10 fapte extraordinare despre elusivul okapi

Okapiul nu este un animal deosebit de faimos, cel puțin nu în afara arealului său restrâns. Aproximativ 100 trăiesc în grădini zoologice din întreaga lume, dar în rest, sunt ascunși în pădurile tropicale și rar văzuți de oameni.

Totuși, deși aceste creaturi secrete sunt pricepute să evite atenția publică, ele merită admirația pe care o oferim adesea animalelor sălbatice mai cunoscute. Iată câteva lucruri pe care s-ar putea să nu le știți despre okapiul extraordinar.

1. Okapi aparțin familiei girafei

La prima vedere, ar fi firesc să presupunem că okapi sunt înrudiți cu zebrele. La urma urmei, acele dungi de pe picioarele lor evocă marcajele distinctive ale unei zebre. Totuși, în ciuda acestei similitudini superficiale, cele două nu sunt strâns înrudite. Ele aparțin chiar unor ordine taxonomice diferite: Okapi sunt rumegătoare cu număr par de degete (un grup larg care include majoritatea speciilor de mamifere copitate), în timp ce zebrele sunt rumegătoare cu număr impar de degete (alături de cai, rinoceri și tapiri).

Dacă vă uitați cu atenție la capul unui okapi, ați putea observa o altă asemănare — girafa. Okapi sunt singurii membri supraviețuitori ai familiei girafei care nu sunt girafe. Ei sunt singura specie din genul Okapia, care se alătură Giraffa ca fiind cele două genuri existente din familia Giraffidae. Okapi nu sunt la fel de înalți ca girafele — deoarece frunzele copacilor sunt mai ușor de atins în habitatele lor din pădurea tropicală — dar există alte indicii, de la osicoanele asemănătoare coarnelor la masculi, până la limbile lor lungi, violete și prehensile. Cercetările sugerează că ultimul strămoș comun al girafelor și okapi trăia acum aproximativ 11,5 milioane de ani.

2. Dungile lor ar putea servi mai multor scopuri

Dungile de pe picioarele unui okapi oferă o camuflaj excelentă. În timp ce girafele au tendința de a se hrăni în habitate mai deschise, okapi trăiesc în păduri tropicale dense, unde se contopesc în mod straniu de bine cu umbrele și lumina filtrată a soarelui.

Pe lângă camuflaj, dungile ar putea servi și unui scop secundar — și aparent contradictoriu. Dungile okapiului sunt uneori denumite dungi „urmărește-mă”, deoarece se crede că ajută puii de okapi să-și vadă și să-și urmeze mamele prin vegetație. Și deoarece modelul dungilor este unic pentru fiecare individ, acestea ar putea ajuta, de asemenea, okapi să se identifice reciproc.

3. Okapi sălbatici trăiesc doar într-o singură țară

Okapi sălbatici există doar în regiunile centrale, nordice și estice ale Republicii Democrate Congo. Odinioară existau okapi în Uganda, dar acum sunt dispăruți acolo.

Okapi sunt limitați la păduri cu baldachin înalt și închis, între aproximativ 450 și 1.500 de metri deasupra nivelului mării. Aceștia locuiesc în mare parte în păduri primare sau secundare mai vechi, conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), și nu se găsesc în păduri galerie, savane sau habitate perturbate din jurul așezărilor umane mai mari.

4. Blana lor este catifelată și uleioasă

Corpul unui okapi este acoperit cu blană de culoare violet închis sau brun-roșiatic, care este densă și se simte ca catifeaua. Okapi produc, de asemenea, ulei din pielea lor care ajută la impermeabilizarea blănii, o adaptare benefică pentru viața într-o pădure tropicală. Potrivit Grădinii Zoologice Oklahoma City, okapi captivi din grădini zoologice se bucură adesea de un masaj al gâtului, care, se pare, lasă un reziduu închis și alunecos pe mâinile îngrijitorilor lor.

