Cu ani în urmă, am fost la prezentarea unui prototip de rulotă ecologică, cu podele din bambus, prezentată drept mai ecologică (de atât de mult timp a fost asta) și a intrat un potențial client, s-a uitat la podea și a întrebat: „Cum mă ajută asta să economisesc energie?” Nu era singur; pentru mulți, conservarea energiei a fost forța motrice din spatele designului ecologic. Mai întâi, a fost din cauza crizei petroliere din anii ’70, despre reducerea consumului și eliminarea dependenței de aprovizionarea externă; apoi schimbările climatice au preluat rolul de forță motrice, și necesitatea de a reduce emisiile de dioxid de carbon.
Passivhaus, sau Passive House în America de Nord, se concentrează în principal pe economisirea energiei și este unul dintre cele mai stricte standarde de eficiență, utilizând doar 10% din energia consumată de clădirile convenționale. Ei scriu pe Passipedia:
Dar acest lucru ridică întrebarea: ce înseamnă ecologic? Am crezut întotdeauna că este mult mai mult decât doar energia primară. Alții gândesc la fel; după ce am scris un articol despre energia încorporată a materialelor, arhitectul și scriitorul Passive House Elrond Burrell a postat un scurt rezumat care descrie ceea ce crede el că este cel mai bun:
1) Eficiență energetică Passivhaus + 2) energie încorporată redusă + 3) netoxic + 4) accesibil pe jos.
1) Eficiență energetică Passivhaus + 2) energie încorporată redusă + 3) netoxic + 4) accesibil pe jos.
Ce ar fi nevoie pentru a dezvolta un standard care să facă toate acestea? Să aruncăm o privire. Am putea să-l numim standardul Elrond. Sau, dacă se bazează pe Passive House și deja au un Passivhaus Plus, am putea merge pe stilul Orwell și să-l numim Passivhaus Doubleplusgood.
standardul ElrondPassivhaus Doubleplusgood.
Eficiență energetică Passivhaus
Acesta este ușor; Passive House, sau Passivhaus, este un standard energetic foarte strict, așa cum am menționat mai sus. Există și alte standarde de înaltă eficiență, iar multe persoane promovează clădirile cu energie netă zero, cu resurse regenerabile la fața locului, cum ar fi panourile fotovoltaice, care, pe parcursul unui an, generează atâta energie cât consumă. Dar, cel puțin o parte din an, și chiar o parte din zi, clădirile cu energie netă zero se bazează pe rețea, iar o mare parte din rețea încă funcționează pe cărbune. Există o mulțime de alte standarde de eficiență energetică, inclusiv Energy Star, dar Passive House este mare, inteligent și riguros.
Când vine criza, când se întrerupe curentul, o clădire cu energie netă zero nu vă va menține răcoare sau cald mult timp, dacă nu aveți multe baterii. Super-izolarea da; de aceea cred în continuare că investițiile în izolare sunt mai bune decât panourile solare și am ajuns să iubesc Passive House.
2) Energie încorporată redusă
S-a spus că energia și carbonul încorporate, care intră în materialele utilizate pentru construirea unei clădiri, nu este atât de relevant în comparație cu energia de funcționare, care o depășește rapid. Dar în clădirile super-izolate, cum ar fi Passive House, cu foarte puțină energie de funcționare (și multă izolare), energia încorporată are un impact mult mai mare. Passipedia spune că „energia suplimentară necesară pentru construcția lor (energia încorporată) este destul de nesemnificativă în comparație cu energia pe care o economisesc mai târziu”. Acest lucru este adevărat, dar contează totuși. Unele materiale de construcție, cum ar fi betonul și izolația din spumă, încorporează cantități enorme de carbon și energie. Aluminiul a fost numit electricitate solidă; spumele de uretan, benzină solidă, iar cimentul este o altă poveste.
nu este atât de relevant în comparație cu energia de funcționare
Living Building Challenge, un alt sistem de certificare, necesită compensarea carbonului încorporat și a energiei în clădire. Acest lucru ar putea deveni costisitor dacă sunt alese materialele greșite.
Energia încorporată este greu de gestionat; aluminiul reciclat, de obicei, este scutit, deoarece folosește cu 95% mai puțină energie decât aluminiul virgin, dar, așa cum a menționat Carl Zimring în cartea sa Aluminum Upcycled, atâta timp cât există o cerere mai mare de aluminiu decât există de aluminiu reciclat, utilizarea materialului reciclat creează cerere pentru cel virgin. Acesta „nu închide atât de mult circuitele industriale, cât alimentează exploatarea mediului”.
Standardul Norwegian Powerhouse ia în considerare energia încorporată și generează suficientă energie pentru a o compensa pe durata de viață a clădirii. Aceasta este o provocare și se bazează pe multe panouri solare pe acoperiș. Sistemul Passive House se bazează pe numere concrete; poate avem nevoie de o limită strictă a energiei încorporate pe metru pătrat.
