Peștele auriu al familiei este ignorat și cineva are ideea genială de a-l elibera în iazul din cartier sau să-l arunce în toaletă. Cercetătorii (și probabil și peștele auriu) explică de ce aceasta este o idee proastă.
Speciile invazive distrug ecosisteme din întreaga lume și sunt una dintre principalele cauze ale pierderii biodiversității. Industria animalelor de companie este responsabilă pentru aproximativ o treime din speciile acvatice invazive.
Când oamenii eliberează un pește sau o broască în apă, crezând că va avea o viață mai bună decât într-un acvariu, rezultatele pot fi catastrofale, spune autorul principal James Dickey, care a efectuat cercetarea în timpul lucrării sale de doctorat la Universitatea Queen din Belfast. Dickey lucrează acum la Freie Universität Berlin și Leibniz-Institutul de Ecologie a Apelor Dulci și Piscicultură (IGB).
Pentru a înțelege impacturile cauzate de animalele de companie, Dickey și echipa sa de cercetare au studiat cele mai comune două specii de pești comercializate în Irlanda de Nord: peștele auriu și carasul de munte (white cloud mountain minnow). Peștele auriu este unul dintre cei mai vechi pești domesticiți din lume și a dezvoltat de atunci populații non-native la nivel global. Carasul de munte a avut un impact invaziv redus.
Descoperirile lor, publicate în revista NeoBiota, sugerează o nouă metodă de evaluare a impacturilor ecologice ale invadatorilor din rândul animalelor de companie, bazată pe disponibilitatea, ratele de hrănire și comportamentul lor.
Dickey a discutat cu PlanetaNoastra despre studiu, despre efectul Țestoaselor Ninja Adolescent Mutant și despre motivele pentru care oamenii își eliberează animalele de companie în primul rând.
PlanetaNoastra: Ce a stat la baza studiului dumneavoastră?
James Dickey: Doctoratul meu s-a concentrat pe dezvoltarea metodelor de predicție și evaluare a impactului speciilor non-native, dar în acest timp am devenit fascinat de rolul jucat de comerțul cu animale de companie în acest sens. O lucrare anterioară m-a făcut să studiez specii de țestoase de apă dulce și, făcând acest lucru, am citit mult despre țestoasa cu urechi roșii, o specie nord-americană care s-a stabilit de atunci pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii, și este acum interzisă în Europa. Un motiv care a contribuit la aceasta a fost entuziasmul din jurul Țestoaselor Ninja Adolescent Mutant (în care protagoniștii sunt țestoase cu urechi roșii) în anii ’90. Desigur, oamenii le cumpără când sunt mici și drăguțe, fără să realizeze că trăiesc mult și se fac enorme, și apoi cred în mod greșit că fac un lucru bun eliberându-le în sălbăticie.
Dar aceasta nu este doar o problemă legată de țestoase și, practic, orice animal de companie este o potențială specie invazivă, iar speciile invazive sunt motoare majore la nivel global ale pierderii biodiversității. Ca parte a acelui studiu despre țestoase, am făcut un sondaj în magazinele de animale de companie din Irlanda de Nord pentru a vedea ce specii de apă dulce erau disponibile și capabile să supraviețuiască în clima noastră. Peștele auriu și cealaltă specie prezentată în studiu, carasul de munte, au fost cele mai comune două, iar ideea pentru studiu a crescut de acolo.
Cât de des întâlnită este problema eliberării peștilor aurii și poate a altor animale de companie în natură acolo unde locuiți? (Îmi imaginez că problema este similară și în S.U.A. și Canada?)
Avem un anumit nivel de protecție datorită climei nord-europene, dar pești aurii au fost găsiți în cursurile noastre de apă și am văzut cu ochii mei specii non-native de țestoase. Descoperirile recente de somni amazonian în râul Kelvin din Glasgow probabil nu sunt prea îngrijorătoare, condițiile de mediu fiind total nepotrivite pentru ei, dar demonstrează că oamenii eliberează animale de companie. Ciuma racilor, un tip de mucegai acvatic care provoacă mortalitate de 100% la racul autohton pe cale de dispariție, a fost găsită în râuri din Irlanda, legată de eliberarea de către oameni a racii nord-americani în sălbăticie. Cu numărul achizițiilor de animale de companie crescând vertiginos în timpul carantinei, ar putea fi o problemă mai mare pe măsură ce revine „normalitatea” post-Covid.
