Laptele de ovăz vs. laptele de soia: care este mai ecologic?

Laptele de soia ar putea fi alternativa originală la laptele de vacă, dar laptele de ovăz este cu siguranță cel mai la modă.

Ambele sunt mult mai bune pentru mediu decât laptele de vacă, în special datorită emisiilor de metan provenite din agricultura animală. Dar care este mai verde?

Fiecare cultură emite o cantitate similară de gaze cu efect de seră și folosește cam aceeași cantitate de teren și apă — așa că răspunsul se reduce la locul unde cresc și la modul în care sunt transformate în lapte.

Aflați mai multe despre sustenabilitatea laptelui de ovăz versus laptele de soia, inclusiv despre totul, de la pesticide la kilometri alimentari și preocupări legate de defrișare.

Impactul asupra mediului al laptelui de ovăz

În 2020, laptele de ovăz a depășit laptele de soia, devenind al doilea cel mai popular tip de lapte alternativ în SUA, după laptele de migdale. Acum apare pe aproape orice meniu de cafenea și este considerat pe scară largă cel mai ecologic tip de lapte disponibil. Din păcate, este și cel mai scump.

Consumul de apă

Culturile de ovăz necesită, în general, cea mai mică cantitate de apă dintre toate culturile vegetale folosite pentru lapte. Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite estimează necesarul de apă al culturii de ovăz la 450 până la 650 de milimetri pe perioada de creștere. Aceasta reprezintă o treime din necesarul de apă al bananelor, jumătate din necesarul citricelor și al bumbacului, și chiar puțin mai puțin decât necesarul soiei, roșiilor și cartofilor.

O parte a motivului pentru care ovăzul are o eficiență atât de ridicată a utilizării apei este faptul că crește în sezonul mai rece, de la aproximativ martie până în iulie. Lipsa căldurii în această perioadă de creștere permite plantelor să-și păstreze umiditatea. În plus, au un raport admirabil între „apă verde” și „apă albastră” (adică, apa care provine din cer versus apa preluată din pământ) de opt la unu.

Consumul de apă pentru laptele de ovăz a fost estimat la aproximativ 48 de litri per litru de lapte.

Utilizarea terenului

SUA are puțin sub două milioane de acri (sub 810.000 de hectare) plantați cu ovăz, fiecare acru oferind aproximativ 65 de bușeli (echivalentul a aproximativ 6,2 tone per hectar). Texas, Dakota de Nord, Dakota de Sud și Wisconsin sunt principalele state cultivatoare de ovăz, dar cultura crește la fel de la nord, în Alaska, la fel de la sud, în Florida. De asemenea, din California până în Maine.

Această distribuție este o dovadă a rezistenței plantei. Ovăzul poate crește într-o gamă largă de climate și condiții de sol, ceea ce face ușor pentru oameni să procure ovăz cultivat local cu mai puțini kilometri alimentari — adică distanța pe care alimentele o parcurg de la producător la consumator.

Un alt lucru bun despre ovăz este că de fapt beneficiază solul, mai ales atunci când este tratat ca o „cultură de pauză” între cultivarea altor lucruri. Ajută la suprimarea buruienilor, absoarbe excesul de nutrienți și menține solul unit pe vreme rece. Cultivarea ovăzului între ciclurile altor culturi poate duce la culturi mai sănătoase și mai productive pe viitor.

Emisiile de gaze cu efect de seră

Laptele de ovăz are, de asemenea, o amprentă de carbon distinct redusă — de fapt, mai mică decât toți concurenții săi, inclusiv laptele de vacă, laptele de migdale și laptele de soia. Un pahar este egal cu aproximativ 180 de grame de dioxid de carbon, excluzând emisiile din distribuție.

Această amprentă de carbon provine din utilizarea îngrășămintelor anorganice cu azot și fosfat, gunoiului de grajd animal, aplicării de var și motorinei pentru utilajele agricole, ca să nu mai vorbim de oxidul de azot emis de reziduurile de ovăz.

