Dacă ați urmărit vreodată pelicani bruni, ați asistat probabil la un spectacol frumos și surprinzător: Păsările mari, care au o anvergură a aripilor de puțin peste 1,8 metri, se înalță deasupra apei căutând pești. Când își zăresc prada, se transformă într-o săgeată, cu ciocul ascuțit îndreptat direct către apă. Cu viteză mare, lovesc suprafața mării și își prind prada.
Să vezi o pasăre atât de mare plonjând ca un glonț în apă este surprinzător. Dar chiar mai surprinzător este faptul că o pot face fără să-și rupă gâtul. Cum reușesc această performanță? Secretul constă într-un cioc specializat, oase pe care le umflă cu aer și acel sac celebru de piele.
Știința KQED raportează:
Pelicanii au perfecționat arta acestei tehnici de pescuit acum aproximativ 30 de milioane de ani și nu s-a schimbat prea mult de atunci. Cu atâta practică și perfecțiune la activ, nu e de mirare că sunt atât de maeștri în această strategie. Iată un scurt videoclip care explică cum adaptațiile speciale protejează pelicanii atunci când plonjează:
Pelicanii bruni au revenit spectaculos dintr-un punct aproape de dispariție, când DDT-ul amenința viitorul speciei. Cu toate acestea, există noi amenințări care afectează păsările astăzi, inclusiv încălzirea apelor și pescuitul excesiv care reduc populațiile de pești cu care se hrănesc pelicanii.
Oamenii de știință-cetățeni de-a lungul coastei de vest participă la o numărătoare semestrială a păsărilor, ajutând cercetătorii să afle câți pelicani bruni se găsesc de-a lungul coastei. Dacă sunteți interesat să aflați cum să participați, consultați articolul KQED despre numărătorile organizate de Audubon și ce înseamnă acestea pentru pelicanii bruni de la Washington la Tijuana.
