Internetul fremătă pentru că anumite celebrități își folosesc aparent jeturile private pentru navete foarte scurte. Potrivit The Guardian, acest lucru este aparent destul de comun printre cei foarte bogați. O persoană numită Kylie Jenner primește o aprobare specială, se pare pentru că și-a folosit marele Bombardier pentru un zbor de 17 minute, presupus pentru a evita traficul. Alte site-uri notează că avionul ar fi putut fi repoziționat, iar harta din The Guardian arată că faimosul zbor de 17 minute a fost a doua etapă a unui zbor mai lung. Dar asta nu schimbă calculul carbonului din zborurile private și nici faptul că Jenner este singură – mulți oameni bogați fac zboruri foarte scurte.
Fără să știe, toți oamenii care se plâng de acest lucru poartă o discuție despre suficiență – despre ce este suficient și care este instrumentul potrivit pentru o anumită sarcină. Am încadrat adesea acest lucru într-o alegere între o bicicletă și o mașină, dar acum, se pare, trebuie să aducem în discuție și jeturile private.
Este unul dintre puținele momente în care am văzut efectiv o discuție despre suficiență în mass-media tradițională, unde mulți pun la îndoială dacă un zbor de 12 minute este un comportament adecvat.
Jetul lui Jenner oferă, de asemenea, o lecție practică despre motivul pentru care urmărirea eficienței este inutilă. Bombardier Global 7500 al ei poate merge mai departe deoarece are noile motoare GE Passport concepute pentru „fiabilitate de încredere și eficiență îmbunătățită a combustibilului” – un exemplu fin de cum eficiența se traduce în autonomie, mai degrabă decât în consum redus de combustibil.
Este, de asemenea, un exemplu de cum „eficiența fără suficiență este pierdută” – fraza mea preferată de la Samuel Alexander de la Simplicity Institute. Fraza rezumă mesajul pe care l-am transmis în ultimii ani pe PlanetaNoastra, unde notăm că a face lucrurile mai eficiente nu este suficient; trebuie să ne întrebăm ce avem cu adevărat nevoie. Este un subiect drag inimii lui Lewis Akenji, director executiv al Hot or Cool Institute și autor principal al „1.5 Degree Lifestyles: Targets and Options for Reducing Lifestyle Carbon Emissions” (acoperit pe PlanetaNoastra aici), care a fost inspirația pentru cartea mea, „Living the 1.5 Degree Lifestyle.”
Akenji a scris recent despre „(tehnologie) paradoxul eficienței„, unde a spus: „Prea mult dintr-un lucru bun te poate ucide! Cazul tehnologiei verzi demonstrează clar limitele eficienței (resurselor și energiei).” A fost scris cu mult înainte ca Jenner să zboare, dar argumentele sunt relevante. Primul său punct a abordat întrebarea mașinilor electrice:
El face trimitere la un studiu fascinant, „Electric Vehicles: the future we make and the problem of unmaking it,” care notează că „contribuția la reducerea emisiilor pe unitate vehicul ar putea fi mai mică decât percep publicul inițial, deoarece problema importantă aici este ciclul de viață al vehiculului electric cu baterie (VEB), iar acesta nu este în niciun sens cu emisii zero.” Ciclul complet de viață include emisiile inițiale de carbon din fabricarea vehiculului. Studiul concluzionează că trecerea la electric nu este suficientă: trebuie să existe și „o reducere semnificativă a dependenței de și a proprietății individuale a vehiculelor motorizate, o reimaginare radicală a naturii transportului privat și a transportului public.”
L-am întrebat pe Akenji cum credea că am putea rezolva acest lucru, când, așa cum notează el, disputa populară și politică este mașinile electrice pentru toată lumea. El spune pentru PlanetaNoastra: „Promovarea obsesivă a VE se bazează pe presupunerea limitată că singura problemă cu cultura noastră a mașinilor este reprezentată de emisiile de gaze cu efect de seră din utilizarea combustibililor fosili. Dar aceasta nu ia în considerare costurile resurselor și biodiversității legate de producția și utilizarea mașinilor; analizele științifice arată clar că pur și simplu nu avem bugetul de resurse sau de gaze cu efect de seră pentru a acomoda o simplă schimbare de la vehiculele pe combustibili fosili la cele electrice la ratele actuale de proprietate privată.”
