Pădurile unice de pini caledonieni din Scoția își au originile în ultima Epocă Glaciară. Aceste păduri maiestuoase supraviețuiesc în fragmente răspândite în întreaga țară, găzduind o gamă largă de faună sălbatică și creând un mediu foarte special.
Odată ce acopereau o mare parte din Highlands-ul scoțian, această pădure este o parte imensă a culturii Scoției, dar acum s-a redus la mici zone de habitat cu o suprafață totală de peste 17.000 de hectare—o zonă care reprezintă doar 2% din dimensiunea sa inițială.
Acum, un nou studiu—primul de acest fel asupra acestei păduri străvechi de importanță globală în ultimii 60 de ani—a relevat că aceste păduri de pini sunt „pe muchie de cuțit” și că sunt necesare acțiuni îndrăznețe pentru a le salva de a fi pierdute pentru totdeauna.
În ultimii patru ani, Trees for Life, în parteneriat cu Forestry and Land Scotland, NatureScot, Scottish Forestry, Scottish Land & Estates, și Woodland Trust Scotland, a evaluat starea a 72 din cele 84 de fragmente rămase, care sunt împrăștiate în Highlands, de la Loch Lomond spre nord, până lângă Ullapool, și spre est, până la Glen Ferrick lângă Aberdeen.
Într-unul dintre cele mai ample studii asupra pădurilor de pini întreprinse vreodată, echipa a efectuat studii detaliate pe un total de peste 1.200 de parcele de câte aproximativ 0,2 hectare pe aceste situri.
Analiza a scos în evidență principalele amenințări la adresa prețioasei păduri caledoniene. Prima dintre acestea este numărul mare de cerbi—aceștia împiedicând creșterea și regenerarea arborilor tineri. Cerbii mănâncă puieții de pin, îndepărtează vegetația importantă și duc la înlocuirea unor păduri de pini cu mesteacăn. Populațiile mari de cerbi sunt una dintre principalele bariere în calea recuperării habitatului.
Impactul ierbivorelor, în principal al cerbilor, a fost determinat ca fiind ridicat sau mai mare în 63% din pădurea de pini caledonieni. Parcelel de pădure de pini caledonieni ar putea avea o regenerare reușită a cel puțin de două ori mai multe specii de arbori dacă nu ar fi supra-pășunatul, iar supra-pășunatul selectiv suprimă diversitatea arborelui în general mai mult decât supra-pășunatul uniform. Speciile de arbori cele mai sever afectate de supra-pășunat sunt deosebit de importante pentru lichenii foliați, polenizatori și animalele care se hrănesc cu fructe de pădure.
Studiul a constatat că, în ciuda eforturilor făcute în anii 1990 pentru a proteja pădurile de pini cu garduri împotriva cerbilor, acestea nu au fost deosebit de eficiente. Adesea, gardurile protejau doar zone mici, iar cerbii puteau trece frecvent sau să treacă peste garduri înainte ca acestea să aibă cei 30 de ani necesari pentru o stabilire reușită.
Răspândirea coniferelor ne-native este o altă amenințare majoră la adresa acestor ecosisteme native. Coniferele ne-native, plantate inițial în anii 1950, sunt încă prezente într-o treime din parcele. Principalul vinovat este molidul de Sitka, care sufocă și ucide încet pinul scoțian—un risc care crește an de an, coniferele mature reprezentând o amenințare acută pentru pinul scoțian și alți arbori nativi. Arborii ne-nativi, în principal molidul de Sitka, au fost înregistrați în 32% din pădurea de pini caledonieni și considerați abundenți în 7%.
Lipsa gestionării pe termen lung a zonelor protejate și impactul emergent al schimbărilor climatice sunt, de asemenea, factori cheie în vulnerabilitatea acestor păduri de pini.
Este faptul că zonele de pădure de pini rămase sunt adesea de dimensiuni mici—doar 11% din siturile rămase au o suprafață de peste 500 de hectare. Izolarea reduce biodiversitatea și, prin urmare, reduce reziliența în fața climatului nostru în încălzire.
„În cele mai grave cazuri, pădurile de pini au suferit plantarea de conifere ne-native sau incendii urmate de presiunea pășunatului, cu impactul schimbărilor climatice reprezentând o amenințare în creștere”, a declarat ecologistul senior al Trees for Life, James Rainey, care a condus studiul.
23% din pădurea de pini caledonieni rămasă este acum amenințată critic și va fi pierdută fără acțiuni urgente.
Puținele zone care se descurcă bine sunt cele care beneficiază de acțiuni la scară peisagistică, inclusiv reducerea presiunii cerbilor și îndepărtarea coniferelor ne-native.
Protejarea pădurii străvechi a Scoției
Constatările studiului vor fi folosite de Trees for Life pentru a dezvolta un proiect de urmărire cu proprietarii și managerii de terenuri pentru acțiuni practice de protejare, extindere și reconectare a celor mai amenințate păduri de pini. Conservarea suplimentară este deja în curs la 12 situri.
Pădurile de pini caledonieni sunt cel mai bine recuperate prin regenerare naturală și extindere și ajută la menținerea diversității genetice, a particularității și a variabilității structurale care contribuie la sănătatea, reziliența și caracterul arborilor.
Așa cum a afirmat James Rainy: „Aceste păduri de pini ar trebui să joace un rol cheie în lupta Scoției împotriva urgențelor climatice și naturale, dar în prezent majoritatea sunt la capătul puterilor. Nu este prea târziu să schimbăm situația, dar asta înseamnă intensificarea seriosă a acțiunilor de restaurare și re-sălbăticire.”
Pentru a afla mai multe și a descărca raportul complet, vizitați Trees for Life.
