Carbonul încorporat este carbonul emis în timpul fabricației materialelor de construcție și al procesului de construcție. Este un nume confuz, deoarece carbonul nu este încorporat în clădire, ci se află deja în atmosferă, motiv pentru care unii îl numesc „emisii de carbon inițiale”. Carbonul încorporat este rar reglementat, iar cea mai mare parte a industriei construcțiilor îl ignoră.
Acum, un nou raport — „Clădiri cu emisii net zero – De unde începem?” — pregătit de firma de servicii profesionale Arup pentru Consiliul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă (World Business Council for Sustainable Development – WBCSD) estimează că doar 1% dintre clădiri sunt evaluate pentru amprenta lor de carbon pe durata întregului ciclu de viață. Și, sincer, de ce s-ar deranja? Nimeni nu cere acest lucru.
Pe lângă asta, așa cum remarcă Eric Cory Freed cu abilitate, atenția arhitecților a fost în altă parte. Timp de 50 de ani, industria și organismele de reglementare s-au preocupat de eficiența energetică. Doar de la Acordul de la Paris din 2015 avem ținte clare pentru reducerea emisiilor de carbon, solicitând ca acestea să fie reduse la jumătate până în 2030 și să atingă zero net până în 2050. Și dacă priviți clădirile moderne, relativ eficiente energetic, veți constata că până la 50% din emisiile lor pe durata întregului ciclu de viață provin din carbonul încorporat, nu din emisiile operaționale. Dar aproape nimeni nu se uită.
Chris Carroll de la Arup, unul dintre autorii raportului, spune că acest lucru trebuie să se schimbe. Carroll notează:
Roland Hunziker de la WBCSD este de acord:
Raportul a studiat șase clădiri moderne, efectuând o Analiză a Ciclului de Viață Complet (Whole Life Cycle Analysis – WLCA) pentru fiecare. Nu a fost ușor sau rapid: datele despre materiale au fost inconsistente și opace. Așadar, cu mai puțin de nouă ani pentru a reduce emisiile la jumătate, raportul trebuie să înceapă de la bun început, cu un apel la:
- Măsurarea a tot, în toate etapele, pe toate proiectele.
- Dezvoltarea unei metodologii și abordări consistente.
- Toate componentele, sistemele și materialele să aibă o certificare a intensității carbonului.
- O mai bună înțelegere a lanțului de aprovizionare și a traiectoriilor naționale de decarbonizare a rețelei energetice. [un material de construcție fabricat într-o țară cu electricitate produsă pe bază de cărbune ar putea avea o amprentă complet diferită față de unul fabricat într-o altă țară.]
- Ținte clare, simple.
- O definiție clară și precisă a clădirilor cu emisii net zero, aliniată cu decarbonizarea globală generală, cu definiția emergentă a emisiei net zero și cu Acordul de la Paris.
Una dintre cele șase clădiri a fost o structură rezidențială din lemn masiv; celelalte au fost construcții convenționale, unde oțelul a dominat emisiile de carbon inițiale, urmat de beton. PlanetaNoastra a raportat recent că jumătate din producția de oțel a intrat în construcția de clădiri și că a fost responsabil pentru 11% din totalul emisiilor.
Raportul afirmă că „decarbonizarea mediului construit este esențială pentru atingerea scenariului IPCC de 1,5°C”. Acesta solicită ca emisiile de carbon operațional să atingă zero net până în 2030 și ca emisiile de carbon încorporat să fie reduse cu 40%, clădirile atingând complet zero net până în 2050. Cu toate acestea, autorii notează că „există, de asemenea, o lipsă de consens global asupra ipotezelor metodologice și definițiilor net zero proporțional cu reducerile necesare ale emisiilor de GES, îndepărtarea acestora, compensarea și țintele explicite stabilite”.
Toată povestea este o încurcătură și un haos. Dar ei concluzionează:
Ar putea industria construcțiilor să-și reducă emisiile la jumătate în următorul deceniu? Doar dacă toată lumea recunoaște importanța carbonului încorporat și este de acord cu ce înseamnă cu adevărat zero net. Doar dacă toată lumea își lasă creioanele jos chiar acum și începe să regândească tot ce este proiectat sau planificat în acest moment, clădirile durează mult timp. Doar dacă fiecare plan oficial din fiecare jurisdicție ar fi schimbat mâine. Doar dacă codurile de construcție ar fi rescrie peste noapte. Doar dacă întreaga industrie a dezvoltării ar fi reinventată.
Cu siguranță sună a provocare.
