Unii dintre cei mai notorii „ticăloși” din istoria americană sunt cunoscuți după un singur nume. De la Betsy și Camille la Katrina, Ike și Sandy, moștenirile lor sunt atât de întipărite în memoria noastră colectivă încât sunt necesare doar câteva silabe pentru a ne aminti zilele teribile în care aceste uragane au atins uscatul.
Dar de unde provin numele uraganelor? De ce dăm nume umane unor mase violente, lipsite de conștiință, de apă și vânt? Și cum ne punem de acord cu toții ce nume să folosim? Practica datează din anii ’50, deși oamenii denumesc cicloanele tropicale de secole.
Înainte de anii ’40, doar cele mai grave furtuni primeau nume, de obicei bazate pe locul sau perioada anului în care atingeau uscatul: a fost Uraganul Insulelor Sea din 1893, Marele Uragan din Galveston din 1900, Uraganul din Miami din 1926 și Uraganul de Ziua Muncii din 1935, pentru a numi câteva. Oamenii de știință și meteorologii atribuiau adesea numere neoficiale cicloanelor tropicale — Furtuna Tropicală Unu, Uraganul Doi, etc. — dar practica folosirii unor nume mai ușor de reținut și mai apropiate de oameni nu a început decât în 1950.
Acesta a fost primul an în care cicloanele tropicale din Atlantic au primit nume oficiale, deși încă nu erau nume umane. Aceste nume inițiale au fost preluate din Alfabetul Fonetic Comun Armată/Marină, astfel încât sezonul din 1950 a prezentat furtuni denumite bizar, cum ar fi Uraganul Dog, Uraganul Easy, Uraganul Jig, Uraganul Item și Uraganul Love. A existat și o Furtună Tropicală How la începutul lunii octombrie.
Această tradiție a continuat timp de doi ani, dar a avut o problemă evidentă: aceeași listă de nume era refolosită în fiecare an, astfel încât sezoanele 1950-’52 au prezentat fiecare un Uragan Able până la cel puțin Uraganul Fox. Acest lucru a devenit confuz, așa că în 1953 Centrul Național pentru Uragane din S.U.A. a început să folosească nume feminine, ceea ce s-a dovedit mult mai reușit. Nu numai că a făcut identificarea furtunilor mai ușoară, dar a ajutat autoritățile și presa să răspândească avertismente — și a ajutat publicul să le acorde atenție.
„[N]umele sunt considerate a fi mult mai ușor de reținut decât numerele și termenii tehnici”, explică Organizația Meteorologică Mondială (OMM) pe site-ul său. „Mulți sunt de acord că atribuirea de nume furtunilor face mai ușoară raportarea cicloanelor tropicale de către mass-media, sporește interesul pentru avertismente și crește gradul de pregătire al comunității.”
Primele nume de uragane au fost adesea inspirate de soțiile meteorologilor, dar în 1979 au fost adăugate și nume masculine. OMM supraveghează acum lista principală de nume, care alternează între masculin și feminin; șase liste sunt rotite anual în Atlantic, astfel încât numele din 2015 vor fi folosite din nou în 2021. Dar când un ciclon este suficient de grav, numele său poate fi retras pentru a onora victimele și supraviețuitorii. Șaptezeci și opt de nume de uragane din Atlantic au fost retrase din 1954, inclusiv 29 din anul 2000. Printre cele mai infame nume de uragane retrase se numără Audrey (1957), Betsy (1965), Camille (1969), Hugo (1989), Andrew (1992), Ivan (2004), Katrina (2005), Ike (2008), Irene (2011) și Sandy (2012).
Iată numele pentru sezonul de uragane din Atlantic din 2019, care se desfășoară de la 1 iunie la 30 noiembrie, conform Centrului Național pentru Uragane (CNU):
- Andrea
- Barry
- Chantal
- Dorian
- Erin
- Fernand
- Gabrielle
- Humberto
- Imelda
- Jerry
- Karen
- Lorenzo
- Melissa
- Nestor
- Olga
- Pablo
- Rebekah
- Sebastien
- Tanya
- Van
- Wendy
Sezonul cicloanelor tropicale în Oceanul Pacific este în general același, deși începe oficial pe 15 mai în Pacificul de Est. Denumirea cicloanelor din Pacific este adesea mai complexă decât în Atlantic, cu liste diferite pentru Pacificul de Est, Central și de Vest, precum și pentru Australia, Fiji, Papua Noua Guinee, Filipine, Oceanul Indian de Nord și Oceanul Indian de Sud-Vest. Consultați lista CNU cu numele furtunilor din Pacific pentru mai multe informații.
