Termenul „pitulice” (warbler) este folosit pentru a descrie multe specii de păsări cântătoare mici, adesea colorate, care provin majoritar din familiile Sylviidae, Parulidae și Peucedramidae, din ordinul Passeriformes. Deoarece sunt grupate în funcție de caracteristicile lor, mai degrabă decât de ADN, există o mare variație în cadrul celor aproximativ 120 de specii de pitulici din Lumea Nouă și aproape 350 de specii de pitulici din Lumea Veche. Găsiți aceste insectivore vocale cântându-și melodiile caracteristice în grădini, păduri și mlaștini, din Amazon până în deșerturile Asiei.
Iată 12 dintre cei mai fascinanți pitulici găsiți pe teritoriul S.U.A.
Pitulice americană cu coadă roșie
Pitulicea americană cu coadă roșie (Setophaga ruticilla) este o pitulice larg răspândită, găsită în majoritatea pădurilor de foioase din estul S.U.A. și în anumite părți din vest și Canada. Masculii sunt de culoare neagră-cărbune și au pete contrastante de portocaliu aprins pe flancuri, aripi și coadă—pe care le afișează pentru a-și surprinde prada. Femelele pot avea, de asemenea, pete galbene, dar unele au o nuanță mai mult albastră-cenușie. Ambele sexe au pene de coadă destul de lungi și expresive și ciocuri late, aplatizate.
Ascultați pitulicea americană cu coadă roșie prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice cu gât albastru și negru
Pitulicea cu gât albastru și negru (Setophaga caerulescens) poate părea complet neagră la prima vedere datorită coloritului său albastru închis, punctat cu negru-cărbune. Acest lucru este valabil doar pentru mascul, deoarece aceste pitulici prezintă un dimorfism sexual puternic. Femelele au o colorație mai mult măsliniu-maronie, cu partea inferioară galbenă și creștet gri. Ambele sexe pot fi identificate prin ciocul lor subțire, ascuțit și prin petele albe abia vizibile pe aripi. Pitulicea cu gât albastru și negru este endemică regiunilor muntoase din nord-estul S.U.A. și sud-estul Canadei, dar iernează în Antilele Mari.
Ascultați pitulicea cu gât albastru și negru prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice cu gât verde și negru
Cunoscută și pentru coloritul caracteristic al gâtului, pitulicea cu gât verde și negru (Setophaga virens) are o față de culoare lămâie și o nuanță verzuie pe spate, ceea ce o ajută să se camufleze în coroanele copacilor din pădurile de conifere și mixte pe care le locuiește în estul S.U.A. și vestul Canadei, sau în mlaștinile de chiparos din sud. Pe lângă aspectul său, ornitologii recunosc această pitulice din Lumea Nouă după cântecul său unic, care a fost transcris ca „trees trees I love trees” (copaci copaci iubesc copacii), conform Cornell Lab of Ornithology.
Ascultați pitulicea cu gât verde și negru prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice alb-negru
Modul în care pitulicele alb-negru (Mniotilta varia) se cațără pe trunchiurile copacilor se aliniază mai mult cu comportamentul pitigoilor, dar, cu toate acestea, se încadrează în categoria pitulicilor din Lumea Nouă datorită cântecului său ascuțit (un sunet „wee-see” repetat de cel puțin șase ori consecutiv). Sursa melodiei este o pasăre acoperită în dungi izbitoare alb-negru. Își petrece verile în regiunile nordice și estice ale S.U.A. și iernează în Florida sau până la sud în Peru.
Ascultați pitulicea alb-negru prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice blackburniană
Pitulicele blackburniană (Setophaga fusca) sunt printre cele mai izbitoare și ușor de reperat. Au capul portocaliu aprins (singura pasăre care prezintă un portocaliu mai aprins este grangurul), corpul dungat alb-negru, creștet negru și pete triunghiulare în zona urechilor. Sunt singurele pitulici nord-americane cu gât portocaliu. Femelele și masculii imaturi au de obicei o nuanță mai palidă de galben și au două dungi albe distinctive pe aripi. Se reproduc în estul Americii de Nord, din sudul Canadei până în Carolina de Nord, și iernează în America Centrală și de Sud. Când ascultați după această pitulice, așteptați nota finală, care este deosebit de ascuțită.
