Există motive pentru care atât de mulți dintre noi antropomorfizăm copacii. Ei stau înalți ca oamenii, se balansează, pentru torsuri au trunchiuri, iar pentru brațe, ramuri. Dar există mai multe asemănări între copaci și oameni decât cele vizibile cu ochiul liber?
Peter Wohlleben este unul dintre experții care cred că acesta este cazul. Wohlleben este un silvicultor german și autorul bestsellerului „Viața ascunsă a copacilor.” A petrecut decenii lucrând cu coabitatorii noștri arboricoli și cunoscându-le secretele.
Poate că nu este o mare surpriză faptul că am scris despre Wohlleben, șoptitorul de copaci, și înainte. Printre alte subiecte, am abordat perspectiva sa despre copacii formând legături ca un cuplu bătrân și având grijă unii de ceilalți. Ori de câte ori citesc un alt interviu cu Wohlleben, nu mă pot abține să nu scriu din nou. Următoarele vin dintr-un schimb cu Richard Schiffman de la Yale e360. Întregul interviu este poezie (hei, poetree!), dar îmi place în mod special când vorbește despre copaci și memorie.
Copacii și memoria
Wohlleben a fost criticat de alți oameni de știință care se plâng de tendința sa de a antropomorfiza, dar el face acest lucru foarte intenționat. Când oamenii de știință elimină emoția din scrieri, acestea își pierd impactul. „Oamenii sunt animale emoționale”, spune el. „Simțim lucruri, nu doar cunoaștem lumea intelectual. Așa că folosesc cuvinte cu încărcătură emoțională pentru a mă conecta cu experiența oamenilor. Știința elimină adesea aceste cuvinte, dar atunci ai un limbaj cu care oamenii nu se pot raporta, pe care nu îl pot înțelege.”
Unii copaci își formează prietenii
Și, cu siguranță, a vorbi despre copaci ca având prietenii speciale va ridica o sprânceană unora; dar de ce definiția prieteniei trebuie să fie exclusivă oamenilor? Poate că noi am creat limbajul pentru a descrie prietenia așa cum se referă la oameni, dar ar trebui să fim și suficient de expansivi intelectual pentru a ne lărgi orizonturile. Am cunoscut copaci despre care sunt sigur că erau prieteni, chiar dacă nu ies la cafea unul cu altul. Wohlleben este de acord:
Este posibil să nu înțelegem pe deplin copacii
Acum, desigur, ar fi ușor să atribuim toate acestea mecanicii pur biologice—dar cât de grosolan centrată pe specie ar fi aceasta. Doar pentru că nu vorbim limba lor nu înseamnă că copacii nu comunică—chiar dacă o fac prin semnale chimice și electrice, așa cum explică Wohlleben, notând, de asemenea, că copacii sunt profund neînțeleși:
Puteți citi mai multe din acest interviu minunat la Yale e360… și între timp, nu uitați să îmbrățișați un copac. S-ar putea chiar să își amintească că sunteți un prieten.
