Într-un proiect pilot recent la care am participat, 69% dintre participanți au demonstrat că pot trăi în limita bugetului zilnic de emisii al țintelor de 1,5 grade Celsius pentru 2030.
Conform Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC), trebuie să ne reducem emisiile anuale de carbon la aproximativ jumătate până în 2030 dacă vrem să avem o șansă să rămânem sub 1,5 grade Celsius (2,7 grade Fahrenheit). Dacă împărțiți acel buget global de carbon la populație, obțineți un buget anual de 3,4 tone metrice pe persoană. O mare parte din acest buget (72% în medie) sau 2,5 tone metrice, poate fi atribuită „emisiilor legate de stilul de viață” — lucrurile pe care le putem controla sau care sunt rezultatul deciziilor pe care le-am luat.
A trăi stilul de viață de 1,5 grade înseamnă a trăi un stil de viață în care emisiile tale personale totale de carbon sunt mai mici de 2,5 tone metrice pe an sau 6,845 kilograme pe zi. După ce am aflat despre asta de la o activistă britanică, Rosalind Readhead, care mi-a indicat un studiu, am încercat să fac asta și am scris o carte despre subiect, „Living the 1.5 Degree Lifestyle.” În această carte, mi-am monitorizat emisiile de carbon într-un tabel. Am aflat, de asemenea, că nu eram singur; existau oameni din întreaga lume interesați de acest subiect. Era Institutul Hot or Cool care actualiza studiul original, unde Dr. Lewis Akenji a scris despre echitate:
În cartea mea, am menționat că unul dintre marile defecte ale exercițiului meu a fost că nu eram cu adevărat un eșantion reprezentativ.
De aceea am fost atât de încântat să lucrez cu Kate Power de la Institutul Hot or Cool din Berlin și un grup de oameni talentați la un proiect pilot, în care participanții din întreaga lume încearcă să trăiască un stil de viață de 1,5 grade timp de o lună. Unde tabelul meu era destul de rudimentar, João Wemans din Lisabona a elaborat o versiune complexă, pe care oricine o poate folosi, care a calculat ingenios carbonul încorporat în lucrurile pe care le deții, iar Jean-Christophe Mortreux a gestionat totul din Montreal. (Vedeți întreaga echipă aici.) Totul a fost posibil datorită sprijinului filialei din Regatul Unit a Fundației Calouste Gulbenkian.
Tabelul este destul de intimidant — visam la o aplicație simplă, similară celor folosite pentru fitness sau dietă — și mulți dintre voluntarii pentru proiect au renunțat rapid, dar 16 participanți din Marea Britanie, Canada, Nigeria, Germania, Portugalia și SUA au persistat. Nu doar că și-au monitorizat emisiile de carbon, dar au răspuns la întrebări săptămânal despre cum decurge proiectul.
Acesta a fost considerat un proiect pilot și este dificil să se tragă concluzii dintr-un grup atât de mic, mai ales când participanții s-au auto-selectat într-un fel. După cum admite raportul, „Este important de menționat că, deși participanții au reprezentat o diversitate de țări, stiluri de viață și origini, majoritatea sunt deja familiarizați cu un stil de viață cu emisii reduse de carbon și mulți au făcut deja schimbări semnificative, pe termen lung, în stilul lor de viață pentru a-și reduce impactul asupra mediului.”
În aceste condiții, este dificil să se tragă concluzii, dar se pot formula ipoteze:
Ipoteza 1: Majoritatea participanților sunt capabili să trăiască în limita bugetului de 1,5 grade Celsius pentru 2030, folosind diverse „rețete de stil de viață”.
„Pe baza datelor și proceselor din acest proiect pilot real de 4 săptămâni (recunoscând limitările studiului pilot), 69% dintre participanți (11 din 16) au reușit să trăiască în limita bugetului zilnic de emisii al țintelor de 1,5°C pentru 2030.”
Așa cum am constatat în versiunea mea, transportul poate fi un impediment major; a conduce o mașină nu este compatibil cu un stil de viață de 1,5 grade, după cum a aflat participantul 16.
Ipoteza 2: Pentru mulți, stilurile de viață de 1,5 grade Celsius necesită o anumită învățare și adaptare, dar pot fi plăcute și pot rezulta în moduri de viață mai sănătoase.
„Prin acest experiment de 4 săptămâni, mulți au raportat, în diverse contexte și pentru diferite categorii demografice, că a trăi în limitele țintelor pentru 2030 nu a fost doar fezabil, ci chiar s-a dovedit a fi benefic pentru participanți. Mulți au menționat că au petrecut mai mult timp cultivând relații, mâncând mai bine și, în general, ducând vieți mai active fizic și mai sănătoase.”
