Ce să nu iubești la reciclare? Îi face pe oameni să se simtă bine, ține deșeurile departe de gropile de gunoi, este un cerc virtuos. Reciclarea aluminiului este o poveste de succes care inspiră sentimente bune, cu șaizeci la sută din aluminiul produs provenind din surse reciclate. Și reciclarea aluminiului folosește cu 95% mai puțină energie electrică decât aluminiul virgin. Ce ar putea fi greșit în această imagine?
Se pare că multe, potrivit lui Carl A. Zimrig în noua sa carte Aluminum Upcycled: sustainable design in historical perspective. Este profesor asociat de studii de sustenabilitate la Pratt Institute și a scris o carte care deschide ochii. El prezintă un argument provocator potrivit căruia acest lucru pur și simplu nu este suficient. Este un caz pe care l-am mai menționat pe PlanetaNoastra: că reciclarea pur și simplu nu este suficientă, trebuie totuși să reducem consumul.
Aluminiul este un material minunat, dar necesită multă energie electrică pentru a-l produce (13.500 – 17.000 kWh pe tonă) pentru a rupe legătura dintre oxigen și aluminiu în oxidul de aluminiu. Înainte de al doilea război mondial a existat un program guvernamental masiv de construire a barajelor pentru energie hidroelectrică, mai puțin în beneficiul poporului american și mai mult pentru nevoile rafinării aluminiului pentru inevitabilul efort de război. După război, a existat o capacitate de producție de aluminiu și o putere electrică mai mare decât știa cineva ce să facă cu ele, așa că companiile de aluminiu s-au apucat de a-și imagina lucruri care ar putea fi fabricate din aluminiu, de la scaune de grădină pliante până la placaj din aluminiu.
Dar lovitura de geniu a fost recipientul din aluminiu de unică folosință care a devenit baza cinei TV și a alimentelor congelate. Un executiv Alcoa este citat: „ziua a sosit când ambalajele vor înlocui oalele și tigăile în prepararea meselor.” Și apoi, cel mai mare succes din toate, cutia de bere și băutură din aluminiu, care, la fel ca sticla de unică folosință, nu a fost reciclată, ci aruncată pe geamul mașinii.
Acum suntem pe un teren familiar PlanetaNoastra: invenția gunoierului, campania Keep America Beautiful care a transformat ambalajele de unică folosință în gunoi pentru care utilizatorul era responsabil să-l ridice, municipalitatea responsabilă să îl ducă la gropile de gunoi care se umpleau rapid, apoi ascensiunea reciclării pe măsură ce a devenit clar că lucrurile trebuiau deviate de la gropile de gunoi.
Aluminiul este relativ ușor de reciclat și reutilizat, dar nu este la fel de curat și ușor cum cred oamenii. Există aliaje care trebuie îndepărtate folosind substanțe chimice precum clorul; există vapori și eliberări de substanțe chimice care sunt toxice. „deși contaminanții eliberați prin reciclare sunt infimi în comparație cu daunele ecologice ale exploatării miniere și topirii aluminiului primar, produsele reziduale ale reciclării deșeurilor trebuie luate în considerare atunci când se iau în considerare consecințele returnării metalului în producție.”
Dar, hei, este reciclabil și, mai important, este reciclat. De aceea, USGBC, Bill McDonough și alții consideră aluminiul reciclat ca fiind durabil și ecologic. De aceea Apple susține că computerele sale sunt mai ecologice, deoarece sunt din aluminiu solid.
Dar există o problemă – piața pentru aluminiu continuă să crească. Ford își produce acum cel mai popular camion din acesta, iar alți producători de automobile urmează această cale pentru a-și ușura vehiculele și a îmbunătăți consumul de carburant. Tesla Model S este din aluminiu solid. Pur și simplu nu există suficient aluminiu reciclat pentru a satisface cererea, iar companiile precum Apple au încă nevoie de material virgin, unde pot controla mai precis proprietățile aliajului.
Producerea de aluminiu virgin este extrem de distructivă, începând cu extracția de bauxită, „un proces la suprafață care duce la defrișări și lasă în urmă lacuri toxice de „ nămol roșu” care se pot revărsa și polua apele subterane locale” (vezi ce s-a întâmplat în acest oraș maghiar în urmă cu câțiva ani). Bauxita este apoi transportată acolo unde există electricitate, în Islanda, Quebec, Oregon sau, mai probabil în aceste zile, China.
Mai mult aluminiu este utilizat în produse durabile, precum mașinile și mobilierul, ceea ce înseamnă mai puțin disponibil pentru reciclare. Mai mult este utilizat în articole de unică folosință, unde este amestecat cu plastic, cum ar fi pliculețele de ketchup, capsulele de cafea și Tetra-Paks, unde reciclarea este prea costisitoare și se face mai mult pentru aspect. Zimring concluzionează:
În cele din urmă, cumpărarea de produse fabricate cu aluminiu reciclat creează cererea de mai mult aluminiu virgin și mai multă distrugere a mediului. Zimring concluzionează cu o altă replică de tip PlanetaNoastra:
-partajarea mașinilor, partajarea bicicletelor, sistemele de servicii pentru produse, pur și simplu deținerea unui număr mai mic de lucruri și partajarea mai multor lucruri, astfel încât cererea generală de lucruri noi să scadă. Deoarece chiar și reciclarea atât de intensă și virtuoasă pe care o facem cu aluminiul, chiar dacă prindem fiecare cutie și fiecare recipient din folie de aluminiu, nu este suficient. Trebuie totuși să folosim mai puțin din aceste lucruri dacă vrem să oprim distrugerea mediului și poluarea cauzată de producerea de aluminiu virgin.
Și pentru arhitecții care cred că specificarea aluminiului reciclat este ecologică: nu este.
O lectură minunată, care deschide ochii, disponibilă de la Johns Hopkins University Press. Pentru acest PlanetaNoastra, cartea este oarecum o justificare; m-am plâns de sistemul nostru de reciclare defect, de campaniile Keep America Beautiful și de relele cutiilor de aluminiu de ani de zile (vezi link-urile conexe de mai jos) Nu este de mirare că mi-a plăcut cartea. Dar este o problemă controversată, chiar și printre PlanetaNoastras; Mike a prezentat argumentele pro aluminiu.
