Un traseu propus care leagă Banff și Jasper este criticat pentru potențialele daune aduse mediului. Să nu uităm de miile de mașini care parcurg zilnic același traseu.
Parcurile Canada au venit cu o idee fantastică care va face inima fiecărui ciclist să sară de bucurie. A propus un traseu de ciclism pavat care ar urma traseul spectaculoasei Icefields Parkway, legând Parcul Național Jasper din nord de Lake Louise și Banff din sud. Un astfel de traseu ar permite cicliștilor (și drumeților) să părăsească marginea unei autostrăzi foarte aglomerate, pline de turiști curioși care circulă cu RV-uri supradimensionate, și să ajungă într-un spațiu mai sigur al lor.
Traseul de ciclism propus are trei metri (10 ft.) lățime și ar urma traseul Parkway, fiind situat la aproximativ 20-30 de metri (65 to 100 ft.) de autostradă, tamponat de copaci. Se spune că 99,99 la sută din Parcul Național Jasper nu ar fi afectat de traseu. După cum se poate vedea în diagrama de mai jos, nu există o deviere semnificativă de la autostradă.
Din păcate, unii oameni se opun ferm creării unui astfel de traseu. Alison Ronson de la Canadian Parks and Wilderness Society se teme că un traseu ar fi perturbator pentru habitatul sensibil și populațiile de animale sălbatice, și că ar putea duce la întâlniri neplăcute cu urșii grizzly – „mese pe roți”, așa a numit organizația sa. Ea pune sub semnul întrebării ideea Parcurilor Canada că traseul va fi folosit de familii tinere cu cărucioare, patinatori cu role și imigranți recenți, spunându-i astăzi gazdei radio CBC, Anna-Maria Tremonti: „Realitatea este că mediul montan nu este propice acestui tip de activitate.”
Nu aș putea fi mai în dezacord. Doar pentru că Ronson s-ar putea să nu fie confortabilă navigând pe teren deluros nu înseamnă că și alți oameni simt la fel. Am călătorit prin Munții Stâncoși Canadiene vara trecută cu trei copii mici, inclusiv un bebeluș. Am cărat acei copii pe Muntele Sulphur din Banff pe jos – o drumeție de trei ore, de 5,5 kilometri în urcare. Dacă ei pot face față la asta, pot face cu siguranță față unui traseu de drumeție pavat.
Preocupările lui Ronson legate de întâlnirile-surpriză cu urșii grizzly sunt justificate, dar își pierd din forță atunci când sunt comparate cu pericolele reprezentate de vehiculele care circulă cu viteze de autostradă. Personal, aș prefera să mă întâlnesc față în față cu un grizzly decât cu un RV care gonește. Soluția ei? Lărgirea acostamentului – dar aceasta nu oferă nicidecum genul de protecție de care cicliștii au nevoie și pe care o merită. (Se poate presupune că Ronson nu merge des cu bicicleta pe lângă autostrăzi aglomerate, pentru că este o experiență terifiantă și una pe care chiar și cicliștii pasionați, precum Edmund Aunger, îi îndeamnă pe oameni să evite cu orice preț.)
Ceea ce este uimitor este că opoziția față de acest traseu pare să fie înrădăcinată în ideea că este perturbator pentru natură, și totuși nimeni nu pune la îndoială daunele cauzate de cele peste 3.200 de vehicule care circulă zilnic pe Parkway vara.
Pare o decizie logică să îmbunătățim infrastructura de transport pentru călătorii nemotorizați, în special în parcurile naționale unde ieșirea din vehicule, menținerea aerului curat și interacțiunea cu natura și fauna sălbatică cât mai blând posibil ar trebui să fie scopul final. O pistă de biciclete are potențialul de a reduce numărul de mașini care circulă prin parc, deoarece mulți drumeți și cicliști al căror vis este să viziteze Icefields Parkway ar avea acum o modalitate sigură de a face acest lucru, ceea ce în prezent nu există.
© K Martinko – Parcare la Ghețarul Athabasca, dimineața devreme. Se umpluse considerabil până când am plecat. Volumul traficului auto este copleșitor.
Dacă conservarea parcului este, chipurile, o prioritate de top, iată o sugestie radicală: Eliminați complet vehiculele motorizate de pe Icefields Parkway și deschideți-o călătorilor care își generează propria energie (sau transportului public care limitează numărul de călători). Habitatele sensibile ale faunei sălbatice ar fi cu siguranță recunoscătoare pentru asta.
Între timp, să încetăm să pedepsim călătorii care nu doresc să se conformeze status-quo-ului consumator de benzină și au tot dreptul să experimenteze frumusețea montană a Canadei fără a o polua în acest proces.
