O ardere controlată este un incendiu care este planificat meticulos, aprins intenționat și gestionat pe parcursul său. Cunoscute și sub denumirea de incendii prescrise, aceste focuri pot aduce beneficii atât oamenilor, cât și mediului. Deceniile de suprimare a incendiilor, însă, au creat o acumulare de ecosisteme nearse. Această acumulare periculoasă de material combustibil va necesita o gestionare atentă pentru a evita incendiile catastrofale.
Ce nu ți-a spus ursul Smokey despre incendiile din pădure
Dacă ai crescut în Statele Unite, probabil ai învățat că „doar tu poți preveni incendiile forestiere”. Acest slogan, susținut de ursul Smokey și de Serviciul Silvic al S.U.A., a promovat ideea că incendiile necontrolate (de vegetație) sunt rele și a făcut parte dintr-o lungă perioadă de suprimare a incendiilor care încă dăunează ecosistemelor astăzi.
Mesajul lui Smokey privind prevenirea incendiilor a ignorat faptul că incendiile pot fi atât o binecuvântare, cât și un blestem, în funcție de locul și frecvența cu care se întâmplă. Incendiile necontrolate sunt un fenomen natural în multe ecosisteme, de la păduri bătrâne la pășuni. Fără arderi regulate, aceste ecosisteme nu pot funcționa corespunzător, punând în pericol flora și fauna nativă.
Definiția arderii controlate
Arderile controlate sau prescrise sunt incendii planificate temeinic, aprinse intenționat și utilizate pentru a gestiona ecosistemele în care incendiile ar apărea în mod natural. Potrivit Serviciului Național al Parcurilor din S.U.A., „un incendiu prescris este un incendiu planificat”, iar planificarea care stă la baza incendiilor prescrise este extinsă.
Înainte de ardere, administratorii trebuie să ia în considerare cantitatea de material inflamabil sau „sarcină de combustibil” dintr-o zonă, siguranța oamenilor și a proprietăților din regiunile înconjurătoare, modul în care condițiile meteorologice ar putea afecta incendiul și probabilitatea ca o ardere controlată să atingă un set de obiective predeterminate.
Frecvența și intensitatea incendiilor prescrise nu sunt arbitrare. Majoritatea arderilor controlate sunt destinate să imite incendiile naturale de intensitate scăzută, ceea ce maximizează beneficiile de mediu și minimizează riscul. În păduri, aceasta înseamnă că incendiul nu ajunge la coroană și provoacă puține daune copacilor. Când incendiile sunt suprimate pentru perioade lungi de timp, materia organică se acumulează, ceea ce poate împiedica creșterea anumitor plante și poate alimenta incendii mai mari.
Atât agențiile federale, cât și cele private prescriu incendiile. Adesea, aceste grupuri lucrează împreună, angajând echipe de experți instruiți pentru a planifica, aprinde și supraveghea incendiile. Congresul se poate implica, de asemenea, alocând fonduri pentru arderi controlate, stabilind ținte pentru suprafețele arse și stabilind reguli care protejează calitatea aerului.
Sunt necesare arderile controlate?
Multe comunități ecologice au evoluat cu incendii declanșate de fulgere care apăreau la fiecare câțiva ani. Din această cauză, multe plante și animale sunt adaptate special pentru a face față incendiilor și depind de zonele arse pentru supraviețuirea lor.
În plus, o ardere controlată poate fi concepută pentru a crea zone de habitat pentru a promova diversitatea speciilor native sau pentru a ajuta la recuperarea speciilor amenințate sau pe cale de dispariție. De exemplu, semințele pinului cu frunze lungi pe cale de dispariție germinează doar pe sol gol. În alte cazuri, incendiile țin sub control plantele invazive și le împiedică să concureze cu vegetația nativă. Potrivit Serviciului American pentru Pește și Fauna Sălbatică, incendiile creează, de asemenea, habitate deschise pentru păsări precum bobolink pentru a se hrăni și a cuibări. Alte animale, inclusiv elanii, se hrănesc cu vegetația tânără care crește din nou după ce o zonă a fost arsă.