Am ajuns la cam aceeași concluzie: Este un stil de viață mai sănătos, mai ieftin și m-am ținut destul de mult de el. Așa cum au remarcat participanții,
Ipoteza 3: Barierele sistemice reprezintă cea mai mare provocare percepută pentru reducerea emisiilor pe termen lung de către indivizi.
„Deși un procent încurajator de 80% dintre participanți spun că pot menține sau chiar îmbunătăți amprenta de carbon obținută în timpul acestui studiu pilot, ei menționează că se confruntă cu bariere importante care fac acest lucru mai dificil. 75% dintre participanți consideră barierele sistemice (locale sau globale) ca fiind principala barieră în calea realizărilor lor individuale. Acest lucru a fost, de asemenea, evidențiat în relatările și discuțiile de grup dintre participanți: provocări legate de mobilitate, alimentație, locuințe, energie etc.”
Raportul continuă: „În acest fel, acest studiu pilot demonstrează potențialul de a trece de la strigăte abstracte de ‘avem nevoie de schimbarea sistemelor‘ la o susținere mai nuanțată pentru schimbări specifice din partea părților interesate relevante. Aceste nuanțe sunt critice acum, deoarece schimbările infrastructurale și instituționale pe care le inițiem acum trebuie să ne ducă la provocarea masivă, dar necesară, a atingerii țintelor pentru 2050: nu ne putem permite să susținem ‘în necunoștință de cauză’ schimbări de sisteme care s-ar putea să nu fie suficiente sau adecvate pentru a asigura o bună calitate a vieții pentru toți cetățenii în cadrul țintelor de 1,5°C.”
Acesta este din nou ceea ce am scris de multe ori pe PlanetaNoastra: Multe dintre schimbările sistemice de care avem nevoie vor face posibil ca oamenii să trăiască stiluri de viață cu emisii reduse de carbon. Așadar, ar trebui să existe piste sigure pentru biciclete peste tot, astfel încât oamenii să nu fie nevoiți să conducă; ar trebui să existe coduri de construcție și de urbanism care să promoveze locuințele cu emisii reduse de carbon și orașele de 15 minute. Așa cum au remarcat participanții:
Atunci când proiectul era în faza de proiectare, am fost puțin sceptic cu privire la „relatări”, întrebările săptămânale adresate participanților, dar acestea s-au dovedit de fapt la fel de interesante ca și rezultatele numerice. Participanții învață lecții despre care am scris pe PlanetaNoastra de mult timp, fără succes, cum ar fi problema carbonului încorporat:
„Primul lucru pe care l-am învățat, completând emisiile mele pe termen lung, a fost cât de mult carbon este încorporat într-o casă. Nu m-am gândit niciodată la amprenta producerii mașinii de spălat, a congelatorului, a frigiderului, a cuptorului, ca să nu mai vorbim de aparatele de radio, televizor și îmbrăcăminte.”
Studiul concluzionează:
De când am publicat cartea mea, am constatat că există o comunitate substanțială care încearcă să trăiască stiluri de viață sustenabile, și mulți au cerut acces la tabelul meu. Am fost reticent, deoarece datele și configurația nu erau chiar atât de bune. Datele din tabelul 1five sunt într-adevăr foarte bune, cu surse furnizate. Calculatorul de carbon încorporat este genial, împărțind carbonul pe durata de viață estimată a obiectului, astfel încât, odată ce aceasta a expirat, este considerat liber de carbon.
Cea mai mare critică adusă cărții mele și multor scrieri despre necesitatea schimbărilor stilului de viață este afirmația că preocuparea pentru amprenta personală de carbon a fost o distragere a atenției impusă de companiile petroliere și că, în schimb, trebuie să luptăm pentru schimbarea sistemelor.
Dar ceea ce ne spune studiul pilot 1five este ce probleme sistemice trebuie să rezolvăm. Aflăm că transportul trebuie să se schimbe, pentru a ne scoate din mașini și a ne îndrepta către transportul public sau biciclete. Agricultura trebuie să se schimbe, cu o dependență mai mică de carnea roșie. Locuințele trebuie să se schimbe, să fie proiectate din materiale cu emisii reduse de carbon, să funcționeze cu energie fără carbon, construite în comunități pietonale. Și, în sfârșit, trebuie să ne schimbăm atitudinea față de consum, să cumpărăm mai puține lucruri și să le păstrăm mai mult timp; atunci când treceți tot ce cumpărați prin acel calculator de carbon încorporat, totul se acumulează foarte repede.
Atunci va fi relativ ușor pentru toată lumea să trăiască un stil de viață de 1,5 grade, și, așa cum au remarcat participanții, este „un stil de viață mai sănătos, mai conștient și mai ieftin. Mai mult, poate fi și foarte distractiv!”
Citiți raportul 1five în format PDF și copiați tabelul de pe site-ul 1five.











