Deși majoritatea rapoartelor despre un declin accentuat al unei populații de animale sunt întâmpinate cu îngrijorare, știrile despre scăderea numărului de observații ale peștelui-leu în unele locuri sunt motiv de optimism.
Cu dungile sale vibrante, asemănătoare cu cele ale bomboanelor, și aripioarele sale incredibil de franjurate și fluturânde, peștele-leu de mărimea unei mingi de fotbal este o creatură frumoasă de privit; Pterois volitans este, de asemenea, un mâncăcios vorace cu creștere rapidă, care se reproduce pe tot parcursul anului. Și nu are prădători cunoscuți în Atlanticul de Est și în Caraibe, unde s-a stabilit de la începutul anilor 2000, unii cred că din cauza oamenilor care au eliberat acest pește popular de acvariu în apele de coastă.
Odată ajunși acolo, acești pești invazivi devin mașini de mâncat. Live Science descrie amenințarea în detalii uluitoare:
Jamaica a fost prima care a găsit o soluție, lansând o campanie de reducere a populației de pește-leu în efortul de a conserva recifele regionale care suferă din cauza gustului speciei pentru peștii tineri nativi și crustacee. Agenția Națională pentru Mediu și Planificare din Jamaica a dezvăluit o scădere cu 66% a numărului de observații ale peștelui-leu în apele de coastă cu adâncimi de 23 de metri, a raportat ABC News la acea vreme.
Acest succes și altele au generat comportamente similare în Statele Unite și în Caraibe – toate concentrate pe prinderea și consumul peștelui-leu.
De fapt, Comisia pentru Conservarea Peștelui și Faunei Sălbatice din Florida (FWC) nu doar încurajează practica prinderii peștelui-leu; te plătesc pentru asta, potrivit Miami Herald. Pescarii pot câștiga până la 5.000 de dolari pentru „recoltarea” și fotografierea a cel puțin 25 de pești. Face parte din Lionfish Challenge, un efort continuu de a scăpa apele statului de specia invazivă printr-o serie de evenimente care se desfășoară până la jumătatea lunii octombrie.
Dacă nu-i poți învinge, mănâncă-i
Dayne Buddo, un ecologist marin care se concentrează pe invadatorii marini la Universitatea Indiilor de Vest din insula Caraibiană, consideră că scăderea numărului de pește-leu în Jamaica se datorează schimbării atitudinii pescarilor locali față de acest pește. Deși acele aripioare dorsale multiple fluturânde sunt minunate de privit, ele conțin o doză puternică de venin. Buddo a spus că, în trecut, pescarii jamaicani au ezitat să se ocupe de peștele care provoacă durere. Totuși, acum specia a devenit un aliment popular.
Se pare că spinii sunt ușor de îndepărtat și gătitul neutralizează otrava; în plus, au un gust bun. Carnea albă a peștelui este considerată similară la gust cu anumiți bibani de mare și gupperi.
„După ce au învățat cum să-i manipuleze, pescarii i-au vânat cu siguranță mai intens, mai ales pescarii cu harponul. Cred că oamenii de aici au înțeles pe deplin ideea de a-i consuma”, a spus Buddo.
În regiunile în care au devenit o problemă, guvernele, grupurile de conservare și chiar magazinele de scufundări au organizat turnee de pescuit și alte promoții pentru a încerca să reducă criza. Chiar și Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) din SUA a lansat o campanie îndemnând publicul să „mănânce sustenabil, mănâncă pește-leu!”
În general, ne-am lamenta ideea de a mânca o populație animală până la dispariție, dar pentru peștele-leu și alte specii invazive de același gen, gastronomia de conservare ar putea fi cea mai eficientă soluție. Alte specii în declin sunt cruțate de soarta de a ajunge în farfurie, ecosistemele sunt conservate și oamenii pot totuși să mănânce.
Peștele poate fi preparat în multe feluri: în ciorbă (chowder), sotat, prăjit în ulei (deep-fried), cu lămâie sau lime în ceviche, pane cu panko și prăjit, sau prăjit întreg. (Și pentru a-ți oferi mai multe opțiuni, există o rețetă grozavă de nachos cu pește-leu în galeria de rețete de mai jos.)
