Acum câțiva ani, clădirile de birouri din suburbii se transformau în „transparente”, cum le numeam noi cutii de sticlă atât de goale încât puteai vedea prin ele. Am scris anterior despre cum multe companii se mutau în centrul orașului pentru că nu reușeau să atragă angajați tineri să lucreze pentru ele, mulți dintre aceștia neavând nici măcar permis de conducere. Un director din domeniul tehnologiei mi-a spus că clădirea de birouri din suburbii în sectorul său de afaceri este funcțional depășită.
Apoi a venit coronavirusul și totul s-a schimbat. Deodată, aglomerarea angajaților în metrouri, lifturi și birouri deschise aglomerate nu mai pare atât de atractivă pentru nimeni. Va fi mai greu să ajungi la birou; chiar și Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au recomandat ca toată lumea să conducă singură la serviciu. (Au trebuit să schimbe recomandarea după multe plângeri, la „mersul pe bicicletă, mersul pe jos, condusul sau mersul cu mașina fie singur, fie cu membri ai familiei”). Recomandările CDC variază de la abia fezabil la ridicol și imposibil într-o clădire de birouri urbană modernă. Totul sună neplăcut, chiar și în comparație cu apelurile video din subsol.
E o altă poveste în suburbii. Clădirile de birouri aveau adesea suprafețe de etaj enorme unde planificatorii de birouri din anii optzeci și nouăzeci puteau proiecta ferme masive de cubicule. Neo din Matrix sau Peter din Office Space aveau mai mult spațiu în cubiculele lor decât ar avea un manager senior astăzi. Își permiteau să facă asta; spațiul de birouri din suburbii era ieftin. Terenul era ieftin. Construcția era ieftină. Și totul primește o subvenție uriașă, după cum a remarcat un comentator, „suportată de angajații care trebuie să cumpere, să asigure și să întrețină o mașină fiabilă care să acopere naveta lungă obișnuită”. Ray Wong de la Altus Group spune pentru CBC:
Companiile au părăsit aceste clădiri și i-au urmat pe tineri în centrul orașului, dar acum s-ar putea să îi urmeze înapoi în suburbii. Mai mulți tineri par să își cumpere mașini, iar mai multe familii tinere s-au săturat să fie blocate în apartamente minuscule și se gândesc să se mute în afara orașului. James Farrar de la City Office REIT spune pentru CNBC:
Cei care vor să continue să lucreze de acasă ar trebui să li se permită să facă acest lucru; dacă toată lumea se urcă în mașină și începe să conducă la birou, vom avea mai multă poluare, mai multe emisii de carbon și mult mai multă aglomerație. Orașele și suburbiile vor trebui să încerce să atenueze acest lucru; acum că avem biciclete electrice care pot parcurge acele mile suburbane, este timpul să construim infrastructura de piste pentru biciclete peste tot, nu doar în orașele dense.
Există o oportunitate reală aici, de a ne repara suburbiile
Întotdeauna am fost fani ai vieții urbane aici la PlanetaNoastra și recunoaștem beneficiile densității, ale aducerii oamenilor împreună pentru acea interacțiune creativă și colaborare. Dar am scris și:
„Nu încape îndoială că densitățile urbane ridicate sunt importante, dar întrebarea este cât de ridicate și sub ce formă. Există ceea ce am numit densitatea „Goldilocks”: suficient de densă pentru a susține străzi principale vibrante cu comerț cu amănuntul și servicii pentru nevoile locale, dar nu prea ridicată încât oamenii să nu poată folosi scările la nevoie. Suficient de densă pentru a susține infrastructura pentru biciclete și transport în comun, dar nu atât de densă încât să fie nevoie de metrouri și parcări subterane uriașe. Suficient de densă pentru a construi un sentiment de comunitate, dar nu atât de densă încât toată lumea să alunece în anonimat.”
La Paris, primărița Anne Hidalgo promovează ceea ce numește orașul de 15 minute, unde munca, cultura, divertismentul și toate nevoile și dorințele noastre pot fi satisfăcute la o plimbare de 15 minute. Asta ar putea fi puțin scurt pentru o suburbie nord-americană, dar o plimbare de 15 minute cu bicicleta electrică acoperă o suprafață mult mai mare. Revenirea biroului suburban s-ar putea să nu fie un lucru rău, dacă este considerat un satelit, unul dintr-o constelație de birouri pe străzile principale ale cartierelor și orașelor, unde oamenii care nu vor să lucreze de acasă pot ajunge ușor și rapid. Dacă proiectăm suburbii de 15 minute, atunci s-ar putea să nu fie un lucru atât de rău.
Nu așa repede
Este amuzant să ne amintim de ce am obținut acele sedii suburbane ale marilor companii în primul rând: apărare civilă. Cea mai bună apărare împotriva unui atac nuclear este extinderea urbană (sprawl), deoarece devastarea unei bombe poate acoperi doar o anumită zonă. Shawn Lawrence Otto a scris în cartea sa Fool Me Twice:
Acum toată lumea se îndreaptă spre dealuri, spre densitatea mai mică a suburbiilor și clădirile de birouri satelit, când de fapt primul focar de Covid-19 în zona New York a fost în suburbia New Rochelle, iar acum face ravagii în orășele mici din Midwest unde se află fabricile de ambalare a cărnii.
Aproape că ne-am distrus orașele acum 60 de ani, promovând dezvoltarea suburbană cu densitate mică. Shawn Otto a scris:
Să nu mai facem aceleași greșeli.