5. Sunt rar văzuți în sălbăticie

Okapiul a fost cunoscut de mult timp de către populația indigenă din pădurea Ituri, dar specia nu a fost cunoscută la nivel global până în 1901, când exploratorul și colonistul britanic Harry Johnston a obținut pielea și craniul unui okapi. (Înainte de aceasta, circulau zvonuri printre europeni despre un „unicorn” care locuia în pădurile din Africa Centrală.)

Okapi rămâne evaziv. De fapt, nu existau imagini cu un okapi în sălbăticie până în 2008, când prima fotografie cu un okapi sălbatic a fost surprinsă de o cameră-capcană a Societății Zoologice din Londra.

6. Limba lor este suficient de lungă pentru a-și curăța ochii și urechile

Okapi sunt erbivori, hrănindu-se cu frunze, muguri și fructe ale copacilor, precum și cu ferigi, ierburi și ciuperci. Pot mânca 18 până la 29 kg de hrană în fiecare zi. Aceștia joacă un rol important în ecologia pădurilor lor tropicale native, deoarece devorează o varietate de plante din subarboret. Această sarcină este ușurată de limba lor prehensilă, care poate crește până la 30 până la 36 cm lungime, permițându-le să se încolăcească în jurul crengilor și să le despoaie de frunziș. La fel ca girafele, limba unui okapi este neagră sau albastru închis.

De fapt, limbile lor sunt atât de lungi încât okapi le folosesc pentru a-și spăla pleoapele, pentru a-și curăța urechile și chiar pentru a alunga insectele de pe gât.

7. Vorbesc o limbă secretă (și liniștită)

Okapi împărtășesc reputația girafelor de a fi liniștiți, dar la fel ca girafele, ei scot sunete pentru a comunica. Cercetătorii de la Grădina Zoologică din San Diego au înregistrat o mulțime de „tuse, behăituri și șuierături” de la okapi, dar abia când au analizat mai atent înregistrările într-un laborator și-au dat seama că au capturat și mai multe.

Okapi emit sunete de frecvență joasă dincolo de gama auzului uman, evidente doar prin analize computerizate care pot dezvălui semnalele lor infrasonice. Cercetătorii cred că acestea sunt folosite pentru a ajuta mamele okapi să rămână în contact cu puii lor în timp ce se hrănesc, permițând un canal secret de comunicare care nu va alerta principalul lor prădător, leopardul.

8. Uneori mănâncă excremente de lilieci

Okapi au o dietă bazată pe plante, hrănindu-se cu fructe, muguri, crenguțe, frunze etc. Ei consumă între 20 și 27 kg de hrană zilnic. Limba lor lungă ajută aceste creaturi să despoaie frunzele de pe crengile copacilor și, similar girafelor, au patru stomacuri. Probabil cel mai fascinant este apetitul lor pentru excremente de lilieci. Okapi mănâncă, de asemenea, argilă, lemn ars și guano de lilieci.

9. Au fost necunoscuți omului până relativ recent

Okapi au fost necunoscuți științei până în 1901. Au fost prezentați oficial oamenilor de știință după ce exploratorul britanic Sir Harry Hamilton Johnston a trimis Muzeului Britanic bucăți din pielea animalului. Acestea fiind spuse, exploratorul britanic-american, Sir Henry Morton Stanley, a fost primul care a raportat despre okapi în 1890. Anterior, exploratorul rus Wilhelm Junker ar fi avut o mostră din pielea animalului încă de la sfârșitul anilor 1870 sau 1880. El a identificat greșit animalul ca fiind un exemplar de zebră, antilopă sau caprior.

10. Sunt pe cale de dispariție

Estimările populației de okapi sunt aproximative, bazându-se în mare măsură pe extrapolare din dintr-un număr limitat de studii dispersate bazate pe excrementele lor. Estimările au variat de la 10.000 la peste 30.000 rămase în sălbăticie, dar având în vedere arealul lor limitat, sensibilitatea lor la perturbarea habitatului și amenințările cu care se confruntă — în principal pierderea habitatului din cauza exploatărilor forestiere, a mineritului și a așezărilor umane — aceștia sunt listați ca fiind pe cale de dispariție de către IUCN. Experții cred că numărul lor s-a înjumătățit deja în ultimii 25 de ani, conform ZSL, și specia este considerată a fi în declin.