Vorbind de reziduuri: trebuie luat în considerare și produsul secundar al laptelui de ovăz, care este pulpa ce se aruncă după ce ovăzul este înmuiat, amestecat și strecurat. Toate tipurile de lapte alternativ au un produs secundar. Dacă sunt trimise la groapa de gunoi, aceste deșeuri alimentare generează un gaz cu efect de seră de 80 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon, care este metanul. Din fericire, este adesea deviat către fermele de animale pentru a fi utilizat ca furaj.

Pesticide și îngrășăminte

Ovăzul poate fi cultivat organic — căutați sigiliul Departamentului American pentru Agricultură (USDA) — dar cel care nu este cultivat organic este adesea tratat cu un cocktail de substanțe chimice toxice care pătrund în sol. În cele din urmă, acestea ajung în rezervoarele de apă subterană care se scurg în sistemele de apă dulce și mai departe în mare.

În SUA, 64% din culturile de ovăz din primele 13 state producătoare de ovăz sunt tratate cu pesticide și chiar mai multe cu îngrășăminte chimice. În 2018, Environmental Working Group a anunțat că a găsit urme de erbicid „în fiecare mostră de cereale populare pe bază de ovăz și alte alimente pe bază de ovăz comercializate pentru copii”. Organizația Mondială a Sănătății a identificat substanța chimică omniprezentă, glifosatul, ca fiind „probabil cancerigenă”, a precizat.

Din fericire, studiile arată că glifosatul nu se bioacumulează la oameni sau la alte animale și, prin urmare, este considerat relativ netoxic pentru viața acvatică. Desigur, acesta nu este cazul tuturor substanțelor chimice agricole. Un raport din 2021 a relevat că pesticidele „au reprezentat o amenințare cronică pentru viața acvatică fluvială” în toate cele cinci regiuni identificate ale SUA.

Impactul asupra mediului al laptelui de soia

Laptele de soia este acum al treilea cel mai popular tip de lapte alternativ în SUA, după laptele de migdale și cel de ovăz. Este cunoscut ca fiind primul lapte vegan pe scară largă disponibil pe piață, dar a pierdut recent o mare parte din baza sa de consumatori din cauza preocupărilor legate de sustenabilitate și sănătate.

Culturile de soia au fost blamate pentru defrișările extinse din pădurea amazoniană. Mai rău, culturile crescute în SUA sunt cel mai adesea modificate genetic pentru a fi tolerante la erbicide.

Consumul de apă

Culturile de soia au aproximativ aceleași necesități de apă ca și culturile de ovăz, aproximativ 450 până la 700 de milimetri pe perioada de creștere. Ce este chiar mai bine decât la ovăz este că soia cultivată pentru producția de lapte folosește o medie globală de 95% apă verde și doar 3% apă albastră. Deci, rezervoarele de apă subterană nu sunt de obicei secate de dragul unei băuturi pe bază de soia.

Totuși, un raport amplu din 2011 privind amprenta de apă a produselor din soia a arătat că fiecare litru de lapte de soia necesită o cantitate uluitoare de aproximativ 297 de galoane (aproximativ 1.124 de litri) pentru a fi produs, de peste șase ori mai mult decât este necesar pentru a face lapte de ovăz. Aproape toată această cantitate — 99,7% — provine din lanțul de aprovizionare (inclusiv zaharurile, porumbul și aromele care intră în compoziție), se arată în raport.

Utilizarea terenului

Culturile de soia folosesc o cantitate similară de teren ca și culturile de ovăz și sunt la fel de rezistente ca ovăzul, adaptându-se la o varietate de climate și condiții. Spre deosebire de ovăz, însă, care are o distribuție globală, 80% din soia din lume este cultivată în SUA, Brazilia și Argentina. Plantațiile de soia au înlocuit vaste zone ale pădurii amazoniene, deși o mare parte din aceasta este utilizată pentru furajarea animalelor, mai degrabă decât pentru lapte vegan. Fondul Mondial pentru Natură (WWF) afirmă că industria soiei „cauzează defrișări extinse și strămutarea micilor fermieri și a populațiilor indigene din întreaga lume”.