Ascultați pitulicea blackburniană prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice cape may
Pitulicea Cape May (Setophaga tigrina) este ușor de distins datorită dungilor negre de tigru de pe piept și petei castanii din jurul urechii—o trăsătură pe care o au doar masculii. Ambele sexe sunt în mare parte galbene, dar masculii au creștetul mai închis la culoare. Această pasăre își petrece verile în pădurile de molid din nord și iernează în Caraibe. Cântecul său este un șir de patru sau mai multe sunete „seets” ascuțite, subțiri, care nu își schimbă înălțimea sau volumul. Este similar cu cântecul pitulicii cu piept castaniu.
Ascultați pitulicea Cape May prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice ceruleană
O altă pitulice albastră, varianta ceruleană (Setophaga cerulea) se deosebește prin partea inferioară dungată și prin „colierul” negru distinctiv care îi traversează gâtul. Chiar și cu marcajele sale unice și coloritul aprins, păsările sunt greu de reperat deoarece tind să rămână la peste 15,24 metri deasupra solului, în coroanele înalte ale stejariilor albi, magnoliilor castravete, hickory-ului amar și arțarilor de zahăr din estul S.U.A. și sudul extrem al Canadei. Își petrec iernile în America de Sud.
Ascultați pitulicea ceruleană prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice cu glugă
O singură privire la un mascul de pitulice cu glugă (Setophaga citrina) va dezvălui cum și-a câștigat specia numele comun. Fața sa galbenă vibrantă este încercuită de o „glugă” neagră închisă. Femelele nu o au la fel de închisă, dar au totuși o umbră proeminentă a marcajului genetic. Penele de coadă ale ambelor sexe au vârfuri și partea inferioară albe, dar detaliile albe sunt mai pronunțate la femele. Pitulicea cu glugă se reproduce în sudul Canadei și de-a lungul estului S.U.A. și iernează în America Centrală și Antilele de Vest. Cântecul său a fost descris ca un „wheeta wheeta whee-tee-oh”.
Ascultați pitulicea cu glugă prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice magnolia
Pitulicea magnolia (Setophaga magnolia) este supranumită “Maggie” și este poate una dintre cele mai ușor de reperat pitulici, deoarece tinde să stea jos în copaci. Are un colorit galben foarte distinct, abdomen dungat negru, gât galben și cap și pene cu pete albe. Femelele și masculii imaturi au aceleași modele, dar sunt mai terni la culoare. Pitulicea magnolia poate fi găsită în nordul Canadei și uneori în Midwest și nord-estul S.U.A., cu excepția iernii, când se retrage în sudul Mexicului și America Centrală.
Ascultați pitulicea magnolia prin Cornell Lab of Ornithology.
Parula nordică
Parula nordică (Setophaga americana) este cunoscută pentru cântecul său, un „zee” lung urmat de un „yip” scurt. Cornell Lab of Ornithology descrie sunetul său caracteristic ca fiind „un tril bâzâit ascendent care se oprește brusc la final”.
Ornitologii o vor auzi probabil înainte de a o vedea, deoarece își petrece cea mai mare parte a timpului ascunsă în copacii din estul Americii de Nord. Parula nordică este îndesată și are o coadă scurtă, cioc ascuțit, partea superioară albastru-cenușie și piept galben care se estompează într-o parte inferioară albă. Vara, masculii în perioada de reproducere vor avea și sprâncene proeminente în formă de semilună albă.
Ascultați parula nordică prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice de palmier
Nu confundați pitulicea de palmier (Setophaga palmarum) cu o pasăre plictisitoare. În ciuda coloritului său comun (măsliniu-maroniu cu pete de galben sub coadă și gât), se deosebește prin creștetul castaniu și prin modul în care coada îi balansează în sus și în jos când este cocoțată în copaci. Această pasăre stă jos, adesea la nivelul solului, și poate fi găsită în jurul mlaștinilor deschise de conifere la est de Cumpăna Apelor Continentală.
Ascultați pitulicea de palmier prin Cornell Lab of Ornithology.
Pitulice prothonotary
Unul dintre cele mai fascinante lucruri despre pitulicele prothonotary (Protonotaria citrea) este că își fac cuibul în cavități, cum ar fi găuri în copaci sau căsuțe pentru păsări. Sunt relativ mari, dar au coada și picioarele mai scurte decât majoritatea celorlalți pitulici. Masculii adulți au capul galben-portocaliu aprins, spatele măsliniu, aripile albastru-cenușii și ciocuri lungi și ascuțite.
Sunt cele mai numeroase în sud-estul S.U.A., dar apar și în nord și Midwest. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a le vedea este în nord-vestul Ohio, „capitala mondială a pitulicilor„. Această zonă găzduiește festivalul Biggest Week in American Birding în fiecare mai.
Ascultați pitulicea prothonotary prin Cornell Lab of Ornithology.