Akenji adaugă: „Mai mult, infrastructura auto (gândiți-vă, de exemplu, la drumuri, parcări, benzinării) și întreținerea ocupă cantități disproporționate de spațiu fizic, procese administrative și finanțe publice – în detrimentul altor servicii fundamentale care s-au dovedit a contribui mai bine la bunăstarea noastră. Congestia este costisitoare, iar mașinile rămân unul dintre cele mai puternice semne ale inegalităților din societățile noastre. Nu există nicio îndoială că, pe măsură ce crizele climatice și tensiunile sociale se intensifică, în următorul deceniu majoritatea orașelor mari și orașele în dezvoltare vor adopta trecerea către orașe fără mașini private.”
Potrivit lui Akenji, schimbarea este deja pe drum. „Cascada a început deja: Când Londra a introdus taxa de congestie, majoritatea primarilor au crezut că este o glumă; pistele temporare de biciclete introduse de Berlin în timpul carantinei COVID au devenit permanente; chiar înainte de COVID, Milano începuse să reinventeze orașul, transformând peste 23.225 de metri pătrați de parcări auto în spații publice”, spune Akenji. „Ca beneficii colaterale, aceste câteva exemple au înregistrat răspunsuri foarte pozitive și o creștere măsurabilă a bunăstării cetățenilor. Nu avem de ales, orașele care planifică altfel fie nu sunt sincere cu cetățenii lor, fie sunt pur și simplu neinformați cu privire la știință.”
Problema, desigur, este că, chiar și cu valurile de căldură mortale care ne lovesc în față, nimeni nu vrea să înfrunte acest lucru. Când am spus aproximativ același lucru într-o postare recentă, că trebuie să scăpăm de mașinile private în orașe, comentariile au fost: „Lloyd, de obicei ai lucruri interesante de spus, dar apoi sunt momente ca acesta când îți sare țandăra.” Dar asta spun cifrele, atât termometrele, cât și bugetele de carbon care dispar.
Apel către stanley jevons
Următorul punct al lui Akenji este un alt subiect drag inimii acestui scriitor de la PlanetaNoastra: efectul de recul sau Paradoxul lui Jevons.
Acesta este un teren controversat. Așa cum a scris directorul Passive House Accelerator, Zack Semke, în articolele sale excelente despre efectul de recul și Jevons, acestea sunt îndrăgite de incendiatorii climatici care susțin că încercarea de a îmbunătăți eficiența este inutilă. Semke a scris:
Semke a subliniat pe bună dreptate că frigiderele, în general, nu au devenit mai mari deoarece trebuie să se potrivească de obicei în spații standard. Alții au remarcat că iPhone-ul este dovada supremă a modului în care progresele în eficiență au determinat reducerea consumului de energie aproape la zero, eliminând în același timp vaste porțiuni de hardware consumator de energie, de la înregistratoare video la sisteme stereo.
Akenji își apără argumentul și spune pentru PlanetaNoastra:
Akenji își încheie postarea cu un apel la suficiență, cu care cu siguranță nu pot să nu fiu de acord.
Ultima propoziție a lui Akenji despre cât de mult putem să ne permitem pare deosebit de relevantă pentru povestea jetului privat. Este și întrebarea noastră obișnuită: Cât este suficient? Ce este suficient pentru a îndeplini sarcina? Utilizarea unui Bombardier Global Traveler pentru a traversa orașul este cu siguranță un exemplu extrem, dar demonstrează grafic importanța unei mentalități de sustenabilitate. Am început cu un citat de la Alexander și vom încheia tot cu unul:
