În ciuda dimensiunii sale reduse de aproximativ 2.580 de kilometri pătrați, Marele Ducat al Luxemburgului nu duce lipsă de nimic. Amplasat între Belgia, Franța și Germania, monarhia constituțională multilingvă se mândrește cu o abundență de instituții financiare, o abundență de influențe culturale, o abundență de castele de poveste și, din păcate, o abundență de trafic groaznic.
De fapt, congestia traficului în Luxemburg City, capitala și cel mai mare oraș, se numără printre cele mai grave din lume, în mare parte datorită faptului că un procent semnificativ din forța de muncă face naveta cu mașina din țările vecine. Este o dilemă unică, enervantă, cu care se confruntă una dintre cele mai bogate națiuni din lume – un loc în care salariile sunt mari și șomajul este scăzut (bonus suplimentar: săptămâni de lucru scurte), dar unde există și o lipsă de imobiliare accesibile.
Așa cum a raportat The New York Times, numărul angajaților transfrontalieri care fac naveta zilnic în Luxemburg City din Franța, Germania și Belgia depășește 180.000 și continuă să crească constant. Această cifră este mai mare decât populația orașului în sine, care se situează în jurul a 114.000 de locuitori și este de trei ori mai mare decât cea a celui de-al doilea oraș ca mărime din Luxemburg, Esch-sur-Alzette. (Populația întregii țări este puțin sub 600.000.)
„Este practic ca un oraș care are suburbii în străinătate”, explică Oliver Klein, cercetător la Institutul Luxemburghez de Cercetare Socio-Economică, pentru Times.
Dacă Luxemburg City ar avea vreodată nevoie de un motto neoficial, „Luxemburg City: Câștigă bani buni, trăiește altundeva (și stai în trafic în timp ce faci asta)” ar fi un candidat potrivit, având în vedere că un studiu din 2016 a constatat că șoferii au petrecut o medie de 33 de ore blocați în trafic, clasându-se pe locul 134 într-o listă de 1.000 de orașe globale.
Pentru a agrava și mai mult traficul regretabil din capitală, națiunea de dimensiunea Rhode Island-ului are deja un număr mai mare de mașini pe locuitor – 662 de mașini la fiecare 1.000 de locuitori – decât orice alt stat membru UE, urmat de Italia, Malta și Finlanda.
Acum, ca răspuns direct la blocajele tot mai mari din țară și la emisiile de gaze cu efect de seră care le însoțesc, guvernul de coaliție nou instalat din Luxemburg, condus de prim-ministrul Xavier Bettel, reales pentru al doilea mandat, a anunțat planuri de a elimina taxele pentru transportul public. Trecerea la sistemul fără bilete va începe vara viitoare, cu speranța că această măsură se va traduce într-un număr dramatic redus de mașini pe șoselele din Luxemburg City și dincolo.
O premieră mondială fără taxă
Deși numeroase orașe europene, inclusiv capitala estonă Tallinn și Dunkirk, Franța, au eliminat taxele pentru diferite moduri de transport public, Luxemburgul va fi prima țară din lume care va face toate formele de transport în comun gratuite pentru toată lumea, inclusiv pentru nerezidenți. (Estonia experimentează în prezent cu transport gratuit la nivel național, dar pe o scară mai limitată.)
Sistemul de transport puternic subvenționat din Luxemburg include un sistem feroviar național dens, operat de Chemins de Fer Luxembourgeois, precum și servicii de autobuz locale și naționale operate de câteva entități private diferite. Luxemburg City găzduiește, de asemenea, un serviciu de tramvai reintrodus care, odată finalizat integral, va consta din 24 de stații care vor conecta capitala aglomerată cu Aeroportul Luxemburg, precum și câteva sate îndepărtate. Se lucrează și la un sistem de metrou ușor și există chiar și un funicular urban elegant care leagă o stație de tramvai de o gară în orașul colinar, sculptat de defileuri.
Bogăția considerabilă și dimensiunea redusă a Luxemburgului contribuie la ușurarea tranziției către transportul în comun fără taxă la nivel național. De asemenea, faptul că urcarea într-un tren sau autobuz în cadrul sistemului de 1 miliard de euro al țării este deja accesibilă în comparație cu majoritatea locurilor.
Așa cum Quartz detaliază, abonamentele de tren pe întreaga zi costă doar 4 euro (aproximativ 4,60 USD), iar cele de 2 ore costă jumătate din această sumă. În esență, utilizatorii transportului public pot călători prin tot Luxemburgul într-un interval de două ore. Mai mult, luxemburghezii sub 20 de ani pot accesa transportul public gratuit datorită unei ordonanțe recente privind transportul, stabilită tot pentru a ajuta la reducerea congestiei cronice a traficului.
În total, veniturile din vânzarea biletelor acoperă doar 3 la sută din costul anual de 1 miliard de euro (aproximativ 1,1 miliarde USD) implicat în funcționarea autobuzelor, tramvaielor și trenurilor din Luxemburg. Acest lucru face ca renunțarea completă la taxe să fie un fel de decizie evidentă. Prin eliminarea costurilor asociate cu colectarea și aplicarea taxelor, măsura devine și mai atrăgătoare din punct de vedere al economiilor. Potrivit Independent, orice deficit de venituri cauzat de eliminarea taxelor de transport va fi compensat parțial prin renunțarea la o facilitate fiscală pentru navetiști.
Congestia: un efect secundar al nivelului de trai ridicat din Luxemburg?
Va fi interesant de văzut cât de eficientă va fi abolirea taxelor de transport în reducerea traficului direct corelat cu numărul de navetiști transfrontalieri care intră și ies din țară zilnic pentru a lucra în Luxemburg City. Cel mai mare impact potențial, se pare, va veni dintr-un număr crescut de călătorii locale efectuate cu transportul public în loc de mașina privată.
Așa cum notează Feargus O’ Sullivan de la CityLab, faptul că guvernul nou instalat din Luxemburg a promis, de asemenea, să legalizeze marijuana recreațională până în 2023 face ca ideea de a opta pentru o călătorie scurtă, pitorească și în curând gratuită cu trenul să fie și mai atrăgătoare. Coaliția progresistă intenționează, de asemenea, să crească salariul minim lunar, introducând în același timp două noi sărbători naționale.
Aceste două manevre favorabile lucrătorilor ar putea însă duce la o congestie mai mare, atrăgând un aflux mai mare de navetiști zilnici dependenți de mașină din țările vecine și, teoretic, anulând orice câștiguri obținute prin schema de transport gratuit. Timpul va spune dacă acesta este cazul.
Lăsând la o parte beneficiile negative ale salariilor mai bune și ale zilelor de lucru reduse, unii luxemburghezi își fac griji preventiv cu privire la o scădere a calității și fiabilității serviciului de transport public din cauza cererii crescute odată ce taxele sunt abolite. Sincer, este greu de crezut că acest lucru se va întâmpla în Luxemburgul care funcționează fără probleme. Și pe lângă întrebările despre dacă compartimentele de clasă superioară din trenuri vor fi de domeniul trecutului, pare să existe o preocupare specială cu privire la eliminarea taxelor care duce la o creștere a numărului de persoane fără adăpost care se refugiază în trenuri iarna.
Alții pun sub semnul întrebării cât de semnificative vor fi, în cele din urmă, beneficiile de mediu legate de reducerea emisiilor, odată cu călătoriile fără taxă cu trenul, tramvaiul și autobuzul, având în vedere că transportul public în Luxemburg este deja accesibil sau complet gratuit pentru unii.
„Nu sunt sigur dacă gratuitatea transportului public aici, în Luxemburg, va scoate mai mulți oameni din mașinile lor”, explică Claude Moyen, un profesor care face deja naveta cu trenul la serviciu în fiecare zi în orașul Diekirch, din nord-est, pentru Independent. Și are dreptate. Deși o țară întreagă care face transportul public complet gratuit este, fără îndoială, o realizare majoră, impactul real pe care îl are asupra culturii centrate pe mașină din Luxemburg ar putea fi, în cele din urmă, nominal.
Un studiu din 2015, publicat de Friends of the Earth Germany și Biroul European de Mediu, care a clasat orașele europene pe baza eforturilor lor de a reduce poluarea aerului, a acordat Luxemburg City o notă de eșec de 53 la sută. „Deoarece există mai multe locuri de muncă decât locuitori în Luxemburg, orașul are o problemă majoră cu navetiștii”, se arată în raport. „În consecință, are unul dintre cele mai mari procente de utilizatori de mașini din Uniunea Europeană. Problemele rezultate contribuie la faptul că Luxemburg este orașul cel mai slab clasat în această comparație.” Autoritățile orașului au contestat ulterior raportul, spunând că a fost viciat și plin de date incorecte.
Oricum ar fi, fiecare mașină scoasă de pe șosea – fie că sunt 100 sau 100.000 – este o îmbunătățire. Este, de asemenea, înțelept să începi cu pași mici atunci când implementezi idei atât de radicale la scară națională – iar în Europa, nu poți găsi ceva mult mai mic decât Luxemburgul (cu excepția, bineînțeles, a câtorva microstate suverane foarte mici).
Sperăm că ambițiile țării de a elimina taxele vor fi preluate și de vecinii săi mai mari.