Focul este, de asemenea, un agent natural de curățare a ecosistemelor. De-a lungul timpului, resturile lemnoase, frunzele uscate și alte plante moarte se acumulează pe sol. Cu cât se acumulează mai mult aceste materiale inflamabile, cu atât poate fi mai mare următorul incendiu, fie el prescris sau necontrolat. Prescrierea focului pentru reducerea materialului combustibil poate fi, de asemenea, prioritizată în apropierea centrelor populate din zonele predispuse la incendii. Arderile controlate strategice ar putea contribui la scăderea emisiilor de carbon ale S.U.A. cu 14 milioane tone metrice pe an, potrivit cercetărilor publicate în Environmental Science & Technology. Deoarece arderile controlate vizează plantele din stratul inferior și resturile, acestea elimină un strat de combustibil din pădure și protejează copacii mari, bogați în carbon, de ardere. Incendiile necontrolate, pe de altă parte, ard mai puternic, ucid mai mulți copaci și eliberează adesea semnificativ mai mult carbon. Așadar, deși poate părea contraintuitiv, incendiile prescrise pot reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pot ajuta la încetinirea schimbărilor climatice.
Popoarele indigene foloseau arderi controlate
Popoarele indigene din America de Nord au folosit focul ca instrument de gestionare timp de secole înainte de sosirea europenilor, pentru a încuraja regenerarea resurselor naturale. Incendiile regulate, de intensitate scăzută, au ajutat, de asemenea, la menținerea curată a subarboretului, ceea ce a îmbunătățit vizibilitatea și a facilitat navigarea prin pădure. Acum, oamenii de știință insistă pentru încorporarea cunoștințelor indigene despre foc în practicile de ardere ale agențiilor.
Cum funcționează incendiile prescrise?
Înaintea unei arderi prescrise, experții urmează un proces amănunțit de planificare care ține cont de caracteristicile unice ale zonei. Aceste planuri variază în funcție de agenția federală sau non-guvernamentală care prescrie incendiul. De exemplu, Serviciul Național al Parcurilor cere ca incendiile să fie administrate conform planului specific de gestionare a incendiilor al parcului și să aibă o procedură detaliată pentru fiecare ardere controlată.
Pentru a pregăti terenul pentru foc, uneori un incendiu este prescris după o rărire ecologică, în care anumiți copaci, adesea cei mici sau bolnavi, sunt doborâți pentru a face o pădure mai puțin densă. Eliminarea acestor copaci previne răspândirea dăunătorilor și bolilor și împiedică focul să călătorească pe copaci mai mici pentru a ajunge la coroană.
Înainte de ardere, echipele de pompieri vor crea și bariere împotriva focului (spații libere de vegetație sau material inflamabil) pentru a crea limite în jurul zonei de ardere. Apoi, după o verificare a vremii, echipele aprind incendiile cu torțe cu picurare. Pe parcursul unei arderi controlate, echipele de pompieri vor monitoriza perimetrul pentru a se asigura că focul nu se extinde.
Arderea pe suprafețe mari
Arderea pe suprafețe mari (broadcast burning) este o tehnică de prescriere a incendiilor care acoperă zone extinse cu foc de intensitate scăzută. Arderile pe suprafețe mari sunt destinate să imite incendiile naturale și sunt în general setate pentru a reduce cantitatea de material disponibil pentru un incendiu necontrolat sau pentru a restaura un habitat.
USDA (Departamentul Agriculturii al S.U.A.) rezervă termenul „broadcast burning” pentru zonele cu puțină sau deloc coroană, cum ar fi preriile sau tufărișurile; cu toate acestea, unele grupuri utilizează termenul pentru ecosistemele cu și fără coroană.
Arderea subarboretului
Arderea subarboretului (understory burning) este similară cu arderea pe suprafețe mari prin faptul că constă în incendii de intensitate scăzută pe suprafețe extinse. Arderile subarboretului sunt, de asemenea, utilizate pentru a reduce sarcina de combustibil pe solul pădurii, pentru a minimiza riscul incendiilor devastatoare de coroană.
Ecosistemele de pin cu frunze lungi din sud-estul S.U.A. sunt adesea supuse arderilor subarboretului prescrise. Tehnica creează peticele de sol gol necesare pentru reproducerea pinilor cu frunze lungi și, de asemenea, previne răspândirea ierburilor invazive.
Arderea grămezilor
Arderea grămezilor (pile burning) are loc într-o zonă concentrată unde lemnul și alte materiale inflamabile sunt stivuite și arse. Aceste incendii sunt destinate să reducă sarcina de combustibil într-o zonă, în general după ce copacii sunt selectați și eliminați. Arderea grămezilor este prescrisă în zonele unde incendiile la scară largă sunt nepractice sau cu totul imposibile, cum ar fi în parcurile naționale.
