Varza de Bruxelles merită să fie prezentă pe farfuriile noastre mai des decât este de obicei. Soarta nefericită a multor verze de Bruxelles este supra-gătirea, motiv pentru care atât de mulți oameni au amintiri neplăcute din copilărie legate de un miros sulfuros, dezagreabil, emanat de la aragaz. Acel miros este un compus organic care conține sulf, eliberat atunci când varza de Bruxelles devine prea moale. (Trebuie să respecți o legumă care are protecție încorporată împotriva supra-gătirii.)
Dintr-o rubrică utilă de sfaturi din revista Fine Cooking: „Aceste plante conțin compuși cu sulf numiți izotiocianați în celulele lor. În timpul gătitului, acești compuși se descompun, formând alți compuși, unii dintre ei teribil de urât mirositori; hidrogenul sulfurat, de exemplu, miroase a ouă stricate. Cu cât acești compuși cu sulf se gătesc mai mult, cu atât se descompun mai mult și devin mai urât mirositori, așa că, pentru a minimiza mirosurile neplăcute, trebuie să minimizați timpul de gătire.”
Odată ce descoperi o modalitate mai gustoasă de a le găti—cum ar fi coacerea cu ulei de măsline, sau oprirea lor din aburire înainte să se transforme în piure—varza de Bruxelles este o legumă minunată de adăugat în dieta ta. Iată câteva fapte interesante pentru a te inspira să le adaugi imediat în coșul de cumpărături.
Varza de Bruxelles este bună pentru locavorii nord-americani
Acestea sunt plante rezistente, capabilă să supraviețuiască înghețului și să continue să crească până când dă un ger puternic. Unii fermieri din nord își îngroapă tulpinile de varză de Bruxelles sub fân și culeg varza pe măsură ce au nevoie pe tot parcursul iernii. Acolo unde locuiesc eu, varza de Bruxelles este una dintre puținele legume cultivate în Ontario disponibile în supermarketuri în lunile reci, deci se potrivește bine oricui din zonele mai reci ale Americii de Nord sau Europei care dorește alimente locale proaspete pe tot parcursul anului.
Varza de Bruxelles face parte din familia Brassicaceae
Sunt cunoscute ca legume crucifere, categorie care include varza, broccoli, conopida, bok choy și năsturelul, printre altele. Legumele crucifere conțin glucosinolați care luptă împotriva cancerului, iar varza de Bruxelles este o sursă deosebit de bogată.
Varza de Bruxelles este o sursă bună de proteine
Când este combinată cu cereale integrale, este o opțiune excelentă pentru mesele vegetariene—este o sursă excelentă de proteine. Ca toate legumele proaspete, are în mod natural un conținut scăzut de sodiu și grăsimi, dar conține o mulțime de vitamine A, K, C (mai mult decât o portocală), B6, folat, potasiu, fibre, fier, seleniu și calciu, plus toți acei compuși antioxidanți care luptă împotriva cancerului menționați mai sus.
Varza de Bruxelles este versatilă și delicioasă
Poate vrei să eviți varianta supra-fiartă și moale, dar varza de Bruxelles este delicioasă atunci când este preparată corect. Poate fi feliată rondele și sotată la foc mare, tăiată în jumătăți și gătită ușor la abur, sau glazurată și coaptă întreagă în cuptor, pentru a numi doar câteva opțiuni. Poate fi, de asemenea, rasă crudă pentru o salată crocantă sau frunzele sale pot fi adăugate în salate.
Varza de Bruxelles are origini misterioase
Unele surse spun că varza de Bruxelles a fost inițial obținută prin încrucișarea verzei sălbatice găsite în Iran, Afganistan și Pakistan, deși numele său sugerează altceva. Varza de Bruxelles a fost cultivată în Belgia începând cu secolul al XVI-lea, deși alte versiuni timpurii au fost raportate în Roma antică. O altă sursă spune că este nativă din Belgia și a fost cultivată exclusiv într-o regiune apropiată de Bruxelles până la Primul Război Mondial, când consumul s-a răspândit în întreaga Europă.
