.
Plantele de interior și deșeurile de plastic
Ghivecele de plastic au fost tipul predominant de recipient în industria plantelor din SUA din anii ’80. Majoritatea ghivecelor pentru plante de interior sunt fabricate din polipropilenă (PP, #5), care nu este acceptată pe scară largă de serviciile de reciclare la domiciliu. De fapt, doar 1% din acestea sunt reciclate în SUA.
Conform unui raport din 2020 al Asociației Peisagiștilor Profesioniști, „acceptarea și utilizarea pe scară largă a ghivecelor de plastic au făcut posibilă creșterea și eficiența industriei verzi” între 2015 și 2018, când numărul producătorilor de flori în SUA a crescut cu 12%. Cea mai recentă estimare a cantității de plastic produsă pentru recipientele plantelor de interior și de terasă – din 2013, chiar înainte de creșterea din 2020 – a fost de aproximativ 216 milioane de livre (aproximativ 98 de milioane de kilograme) anual. Revista Nursery Management a raportat că 98% dintre acestea ajung la gropile de gunoi, unde necesită 20 până la 30 de ani pentru a se descompune.
Problema cu turba
Una dintre cele mai mari probleme legate de plantele de interior este probabil cea mai puțin cunoscută. Turba este un ingredient principal în majoritatea amestecurilor de ghiveci deoarece împiedică spălarea nutrienților plantelor în timpul udărilor, poate reține de mai multe ori greutatea sa în umiditate și poate elibera acea umiditate către rădăcinile plantelor atunci când este necesar. Dar recoltarea acestui material fibros multifuncțional necesită perturbarea constantă a turbăriilor, cel mai mare stoc terestru de carbon organic din sol de pe planetă, stocând aproape de 100 de ori mai mult carbon decât pădurile tropicale.
Turbăriile acoperă 3% din suprafața Pământului, cele mai mari cantități fiind în Europa de Nord, America de Nord și Asia de Sud-Est. Materia asemănătoare solului este recoltată prin răzuirea suprafeței turbării cu un tractor, un proces care eliberează carbonul stocat (CO2) înapoi în atmosferă. Conform IUCN, aproximativ 10% din gazele cu efect de seră la nivel global provenite din utilizarea terenurilor provin din turbării deteriorate, iar nivelul de distrugere se multiplică atunci când aceste turbării iau foc, ceea ce se întâmplă adesea când sunt recoltate în condiții uscate.
Incendiile care au devastat pădurile de turbă din Indonezia în 2015 au dus la emisii zilnice mai mari decât cele produse de Uniunea Europeană prin arderea combustibililor fosili – și acest lucru se întâmplă frecvent. Arderile de turbă sunt mai poluante decât arderea cărbunelui și pot avea efecte severe asupra bunăstării umane.
Pe lângă riscul de incendiu, recoltarea turbei poluează apa potabilă și cauzează pierderea biodiversității. IUCN atribuie declinul de 60% al populației de urangutanul de Borneo pe o perioadă de 60 de ani pierderii habitatului din pădurile de turbă. Primata este acum listată pe Lista Roșie a IUCN ca fiind în pericol critic de dispariție.
