O mică călătorie te poate da complet peste cap.
Așa cum am menționat anterior, m-am angajat să încerc să trăiesc un stil de viață de 1,5°, ceea ce înseamnă să-mi limitez amprenta anuală de carbon la echivalentul a 2,5 tone metrice de emisii de dioxid de carbon, emisiile medii maxime pe cap de locuitor bazate pe cercetările IPCC. Asta înseamnă 6,85 kilograme pe zi.
În postarea mea anterioară, A trăi un stil de viață de 1,5 grade este greu, am citat un studiu care nota că ar trebui să ne concentrăm pe „puncte fierbinți”:
Evenimentele din ultimele zile mi-au dovedit grafic acest punct. PlanetaNoastra are proprietari noi minunați, DotDash, iar când noul tău șef îți spune să vii la New York pentru două zile de întâlniri, o marți și o miercuri, este greu să spui: „Scuze, sunt la dietă de carbon.”
M-am gândit mai întâi să iau trenul luni, dar trenurile din Canada sunt nesigure în prezent din cauza blocajelor impuse de susținătorii șefilor ereditari Wet’suwet’en care încearcă să oprească o conductă de gaz.
Dar, mai important, predau Design Sustenabil la Universitatea Ryerson marțea, un angajament pe care a trebuit să-l prioritizez, așa că am convenit să vin doar miercuri. Asta a însemnat să merg direct la aeroport de la curs (metrou până la trenul diesel UP Express spre aeroport, 1,081 kg CO2) și apoi să zbor la La Guardia.
Nu este un zbor lung, doar puțin peste o oră, dar zborurile scurte sunt cele mai rele pentru emisiile de carbon, o mare parte dintre acestea având loc în timpul decolării și al ascensiunii. Calculatorul de carbon pe care l-am folosit a estimat zborul la 90 kg. Deoarece ajungeam târziu, am decis să iau un taxi până în Times Square, adăugând încă 8 kg. Așa că, până am ajuns în New York City, am consumat 103,6 kg de CO2, de 15,14 ori alocația mea zilnică.
Sediul central este în clădirea din stânga/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Miercuri a fost o zi bună pentru emisiile mele personale; am stat într-o mică sală de ședințe toată ziua și am fost atât de epuizat la final încât am făcut doar o scurtă plimbare prin Times Square și apoi m-am culcat.
Deoarece aveam un zbor devreme, am chemat un taxi și ce apare altceva decât cel mai mare Escalade pe care l-am văzut vreodată – cu siguranță, cel mai mare lucru în care am fost vreodată. Estimez 10 kg doar pentru a ajunge la aeroport, încă 90 kg pentru zborul înapoi la Toronto, apoi tren, metrou și autobuz acasă. În 36 de ore am consumat 214,27 kg de CO2, echivalentul a 31,2 zile din rația mea de carbon.
Lloyd Alter/CC BY 2.0
Asta m-a deprimat complet și mi-am luat o pauză de la urmărirea carbonului meu, gândindu-mă că nu mai avea niciun sens. Am început din nou în cele din urmă duminica trecută, hotărât să urmez exemplul Rosalind Readhead și să urmăresc tot ce fac chiar mai detaliat; dacă tot o fac, la fel de bine să merg în profunzime. Apoi a fost ziua fiicei mele și ginerele nostru ne-a invitat la cină și ne-a servit cel mai bun friptură pe care am mâncat-o vreodată, deși s-ar putea să fi gustat așa pentru că nu am mâncat carne roșie de când a început acest proiect. Doar acea bucată de carne roșie a crescut carbonul pentru acea zi la aproape 15 kg, de 2,16 ori bugetul meu zilnic de carbon.
Toate acestea dovedesc punctul subliniat de studiul de 1,5 grade: Lucrurile mari contează. Călătoria cu avionul este pur și simplu incompatibilă cu un stil de viață de 1,5 grade, la fel ca și condusul unui Escalade sau mâncatul unei fripturi.
Ammenționat în ultima mea parte că, de la o zi la alta, nu îmi este greu să trăiesc în limita bugetului meu de carbon, deoarece lucrez de acasă lângă multe magazine, dar că nu toată lumea poate face acest lucru.
Dar continuă să fie o educație atât de interesantă și chiar mă învață ce contează. Voi continua și voi intra în și mai multe detalii; rămâneți pe recepție.
