Dacă ești o țestoasă pictată mascul, încălzirea globală ar putea suna grozav la început: un nou studiu sugerează că va însemna mai multe femele cu care să te împerechezi și mai puțini rivali masculi de înfruntat.
Dar, ca de obicei în cazul schimbărilor climatice, orice rază de speranță are un nor. În acest caz, prea multe femele ar putea face specia incapabilă să se reproducă până la sfârșitul secolului.
Țestoasele pictate (Chrysemys picta) trăiesc în habitate de apă dulce din America de Nord, unde sexul puilor neclociți este determinat de temperatura ambientală. Vremea mai răcoroasă favorizează puii masculi; căldura duce la mai multe femele. Motivul pentru acest lucru rămâne neclar, dar este o trăsătură comună multor specii de reptile, precum și anumitor tipuri de pești.
Țestoasele mamă au un anumit control asupra fenomenului, modificând datele de cuibărire cu până la 10 zile într-o încercare aparentă de a echilibra raportul sexual al puilor lor. Cercetătorii de la Iowa State University au descoperit acest lucru studiind țestoasele pictate pe o mică insulă din râul Mississippi timp de 25 de ani. Dar într-un nou studiu, cercetătorii concluzionează că nici măcar 10 zile de flexibilitate nu sunt suficiente pentru a contracara efectele schimbărilor climatice.
„Rezultatele noastre sugerează că femelele nu vor putea proteja puii lor de consecințele negative ale schimbărilor climatice doar prin ajustarea datei de cuibărire”, scriu cercetătorii. „Nu numai că se preconizează că raportul sexual al puilor va deveni 100 la sută feminin, dar modelul nostru sugerează că multe cuiburi vor eșua.”
O creștere a temperaturii de doar 1,1 grade Celsius ar putea declanșa cuiburi exclusiv feminine, raportează cercetătorii, chiar dacă țestoasele mamă depun ouă mai devreme. Și deoarece temperaturile medii globale sunt proiectate să crească cu 4 până la 6 grade Celsius în următorii 100 de ani, cercetătorii spun că extincția este o posibilitate – chiar dacă țestoasele pictate, în general, nu sunt încă considerate o specie pe cale de dispariție.
Țestoasele ar putea încă găsi modalități de a evita un viitor exclusiv feminin, cum ar fi alegerea unor locuri de cuibărire mai umbroase sau evoluția unor ouă mai puțin sensibile la căldură. Dar, așa cum autorul principal Rory Telemeco declară pentru New Scientist, viteza schimbărilor climatice face astfel de adaptări dificile.
„Problema este că schimbările climatice au loc atât de rapid încât un răspuns evolutiv, în special la organismele cu viață lungă, nu este probabil”, spune el.
Deși studiul lor se concentrează pe țestoasele pictate, cercetătorii adaugă că o varietate de animale sălbatice ar putea fi vulnerabile la modificarea raporturilor sexuale. „Deoarece tendințele termice sezoniere pe care le luăm în considerare sunt experimentate de majoritatea speciilor temperate”, scriu ei în revista American Naturalist, „rezultatul nostru, conform căruia ajustarea fenologiei de primăvară singură va fi insuficientă pentru a contracara efectele schimbărilor climatice direcționale, poate fi aplicabil pe scară largă”.
Totuși, s-ar putea ca aceasta să nu fie singura lecție aplicabilă pe scară largă pe care o putem învăța de la țestoasele pictate. Oamenii de știință au secvențiat recent genomul speciei, parte a unui efort de a învăța cum realizează performanțe precum hibernarea sub apă sau supraviețuirea luni de zile cu puțin oxigen. Pe lângă posibilitatea de a oferi noi tratamente medicale pentru oameni, genele țestoaselor pictate ar putea oferi și indicii despre cum ele – și alte animale – vor răspunde la schimbările climatice.
„Țestoasele au reutilizat unele dintre genele pe care le împărtășesc cu rudele lor, dar le-au modificat și au obținut rezultate inovatoare”, spune Fredric Janzen, un biolog evoluționist la Iowa State care a contribuit la ambele studii.
