Probabil ați auzit că recifurile de corali au probleme. Probleme grave. Un studiu recent al Marii Bariere de Corali din Australia, cea mai mare structură vie de pe planetă, a constatat că 93 la sută din corali au fost afectat de albire; un semn de avertizare clar că ecosistemul este supus unor stresuri de mediu extraordinare.
Pierderile potențiale subacvatice sunt atât de mari, cuprinzând o suprafață de mărimea Scoției, încât un cercetător de top în domeniul coralilor o numește deja „cel mai mare dezastru ecologic din istoria țării.”
Cu timpul care se scurge, cursa este în toi pentru a găsi modalități inovatoare de a contracara moartea în masă a recifurilor de corali la nivel mondial. Cea mai evidentă soluție este să oprim deversarea dioxidului de carbon în atmosferă pentru a evita un viitor cu oceane mai calde și mai acide. Oamenii de știință vizează, de asemenea, așa-numiții „super corali”, într-un efort de a produce în masă specii mai rezistente la schimbările climatice. A treia implică reconstruirea recifurilor de corali folosind cadre de oțel și, cel mai surprinzător, un curent electric constant.
În septembrie 2018, grupul de conservare Reef Ecologic a colaborat cu organizația de turism Quicksilver Connections pentru a instala cadrele de oțel în primul test pe Marea Barieră de Corali, în speranța că va încuraja creșterea recifului. Această tehnologie există de ani de zile și a fost implementată în alte recifuri din întreaga lume.
Numite „Biorocks”, aceste structuri cu cadre de oțel pot părea uneori mai degrabă un proiect artistic subacvatic decât un incubator de corali. Oțelul poate lua orice formă, dar piesa cea mai importantă a puzzle-ului este curentul electric de joasă tensiune care circulă prin cadru. Ideea, patentată în 1979, este opera omului de știință marin Wolf Hilbertz și a biologului marin Thomas J. Goreau. Împreună, cei doi au descoperit că un curent electric trecut prin apa de mare creează o reacție chimică ce duce la o depunere de minerale calcaroase similare ca compoziție cu cele naturale create de coralii tineri.
„Aceste curente sunt sigure pentru oameni și pentru toate organismele marine”, explică Gili Eco Trust, o organizație non-profit care a instalat peste 100 de structuri Biorock în jurul insulelor din Indonezia. „În principiu, nu există limite pentru dimensiunea sau forma structurilor Biorock; acestea ar putea fi crescute pe sute de kilometri lungime dacă finanțarea ar permite. Calcarul este cel mai bun substrat pentru coralii duri.”
Videoclipul din partea de sus a fișierului arată cum este realizată și instalată o structură Biorock pe un recif de corali.
Odată ce o structură Biorock este scufundată, organizatorii transplantează fragmente rupte de corali vii (adesea smulse de pe recifuri de valuri puternice, ancore sau alte forțe) și le atașează de cadru. Electricitatea este furnizată fie printr-un cablu subacvatic de la țărm, fie de la panouri solare plutitoare. Grupurile de construcție a recifurilor încep, de asemenea, să experimenteze cu generarea de energie din valuri pentru a alimenta cadrele. Odată pornită, este nevoie de doar câteva zile înainte ca structura să fie acoperită cu un strat subțire de calcar. În câteva luni, coralii s-au prins și încep să se dezvolte.
„”Nimeni nu crede că ceea ce facem noi este posibil până nu văd cu ochii lor”, a declarat co-inventatorul Thomas Goreau pentru Gaia Discovery. „Creșterea de recifuri de corali vibrante, pline de pești, în câțiva ani în locuri care erau deșerturi sterile este ceva ce toată lumea crede că nu se poate face, dar a fost făcut în aproape 30 de țări cu doar donații mici, în mare parte de la localnici care își amintesc cum era reciful lor și realizează că trebuie să crească mai mulți corali acum.””
În videoclipul de mai jos, un localnic din Bali ne duce într-o scufundare și explică cum îngrijește creșterea coralilor în jurul unui Biorock.
Conform Global Coral Reef Alliance, o organizație non-profit al cărei președinte este Goreau, recifurile Biorock nu numai că ajută la accelerarea creșterii coralilor, dar îi fac și mai rezistenți la creșterile de temperatură și aciditate care induc stresul.
Deci, de ce nu s-a orientat o parte mai mare din comunitatea științifică marină către reconstruirea recifurilor de corali folosind metoda Biorock? Primul motiv are legătură cu fezabilitatea, deoarece nu este întotdeauna ușor să tragi un cablu de joasă tensiune de la țărm la recif. Datorită dezvoltării soluțiilor de energie solară și mareică, acest obstacol a devenit mai puțin o problemă. Al doilea, conform unui om de știință marin, are legătură cu lipsa studiilor publicate care să arate că procesul merită de fapt urmat.
„”Cu siguranță pare să funcționeze”, a declarat Tom Moore, coordonator de restaurare a coralilor la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică, pentru Smithsonian Magazine. El a adăugat că comunitatea științifică a fost lentă în a adopta din cauza lipsei de validare independentă. Acestea fiind spuse, și cu recifurile de corali din întreaga lume confruntându-se cu perspective tot mai sumbre pe măsură ce anii trec, Moore spune că ar dori să încerce procesul.”
„”Căutăm activ noi tehnici”, a adăugat el. „Vreau să rămân foarte deschis la minte.””
