Într-o postare recentă, „De ce lumea are nevoie de alfabetizare pe tema carbonului,” am scris că sunt cel mai îngrijorat de emisiile inițiale de carbon care apar în etapele de producție și construcție, scriind că „am o capacitate de atenție redusă și nu sunt chiar interesat de emisiile de la sfârșitul ciclului de viață; mă îngrijorează prezentul.”
Într-un articol recent din ICIBSE Journal, Nigel Banks de la Ilke Homes, un constructor de locuințe modulare din Regatul Unit, este și el îngrijorat de prezent și scrie că trebuie să ne concentrăm pe emisiile pe „termen scurt”. Aceasta este o adăugare importantă la alfabetizarea pe tema carbonului. Banks scrie:
Am menționat de multe ori că fiecare gram de emisii de dioxid de carbon (CO2) contribuie la încălzirea globală și ne aduce mai aproape de bugetul/plafonul de carbon sub care trebuie să rămânem pentru a menține încălzirea globală sub 1.5 grade Celsius, motiv pentru care trebuie să reducem emisiile aproape la jumătate până în 2030 și de ce momentul emisiilor contează.
Ceea ce a făcut Banks și este atât de interesant este să analizeze emisiile inițiale de carbon și o perioadă definită de emisii operaționale împreună, numindu-le emisii „pe termen scurt”. Deoarece emisiile inițiale variază în funcție de cantitatea de materiale pe care o introduci într-o clădire, el încearcă să găsească punctul optim în care ai putea reduce carbonul inițial și crește carbonul operațional pentru a găsi cele mai scăzute emisii totale pe termen scurt, emisiile care contează cu adevărat dacă vrem să rămânem sub acel plafon de carbon.
Banks este director de proiecte speciale pentru o companie de locuințe modulare care a dezvoltat o linie de case cu zero emisii de carbon, așa că are un interes economic real în găsirea acelui punct optim. Cumpărătorilor de case le pasă mult mai mult de costurile inițiale decât de carbonul inițial.
Calculul lui Banks funcționează doar atunci când totul este electrificat, iar electricitatea are un conținut scăzut de carbon – altfel, emisiile de carbon operaționale domină rapid imaginea. Banks oferă două exemple: unul în stânga, unde compară geamurile duble și triple pentru o fereastră, și în dreapta, unde compară izolația din vată minerală de 120 mm cu cea de 180 mm. Linia orizontală neagră reprezintă carbonul inițial adăugat, linia roșie reprezintă emisiile operaționale crescute cu un cuptor pe gaz, iar linia verde reprezintă emisiile operaționale crescute cu electricitate curată și o pompă de căldură aer-aer. Este clar în ambele scenarii că, din punctul de vedere al carbonului pe termen scurt, este mai bine să nu adăugi izolația sau panoul suplimentar de sticlă.
Banks îi spune pentru PlanetaNoastra că este „intenționat provocator” cu afirmațiile sale de aici. Dar acest lucru va oferi confort celor din grupul „entuziasmații pompelor de căldură” și electrifică totul din SUA, care cred că eficiența nu mai este o preocupare într-o lume complet electrică.
Banks scrie:
Toate acestea au provocat discuții în comunitatea Passivhaus, care se concentrează pe minimizarea energiei operaționale prin utilizarea a multă izolație și geamuri triplu-stratificate. Dar, așa cum tot spunem, problema noastră de azi nu este energia; avem multă. Problema noastră sunt emisiile de carbon, iar dacă ne uităm la combinația dintre carbonul inițial și carbonul operațional pe termen scurt, există o logică seducătoare în argumentele lui Banks.
Există și unele probleme pe care le-am ridicat cu Banks. În primul rând, dacă acest grafic este credibil. Sistemul electric britanic se decarbonizează, dar o mare parte din așa-numita sa „înverzire” se datorează centralei electrice Drax care arde biomasă, în principal pelete de lemn importate. Aceasta nu este contorizată ca emisii de carbon în Marea Britanie, deoarece arderea copacilor nu este considerată carbon fosil, dar dacă ești consecvent în privința carbonului pe termen scurt, atunci emiterea de CO2 din biomasă acum nu este compensată de creșterea copacilor timp de 40 de ani ulterior. Banks a admis punctul, dar a menționat că, chiar dacă ar adăuga CO2-ul de la Drax, calculul tot funcționa – linia verde era doar puțin mai abruptă.
Apoi există tot discursul despre hidrogenul verde care intră în conductele de gaz; citind știrile britanice, primești mesaje contradictorii despre direcția în care se îndreaptă Marea Britanie. Numai acesta ar putea fi un motiv foarte bun să te concentrezi pe structura clădirii și să mergi pe Passivhaus; cel puțin asta este ceva ce poți controla și pe care te poți baza acum. Nu poți spune același lucru despre prim-ministrul britanic Boris Johnson și guvernul britanic.
Există și îngrijorarea pe care am ridicat-o cu grupul „electrifică totul”: De unde va proveni toată această electricitate verde? Acesta este motivul pentru care avem în continuare nevoie de Passivhaus și biciclete electrice în loc de pompe de căldură și mașini electrice – pentru a minimiza cererea astfel încât să avem suficient curent pentru a electrifica totul. Aceeași îngrijorare a fost ridicată de arhitectul Passivhaus Mark Siddall, care îi spune PlanetaNoastra:
Siddall subliniază, de asemenea, că ar trebui să minimizăm cantitatea de electricitate de care avem nevoie și resursele necesare pentru a o produce.
Cel mai activ utilizator de Twitter de la Mole Architects (cunoscut pentru PlanetaNoastra pentru locuințele de tip cohousing Marmalade Lane) a găsit și el subiectul interesant, dar, la fel ca mine și Siddall, este îngrijorat de aprovizionarea cu electricitate. Însă sunt de acord și cu tweet-ul lui Banks – să avem o dezbatere informată despre asta. Și să adăugăm „carbon pe termen scurt” la discuția noastră despre alfabetizarea pe tema carbonului.
Și, așa cum ne reamintește arhitectul Elrond Burrell, Passivhaus înseamnă mai mult decât doar carbon.
