Este atâta tam-tam în jurul hidrogenului în zilele noastre, în special acum în Marea Britanie, unde o treime din emisiile de carbon provin din încălzire și gătit cu gaz. Un proiect pilot la Universitatea Keele, lângă Stoke-on-Trent, pompează un amestec de 80% gaz natural și 20% hidrogen produs prin electroliză într-o unitate de dimensiunea unui container maritim de la ITM, care scrie:
Tipuri de hidrogen
Nu este surprinzător, acest lucru este promovat de o companie de gaz, Cadent. Toate companiile de gaz adoră hidrogenul pentru că vor avea în continuare ceva de pus în conductele lor într-o lume care se decarbonizează. Dar există diferite culori și „arome” de hidrogen.
Hidrogen maro
Hidrogenul maro este produs din cărbune; acesta este ceea ce se numea gaz de oraș înainte ca gazul natural să preia controlul. Are o amprentă de carbon foarte ridicată și nu mai este prea comun.
Hidrogen gri
Hidrogenul gri este produs prin reformare cu abur a metanului, care separă hidrogenul de carbon; o moleculă de CH4 reacționează cu H20 pentru a forma 4H2 și 1 CO2, plus orice CO2 produs prin generarea aburului la 1000 de grade. Acesta este modul în care ~98% din hidrogen este produs în prezent.
Hidrogen albastru
Hidrogenul albastru este ceea ce companiile de petrol și gaze vor încerca să ne vândă, unde iau CO2-ul din procesul de hidrogen gri și îl stochează undeva, sau îl folosesc în combustibili sintetici sau alte produse.
Hidrogen verde
Hidrogenul verde este Sfântul Graal, unde este produs prin electroliză folosind electricitate regenerabilă. Energia solară și eoliană nu este întotdeauna disponibilă atunci când ai cea mai mare nevoie de ea, așa că utilizarea surplusului de energie regenerabilă pentru a produce hidrogen verde are un anumit sens. Este argumentul folosit pentru a alimenta trenuri și mașini cu hidrogen.
© Raport tehnic al Comitetului pentru Schimbările Climatice
În Marea Britanie le place ideea hidrogenului verde și albastru pentru că au atât de multe case prost construite care sunt încălzite cu metan sau gaz natural obișnuit. Comitetul pentru Schimbările Climatice din Marea Britanie a recomandat acest lucru ca parte a planului lor de atingere a emisii nete zero până în 2050. Am scris la vremea respectivă:
Jumătate din conductele din Marea Britanie înlocuite cu plastic sigur pentru hidrogen
De fapt, aproximativ jumătate din conductele din Marea Britanie au fost înlocuite cu plastic sigur pentru hidrogen. Dar ar trebui totuși să înlocuiască toate centralele termice și boilerele și o mare parte din conductele din orașe, ceea ce face ca situația să fie în continuare o mare problemă. De aceea, reportajul BBC se încheie cu o notă de realism în acoperirea sa:
The Conversation/CC BY-ND 1.0
Acum ani de zile credeam că economia hidrogenului era o paravan pentru industria nucleară, care urma să vândă electricitatea necesară producerii sale. Acum este un paravan pentru industria petrolieră și a gazelor, care vrea să continue fracturarea hidraulică. Dar, așa cum am menționat anterior, industria americană de petrol și gaze scapă în atmosferă 13 milioane de tone metrice de metan în fiecare an – asta înainte ca acesta să ajungă la rafinăria unde are loc reformarea cu abur. Atât de mult se pierde chiar înainte de a fi transformat în gaz albastru.
Orașe și chiar națiuni întregi analizează acum interzicerea efectivă a gazului natural; The New York Times a acoperit recent dezbaterea din Bellingham, Washington. Așa cum un consilier municipal a declarat pentru Times, „Este vorba despre a merge acolo unde nu am mai mers înainte. Am cules fructele mai puțin controversate și mai ușor accesibile. Acest fruct este mai sus în copac.”
Acesta este un lucru pe care cu toții trebuie să-l facem și vom lupta cu companiile de gaz și petrol pe tot parcursul; au mult gaz de vândut, fie că vrei hidrogen gri, albastru sau doar puțin verde.