Incendii controlate vs. incendii necontrolate (de vegetație)
Spre deosebire de arderile controlate planificate meticulos, incendiile necontrolate pornesc natural, accidental sau prin incendiere. Potrivit Asociației Naționale pentru Protecția împotriva Incendiilor, loviturile de fulger au cauzat aproape 25.000 de incendii între 2004 și 2008.
Deși adesea pornite natural, incendiile necontrolate nu sunt lipsite de o influență umană semnificativă. Într-o zonă în care focul a fost absent, poate exista o acumulare uriașă de materiale inflamabile, făcând ca incendiul necontrolat să ardă mai puternic și mai mult decât dacă incendiile nu ar fi fost niciodată suprimate. În aceste circumstanțe, incendiile necontrolate pot scăpa rapid de sub control, devastând suprafețe imense de pădure sau pășune. Din perspectivă ecologică, aceste incendii scăpate de sub control pot ucide copaci mari stocatori de carbon, ducând la o pierdere uriașă de stocare de carbon.
Incendiile necontrolate neîngrădite amenință, de asemenea, oamenii și proprietățile. În 2020, incendiile necontrolate din California, Oregon, Washington și Colorado au cauzat daune materiale estimate la 16,6 miliarde de dolari.
Potrivit Centrului pentru Soluții Climatice și Energetice, criza climatică crește riscul incendiilor necontrolate periculoase, făcând multe zone mai calde și mai uscate. Aceste condiții ideale pentru incendii prelungesc sezonul incendiilor în zonele afectate.
Suprimarea incendiilor în SUA
Incendiile necontrolate și-au câștigat o reputație proastă în S.U.A. la începutul secolului al XX-lea. Aceasta a fost, parțial, determinată de incendiile devastatoare care au ars în Montana, Idaho și Washington în 1910 – la doar cinci ani de la înființarea Serviciului Silvic al S.U.A. Aceste incendii, cunoscute sub numele de Big Blowup, au ars aproximativ 1,2 milioane de hectare de teren în doar două zile, iar fumul de la incendii a călătorit până în New England.
Acestea și alte incendii tragice au determinat administratorii de teren, conservatorii și publicul să considere incendiile un pericol pentru ecosisteme și oameni. Ceea ce a urmat au fost decenii de politici care au favorizat suprimarea incendiilor și au schimbat dramatic ecosistemele. Poziția țării față de incendiile necontrolate a avut reverberații în întreaga lume și a determinat multe alte țări să adopte politici de suprimare a incendiilor.
Incendiile controlate în SUA astăzi
Ecosistemele cu incendii suprimate reprezintă o problemă în creștere în Statele Unite. Potrivit Serviciului Silvic, peste 81 de milioane de hectare de pădure sunt în întârziere pentru a fi arse. Incendiile controlate, însă, sunt administrate doar pe aproximativ 1,2 milioane de hectare în fiecare an.
În 2020, Congresul a adoptat Legea Națională a Incendiilor Prescrise (National Prescribed Fire Act), care a alocat 300 de milioane de dolari pentru gestionarea ecosistemelor vestice cu foc. Legea recunoaște riscul crescut de incendii în S.U.A. și urmărește să îl atenueze prin reducerea restricțiilor privind momentul și locul în care pot avea loc incendiile prescrise.
Implicații asupra calității aerului
Incendiile, fie ele naturale, accidentale sau prescrise, pot avea efecte dăunătoare asupra calității aerului – deși arderile controlate eliberează aproximativ 20% din fumul emis de incendiile necontrolate.
Când un ecosistem arde, fumul și particulele minuscule sunt eliberate în atmosferă. Inhalarea acestor substanțe poate provoca probleme respiratorii pe termen scurt și lung, inclusiv astm, boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), bronșită și pneumonie. Din păcate, multe zone cu risc ridicat de incendiu înregistrează și o creștere a populației, ceea ce sporește șansele ca oamenii să fie afectați de incendii.
Arderi controlate: avantaje și dezavantaje
Avantaje
- Arderile prescrise regulate pot susține sănătatea ecosistemelor promovând reproducerea speciilor native, eliminând speciile invazive și reducând dăunătorii și bolile.
- Arderea combustibilului într-un mod controlat reduce riscul incendiilor necontrolate mari și periculoase.
Dezavantaje
- Arderile controlate produc fum și particule care reduc vizibilitatea și sunt dăunătoare sănătății umane.
- Incendiile nu pot fi niciodată complet controlate, așa că există întotdeauna un anumit risc ca focul să scape de sub control și să deterioreze ecosisteme, oameni sau proprietăți.
