Pământul a susținut viața timp de 3,5 miliarde de ani, dar ospitalitatea sa nu a fost constantă. Dezastrele naturale au declanșat cel puțin cinci extincții în masă în ultimii 500 de milioane de ani, fiecare dintre acestea ștergând între 50 și 90% din toate speciile de pe planetă. Cea mai recentă a avut loc acum aproximativ 65 de milioane de ani, când un asteroid a pus capăt domniei dinozaurilor și a deschis noi porți pentru mamifere.
Acum se întâmplă din nou. Un studiu din 2015 a raportat că a șasea extincție în masă a faunei sălbatice a Pământului este „deja în curs”. Și un studiu din 2017 numește pierderea acestei faune sălbatice o „anihilare biologică” și un „atac înspăimântător asupra fundațiilor civilizației umane”. Cercetătorii de la Universidad Nacional Autónoma de México au constatat că rata pierderii populației este extrem de mare – chiar și în rândul speciilor care nu sunt considerate pe cale de dispariție. De asemenea, au descoperit că până la jumătate din toți animalele individuale au fost pierdute în ultimele câteva decenii.
Un studiu din 2016 sugerează, de asemenea, că această a șasea extincție în masă ucide viețuitoarele mari din ocean (cum ar fi rechinii, balenele, scoicile gigant, țestoasele marine și tonul) într-un număr disproporționat mai mare decât animalele mai mici. Aceasta este o inversare față de extincțiile trecute, când exista o legătură ușoară între dimensiunea mai mică și dispariție.
Și în timp ce extincțiile anterioare au fost adesea legate de asteroizi sau vulcani, aceasta este o treabă internă. Este cauzată în principal de o singură specie – un mamifer, ironic. Criza actuală este opera oamenilor și avem o „predispoziție unică de a elimina cei mai mari membri ai unei populații”, scriu autorii studiului din 2016.
Mulți oameni de știință ne avertizează de ani de zile, citând un ritm de extincții mult dincolo de rata „de fond” istorică. Cu toate acestea, criticii au susținut că acest lucru se bazează pe date inadecvate, păstrând îndoieli cu privire la amploarea declinului faunei sălbatice moderne. Pentru a vedea dacă o astfel de îndoială este justificată, studiul din 2015 a comparat o estimare conservativă scăzută a extincțiilor actuale cu o rată de fond estimată de două ori mai mare decât cele utilizate în studiile anterioare. În ciuda precauției suplimentare, a constatat încă că speciile dispar de până la 114 ori mai repede decât o fac în mod normal între extincțiile în masă.
Iată șase lucruri importante de știut despre viața în a șasea extincție în masă:
1. Acest lucru nu este normal.
Extincția este o parte naturală a evoluției, revendicând deja aproximativ 99% din toate speciile din istoria Pământului. Dar lucrurile pot deveni urâte atunci când prea multe specii dispar prea repede, creând un efect de domino capabil să dărâme ecosistemele. În studiul din 2015 menționat mai sus, cercetătorii au folosit o rată de fond de două extincții de mamifere la 10.000 de specii la 100 de ani (2 E/MSY), care este dublă față de rata de fond utilizată în multe studii anterioare. Când au comparat acest lucru cu o estimare conservatoare a extincțiilor din zilele noastre, nu au găsit nicio modalitate de a evita să numească acest lucru o extincție în masă.
„Chiar și în baza presupunerilor noastre, care ar tinde să minimizeze dovezile unei extincții în masă incipiente, rata medie de pierdere a speciilor de vertebrate din ultimul secol este de până la 114 ori mai mare decât rata de fond”, scriu autorii studiului. „În baza ratei de fond de 2 E/MSY, numărul de specii care au dispărut în ultimul secol ar fi necesitat, în funcție de taxonul de vertebrate, între 800 și 10.000 de ani pentru a dispărea. Aceste estimări relevă o pierdere excepțional de rapidă a biodiversității în ultimele câteva secole, indicând faptul că o a șasea extincție în masă este deja în curs.”
2. Spațiul este limitat.
Principala cauză a declinului faunei sălbatice moderne este pierderea și fragmentarea habitatului, reprezentând principala amenințare pentru 85% din toate speciile de pe Lista Roșie IUCN. Aceasta include defrișările pentru agricultură, exploatarea forestieră și așezările, dar și amenințarea mai puțin evidentă a fragmentării prin drumuri și alte infrastructuri.
