Grădinile Victoriei Climatice sunt descrise de Katherine Martinko de la PlanetaNoastra ca o modalitate de a „extrage carbon din atmosferă pentru a stimula reziliența mentală, a compensa costurile în creștere ale alimentelor și a petrece mai mult timp afară.” Dar în aceste vremuri, ele servesc o funcție mai tradițională: hrănirea familiilor într-o lume a penuriei alimentare, a costuri în creștere rapidă, și a incertitudinii tot mai mari. De mulți ani am prezentat postere din vremuri în care guvernele promovau ideea că oamenii ar trebui să-și cultive și să-și conserve propria hrană, fie pe proprietatea lor, fie în ferme și loturi atribuite. Având în vedere vremurile actuale, a părut potrivit să răscolim din nou prin arhive.
Canada a intrat în Marele Război cu câțiva ani înainte de SUA, așa că a avut un avans în industria posterelor, cu Bunica arătându-i mamei cum se face și copiii trăgându-l pe tata să ajute.
Odată ce SUA a intrat în război, Charles Lathrop Pack, descris ca „unul dintre cei cinci cei mai bogați oameni din America înainte de Primul Război Mondial”, a organizat Comisia Națională pentru Grădini de Război pentru a-i pune pe toți la treabă, de obicei cu ajutorul acestei femei neîncrezătoare învelită într-un drapel.
Iată-l pe Pack, mobilizându-și trupele. „Unchiul Sam se așteaptă ca fiecare grădină de război să-și facă datoria!”
Domnișoara Libertate era ca acea persoană modernă din pozele de stoc care este folosită iar și iar. Era peste tot și nu zâmbea niciodată.
Unchiul Sam intervenea și ajuta cauza, și nici el nu zâmbea prea mult.
Reducerea risipei este importantă; încă vorbim despre asta. Dar, într-adevăr, „Cea mai mare crimă din creștinătate”, oriunde ar fi aceasta, este din nou un pic cam sumbră și un pic cam o exagerare. Însă textul mic de jos—”Mănâncă mai puțin. Nu risipi nimic. Trăiește simplu. Evită risipa alimentară”—încă rezonează.
În Al Doilea Război Mondial, specialiștii în publicitate au intervenit, și totul a devenit mult mai profesionist și optimist, cu oameni fluierând în timp ce lucrau și zâmbete de satisfacție cu o treabă bine făcută pe fețele lor. Posterele britanice erau percutante și grafice.
Potrivit Bibliotecii Britanice, totul este încă relevant.
Campania „Săpăm pentru Victorie” a fost înființată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către Ministerul Agriculturii din Marea Britanie. Bărbații și femeile din întreaga țară au fost încurajați să-și cultive propria hrană în vremuri de raționare strictă. Spațiile deschise de pretutindeni au fost transformate în loturi atribuite, de la grădinile private la parcuri publice – chiar și peluzele din fața Turnului Londrei au fost transformate în parcele de legume. Pliantele, cum ar fi cel prezentat aici, făceau parte dintr-o campanie masivă de propagandă menită atât să asigure că oamenii au suficient de mâncare, cât și să mențină moralul ridicat. Recesiunea actuală, precum și o nouă conștientizare a „milelor alimentare” și a schimbărilor climatice, a crescut cererea pentru parcele de cultivare a legumelor, iar tendința este susținută de noi inițiative guvernamentale comparabile.
Americanii au înțeles repede, cu familii fericite și zâmbitoare mergând să planteze grădini pentru victorie.
Cultivă-ți propriile pentru a fi sigur!
Și apoi, desigur, totul trebuie procesat și conservat pentru a avea destul de mâncare iarna aceasta. A contat atunci și mai poate conta și acum? Potrivit Claudiei Reinhardt, „Departamentul de Agricultură al SUA estimează că au fost plantate peste 20 de milioane de grădini ale victoriei. Fructele și legumele recoltate din aceste parcele de acasă și comunitare au fost estimate la 9-10 milioane de tone, o cantitate egală cu întreaga producție comercială de legume proaspete. Deci, programul a contat.”
La începutul pandemiei, autoarea și scriitoarea culinară din Toronto, Lorraine Johnson, a cerut tuturor să-și smulgă gazonul și să planteze grădini ale victoriei.
„Momentul este prielnic pentru a umple curțile din față cu hrană, pentru a descoperi că insectele sunt necesare pentru polenizare și pentru a vedea legăturile dintre grădinile noastre și ecologia locală. Haideți să creștem tone de mâncare. Și haideți să o creștem astfel încât să ajungă la cei dintre noi care sunt cei mai vulnerabili și marginalizați. Haideți să creștem o generație de copii care știu de unde vine mâncarea, care participă la producerea unei părți din ea și care devin astfel mâncăcioși sănătoși. Bonus: vor învăța despre natură.”
Există bonusuri suplimentare astăzi: vom economisi bani, vom reduce incertitudinea aprovizionării, vom reduce nevoia de combustibil și îngrășăminte. Este primăvară, și nu a existat niciodată un moment mai bun. Și nu uita să-ți mănânci resturile!