Care sunt principalele motive pentru care proprietarii de animale de companie fac acest lucru?
Există multe motive pentru aceasta. Poate fi dimensiunea, multe specii fiind mici în momentul achiziției. Animalele mai mari au nevoie de acvarii mai mari, iar acestea pot fi destul de scumpe. Pentru mulți este o chestiune de timp și efort, poate fi o incompatibilitate cu alte animale de companie, poate fi mutarea locuinței sau mutarea în străinătate și imposibilitatea de a lua cu ușurință animalele de companie cu tine.
Desigur, acestea nu duc direct la eliberări, dar adesea găsirea cuiva care să preia animalele de companie poate fi dificilă. Poți merge înapoi la magazinul de unde le-ai cumpărat, dar aceștia nu au nicio obligație legală să le primească înapoi. Poți încerca să vorbești cu grupuri de acvariști, sanctuare pentru animale sau piețe online de relocare (acasă avem un site web numit preloved.co.uk, iar aici în Germania avem eBay Kleinanzeigen), dar și acestea pot duce la probleme. În cele din urmă, este crucial ca oamenii să facă cercetări înainte de a lua un animal de companie și să știe la ce se înhamă.
Cum ați măsurat impactul acestor specii eliberate?
Studiul nostru propune ca speciile din comerțul cu animale de companie să poată fi evaluate pe trei fronturi principale: 1) disponibilitatea (studiile anterioare au arătat că cu cât o specie este mai disponibilă, cu atât șansele de a fi eliberată sunt mai mari), 2) consumul de resurse raportat la speciile native și 3) comportamentul. Deși peștele auriu primește toată atenția din comunicatul nostru de presă, am avut și carasul de munte ca a doua specie studiată. Ideea din spatele acestui lucru a fost că știam că ambele specii erau răspândite în comerțul cu animale de companie și ambele sunt capabile să supraviețuiască climei noastre, dar peștele auriu are populații non-native la nivel mondial, în timp ce carasul de munte s-a stabilit doar în trei țări în afara arealului său nativ, cu impacturi documentate reduse.
Am determinat disponibilitatea ca prevalența magazinelor în care erau prezenți peștele auriu și carasul de munte. Am determinat consumul de resurse folosind metoda „răspunsului funcțional comparativ”, care analizează practic consumul de pradă la diferite densități de pradă și a fost folosită mult în ultimul deceniu pentru a evidenția invadatorii dăunători în raport cu speciile native similare.
În cele din urmă, am evaluat comportamentul folosind un „test al obiectului nou”, care evaluează practic „îndrăzneala” unei specii, despre care s-a considerat că se corelează cu dispersia într-un areal non-nativ. Deci, acesta este un mod lung de a spune că am întrebat cât de disponibili sunt, ce impacturi prădătoare au și care este riscul lor de răspândire într-un mediu non-nativ. Peștele auriu, cu arealul său global și impacturile cunoscute, a obținut scoruri mari în toate cele trei categorii, în timp ce carasul de munte, deși ușor disponibil, a avut impacturi prădătoare reduse și îi lipsea „îndrăzneala” peștelui auriu. Propunem ca această metodă să poată fi utilizată pentru a evidenția speciile potențial riscante din comerțul cu animale de companie și ar putea informa legislația pentru a limita disponibilitatea unor astfel de specii.
Oamenii s-ar putea să nu considere peștele auriu o specie invazivă dăunătoare, dar ce pagube poate provoca unui ecosistem?