Pentru a înrăutăți lucrurile, culturile de soia sunt adesea cultivate continuu în monocultură, chiar dacă pot fi cultivate în rotație cu alte culturi. Soia cultivată în monocultură se bazează mai mult pe pesticide și îngrășăminte; fără aceste substanțe chimice, dăunătorii și bolile le pot ataca pentru perioade nedefinite.

USDA afirmă că 90% din soia cultivată în SUA este modificată genetic pentru a avea trăsături tolerante la erbicide și rezistente la insecte.

Emisiile de gaze cu efect de seră

Universitatea Columbia echivalează un pahar de lapte de soia cu aproximativ 0,4 livre (aproximativ 180 de grame) de emisii de CO2, la fel ca laptele de ovăz. Dar amprenta de carbon a soiei este mărită de faptul că copacii care absorb carbonul sunt tăiați pentru a face loc culturii.

În Brazilia, de exemplu, emisiile provenite din producția și exportul de soia sunt de 200 de ori mai mari în unele municipalități decât în altele din apropiere. Fluctuația provine în cea mai mare parte din „conversia vegetației naturale în teren arabil”, a arătat un studiu din 2020.

În SUA, emisiile provenite din producția de soia au scăzut din 1980. În 2015, media a fost de aproximativ 7,5 livre (aproximativ 3,4 kg) de echivalent CO2 emise per bușel.

Pesticide și îngrășăminte

Soia organică reprezintă mai puțin de 0,1% din producția mondială totală (inclusiv cea produsă pentru furajarea animalelor, nu doar alimente pentru consum uman). Aceasta înseamnă că restul de 99,9% este supus utilizării pesticidelor și îngrășămintelor.

Datele USDA arată că 44% din suprafețele cultivate pe plan intern sunt tratate doar cu cele patru cele mai comune îngrășăminte, 98% cu erbicide, 22% cu fungicide și 20% cu insecticide.

O investigație realizată de Greenpeace și ONG-ul elvețian Public Eye a constatat că două treimi din vânzările de pesticide din Brazilia au fost achiziționate pentru plantațiile de soia din țară.

Care este mai ecologic: laptele de ovăz sau laptele de soia?

Laptele de ovăz este considerat pe scară largă a fi mai ecologic decât laptele de soia și, de fapt, cel mai ecologic lapte non-lactat disponibil.

Deși culturile de soia au aproximativ aceleași necesități de apă și teren ca și culturile de ovăz, soia este prea des cultivată în regiuni vulnerabile unde habitatele vitale ale vieții sălbatice trebuie defrișate pentru acestea. În plus, necesită mult mai multă apă de-a lungul lanțului de aprovizionare și trebuie distribuită din cele trei țări cu producție de vârf, în timp ce ovăzul crește aproape peste tot în lume.

Laptele de ovăz organic făcut din ovăz cultivat local (sau cel puțin pe plan intern) este mai sustenabil decât opțiunile din soia. O opțiune și mai bună ar fi procurarea ovăzului brut de la furnizorul local cu zero deșeuri și să-ți faci propriul lapte de ovăz acasă.

Indiferent de laptele pe care îl alegeți, este important să sprijiniți afaceri etice, sustenabile, care sunt transparente cu privire la lanțurile lor de aprovizionare și își ambalează produsele în cartoane reciclate și/sau cartoane reciclabile pentru lapte. Multe vin în ambalaje Tetra Pak — asigurați-vă că știți cum să le aruncați. Adesea, trebuie să trimiteți aceste cartoane înapoi către Tetra Pak, deoarece majoritatea instalațiilor nu dispun de utilajele necesare pentru a le recicla.