Și chiar și acolo unde habitatele nu sunt distruse sau divizate, acestea sunt din ce în ce mai modificate de alte activități umane. Speciile invazive amenință acum o varietate de plante și animale native din întreaga lume, fie prin uciderea lor directă, fie prin concurența pentru hrană și cuiburi. Poluarea este răspândită în multe locuri, de la substanțe chimice precum mercurul care se acumulează în pești până la deșeurile de plastic care ucid încet țestoasele marine, păsările marine și cetaceele. Ecosistemele întregi migrează acum din cauza schimbărilor climatice, lăsând în urmă specii mai puțin mobile sau adaptabile. Și în unele părți ale lumii, braconierii distrug specii rare pentru a satisface cererea de părți de animale sălbatice, cum ar fi cornul de rinocer și fildeșul de elefant.
3. Vertebratele dispar.
Numărul speciilor de vertebrate care au dispărut cu siguranță din 1500 este de cel puțin 338, potrivit studiului din 2015. (Acest lucru nu include categoriile mai puțin stricte de „dispărute în sălbăticie” (EW) și „posibil dispărute” (PE), care duc totalul la 617.) Mai mult de jumătate din aceste extincții au avut loc din 1900 – 198 în categoria „dispărute” (EX), plus alte 279 în EW și PE.
Chiar și în baza celor mai conservatoare estimări, ratele de extincție pentru mamifere, păsări, amfibieni și pești au fost de cel puțin 20 de ori ratele lor așteptate din 1900, notează cercetătorii (rata pentru reptile variază de la 8 la 24 de ori peste cea așteptată). Se spune că întreaga populație de vertebrate a Pământului a scăzut cu 52% în ultimii 45 de ani, iar amenințarea extincției încă planează asupra multora – inclusiv aproximativ 41% din toate speciile de amfibieni și 26% din mamifere.
4. Probabil este încă mai rău decât credem.
Studiul din 2015 a fost intenționat conservator, astfel încât rata reală a extincțiilor este aproape sigur mai extremă decât sugerează. „Subliniem că calculele noastre subestimează foarte probabil gravitatea crizei extincției”, scriu cercetătorii, „deoarece scopul nostru a fost să stabilim o limită inferioară realistă asupra impactului umanității asupra biodiversității.”
Studiul se concentrează, de asemenea, asupra vertebratelor, care sunt, de obicei, mai ușor de numărat decât animalele sălbatice mai mici sau mai subtile, cum ar fi moluștele, insectele și plantele. După cum a subliniat un alt studiu recent, acest lucru lasă o mare parte din criză neexaminată. „Mamiferele și păsările oferă cele mai solide date, deoarece statutul aproape tuturor a fost evaluat”, scriu autorii acelui studiu. „Nevertebratele constituie peste 99% din diversitatea speciilor, dar statutul doar a unei mici fracțiuni a fost evaluat, subestimând astfel dramatic nivelurile generale de extincție.”
Prin includerea datelor despre nevertebratele terestre, adaugă ei, „acest studiu estimează că am putea fi pierdut deja 7% din speciile [contemporane] de pe Pământ și că criza biodiversității este reală.”
5. Nicio specie nu este în siguranță.
Oamenii nu sunt o specie pe cale de dispariție, cu o populație globală de aproximativ 7,2 miliarde și în creștere. Dar averile se pot schimba rapid, așa cum am demonstrat în ultimele decenii cu multe alte specii sălbatice. Și în ciuda eforturilor noastre de a ne proteja împotriva capriciilor naturii, civilizația rămâne dependentă de ecosistemele sănătoase pentru hrană, apă și alte resurse. Adaptarea la extincțiile în masă ar fi o provocare în orice circumstanțe, dar este deosebit de descurajantă în contextul schimbărilor climatice.
„Dacă se permite să continue, viața ar dura multe milioane de ani pentru a se recupera, iar specia noastră în sine ar dispărea probabil devreme”, spune Gerardo Ceballos de la Universidad Autónoma de México, autorul principal al studiului din 2015. „Tăiem ramura pe care stăm”, adaugă Ehrlich.
6. Spre deosebire de un asteroid, putem fi convinși.
Extincțiile în masă anterioare ar fi putut fi inevitabile, dar nu este prea târziu să oprim aceasta. În timp ce autorii studiului din 2015 recunosc dificultatea de a frâna distrugerea profitabilă, cum ar fi defrișările, să nu mai vorbim de schimbările climatice, ei observă că este încă posibil. Chiar câștigă avânt, datorită conștientizării publice în creștere, precum și atenției de înalt profil din partea guvernelor, corporațiilor și chiar a Papei.
„Evitairea unei adevărate a șasea extincții în masă va necesita eforturi rapide, foarte intensificate pentru a conserva speciile deja amenințate”, scriu autorii studiului, „și pentru a atenua presiunile asupra populațiilor lor – în special pierderea habitatului, supraexploatarea pentru câștig economic și schimbările climatice.”
Acest lucru nu va fi ușor, dar cel puțin este mai mult o șansă decât au avut dinozaurii.