O întrebare excelentă. Studiul nostru a arătat un apetit vorace pentru larve de insecte vii, dar aceștia au de fapt o dietă foarte largă și vor mânca și alți pești, icre de pește, amfibieni și plante acvatice. S-a demonstrat că însăși prezența lor afectează și comportamentul de reproducere al tritonilor. Modul în care mănâncă are de asemenea impacturi majore, amestecând mult sediment care scade claritatea apei, ceea ce la rândul său afectează lumina solară care ajunge la plantele acvatice, poate provoca înfloriri algale, afectează concurența cu alte specii, îi poate ascunde de prădători (foarte util când ești portocaliu aprins!) și chiar reglează temperatura apei. De asemenea, par să fie fericiți în iazuri, lacuri sau râuri, pot tolera o gamă largă de temperaturi, salinități și niveluri scăzute de oxigen, iar un studiu a constatat că pot călători până la 4 kilometri pe zi.
De ce sunt importante aceste descoperiri? (Și de ce le considerați fascinante?)
În ceea ce privește importanța, comerțul global cu animale de companie este notoriu prost reglementat. Adesea, speciile nici măcar nu pot fi identificate corect, sau sunt identificate greșit. Pe lângă riscul speciilor cumpărate și vândute, există și riscul introducerii speciilor autostopiste și paraziților în noi ecosisteme. Ca exemplu de profil înalt, a existat problema midiilor zebră, un invadator notoriu din regiunea ponto-caspică, găsit pe bile de mușchi în S.U.A. și Canada.
În timp ce istoric majoritatea afacerilor se desfășurau în magazine fizice de animale de companie, din ce în ce mai mult animalele de companie devin disponibile prin site-uri web ale magazinelor de animale de companie și piețe online, acestea din urmă fiind deosebit de dificil de reglementat. Sperăm că metodele pe care le propunem pot fi folosite pentru a adăuga un pic de control speciilor vândute și, sperăm, să limiteze disponibilitatea speciilor riscante în raport cu cele mai puțin riscante. Mai general, sper ca acoperirea mediatică pe care o primește acest studiu să poată crește gradul de conștientizare a problemei, să educe proprietarii de animale de companie potențiali și actuali și, sperăm, pe termen lung să ducă la opțiuni mai ușoare pentru proprietarii de animale de companie care nu se mai pot ocupa de un animal.
Există și alte specii de animale de companie care ar putea avea impacturi similare? (Avem o broască cu gheare africană de 15 ani și soțul meu glumește că ar trebui să o eliberăm în lacul din cartier pentru a-i oferi o viață mai bună! Nu am face niciodată asta, dar m-am întrebat dacă există și alte animale de companie pe care oamenii le-ar putea elibera.)
O altă întrebare excelentă și, de fapt, broaștele cu gheare africane au stabilit populații non-native cu impact asupra biodiversității! Problemele cauzate de speciile din comerțul cu animale de companie depind incredibil de mult de regiunile în care sunt introduse. Zone precum Florida sunt pline de reptile și amfibieni non-nativi, dar multe dintre aceste specii nu vor prezenta un risc prea mare pentru, să zicem, Belfast. Apoi aveți sisteme interesante precum Gillbach în Germania, care este un pârâu poluat termic, și este plin de cichlide africane, guppy sud-americani, specii asiatice de creveți… Este uluitor, dar până acum speciile de acolo sunt destul de limitate în ceea ce privește daunele pe care le pot provoca datorită dependenței de apa caldă. Cu toate acestea, adaptarea este posibilă.
Peștele leu, o specie marină, a fost răspândit prin comerțul cu animale de companie și a intrat în râul Loxahatchee din Florida, și există dovezi că se adaptează încet la niveluri de salinitate mult mai scăzute decât se aștepta să supraviețuiască. Apoi aveți racul marmorat, o specie care pur și simplu părea să „apară” în comerțul german cu animale de companie și este capabilă să se cloneze singură, ceea ce este un truc destul de ingenios pentru un invadator. Cred că ideea mea este că există multe lucruri pe care nu le știm despre speciile din comerț și, deși lista Uniunii Europene de Specii de Preocupare a Uniunii s-a dovedit relativ eficientă în interzicerea vânzării, importului și reproducerii speciilor (cum ar fi țestoasa cu urechi roșii), ecologiștii invaziilor sunt mereu în urmărire. Acesta este un alt motiv pentru care metoda propusă de studiul nostru, una proactivă mai degrabă decât reactivă, ne-ar putea ajuta să fim cu un pas înaintea potențialilor invadatori viitori.