3) Construcție netoxică sau sănătoasă
În timp ce Passive House promite și oferă aer curat și proaspăt pe tot parcursul anului, cu sistemul său de ventilație mecanică, este agnostic în ceea ce privește materialele de construcție utilizate, din ce este construită de fapt casa.
Dar există multe materiale care nu ar trebui să se afle într-o locuință sau într-un birou. Există substanțe ignifuge, ftalați, compuși organici volatili, substanțe chimice precum formaldehida care pot îmbolnăvi ocupanții. Există materiale toxice în producție sau cu un impact enorm asupra încălzirii globale.
De exemplu, unele izolații sunt fabricate cu agenți de expandare care sunt foarte distructivi; XPS sau polistirenul extrudat este fabricat cu HFC-134a, un agent de expandare care este de 1300 de ori mai rău decât dioxidul de carbon; altele nu sunt mai rele decât CO2. Inginerul Allison Bailes crede că această problemă a agentului de expandare este exagerată, dar chiar dacă agentul de expandare este bun, spumele sunt pline de substanțe ignifuge, iar componentele sunt în mare parte fabricate din combustibili fosili. Chiar și spumele pe bază de soia sunt doar 15% soia, înlocuind produsele petroliere.
Allison Bailes crede că această problemă a agentului de expandare este exagerată
Apoi există combustibilul care este adesea folosit pentru încălzirea apei sau gătit; am fost în case pasive cu aragaze pe gaz (nu este obișnuit, recunosc) și încălzitoare de apă pe gaz. Dar am scris recent despre modul în care utilizarea combustibililor în sectorul rezidențial contribuie la calitatea proastă a aerului, la boli și la decese, iar eu pur și simplu nu mai pot vedea cum arderea oricărui tip de combustibil fosil într-o casă poate fi considerată ecologică.
Ori de câte ori este posibil, o clădire ar trebui construită cu materiale care au un impact zero asupra sănătății ocupanților, a vecinilor, a persoanelor care au fabricat produsul. Produsele fabricate din resurse regenerabile sunt și mai bune.
Living Building Challenge este excelent în acest sens; poate ar trebui să fie modelat pe lista lor roșie și pe criteriile de construcție sănătoasă. Standardul Well Building merită și el o privire, deși în prezent este doar pentru clădiri comerciale. De asemenea, facem un serial despre importanța locuințelor sănătoase.
Living Building ChallengeStandardul Well Building
4) Accesibilitatea pe jos
Acesta este probabil cel mai dificil și cel mai controversat aspect. Amplasarea contează și s-a dovedit a fi un contributor mai mare la consumul de energie decât aproape orice altceva. Este transportul care ne ucide. Urbanistul Jeff Speck a arătat că viața într-un cartier accesibil pe jos economisește la fel de multă energie într-o săptămână pe cât schimbarea tuturor becurilor face într-un an. Urban Archetypes Project a demonstrat că ai putea trăi în apartamente vechi de 100 de ani, cu infiltrații, și totuși să folosești mai puțină energie decât cineva care locuiește într-o casă nouă în suburbii.
Mulți cred că, odată cu electrificarea, vom putea trăi cu toții în casele noastre suburbane, cu panouri solare pe acoperiș, baterii și mașini electrice în garaj. Dar nu este chiar adevărat; nu se scalează. Necesită în continuare o cantitate enormă de energie, iar modelul suburban necesită în continuare teren, drumuri, utilizând resurse care au încă un impact mare. Nu poți construi case pasive ecologice în suburbii fără drumuri și conducte de beton.
Accesibilitatea pe jos implică densitatea – trebuie să construiești suficient de aproape, astfel încât să poți susține magazine și afaceri la care poți merge pe jos. Implică clădiri multifamiliale, dar nu exclusiv; există o mulțime de cartiere mai vechi, accesibile pe jos, în America de Nord, suburbii cu tramvai, precum cel în care locuiesc eu, unde este suficient de dens pentru a susține o stradă principală din apropiere, suficient de aglomerată pentru a susține în continuare un tramvai.
Accesibilitatea pe jos implică densitateasuburbii cu tramvai, precum cel în care locuiesc eu
Dar accesibilitatea pe jos, ca criteriu, ar economisi probabil mai mulți combustibili fosili, infrastructură și emisii de carbon decât orice alt factor individual.
Avem nevoie de un nou standard?
Există LEED, WELL, Powerhouse, BREEAM, Energy Star, Living Building Challenge, PHIUS și multe altele. Unii se joacă cu ceea ce numesc standardul Pretty Good House, pe care îl consider destul de interesant. Proiectanții pot alege dintre oricare dintre ele, cu adevărat.
Dar cred că avem nevoie de un standard, în special în sectorul rezidențial, care să aplice rigoarea și matematica pe care Passive House le aplică energiei, acestor alți factori de energie încorporată, sănătate și accesibilitate pe jos. Poate ar trebui să fie standardul Elrond, deoarece el m-a inspirat. Sau poate Passive House doubleplusgood. Deoarece eficiența energetică nu mai este suficientă.
standardul ElrondPassive House doubleplusgood.
