-
Domesticirea câinilor
-
Exemple în agricultură
-
Dezavantajele selecției selective
Selecția selectivă, cunoscută și sub denumirea de selecție artificială, este un proces utilizat de oameni pentru a dezvolta organisme noi cu caracteristici dorite.
În selecția selectivă, un crescător alege doi părinți cu trăsături fenotipice benefice pentru reproducere, rezultând urmași cu acele trăsături dorite. Selecția selectivă poate fi utilizată pentru a produce fructe și legume mai gustoase, culturi cu o rezistență mai mare la dăunători și animale mai mari care pot fi folosite pentru carne.
Ce este selecția selectivă?
Selecția selectivă este un proces prin care oamenii împerechează anumiți părinți pentru a crea urmași cu caracteristici dorite. Exemplele includ câini crescuți pentru sarcini specifice de lucru sau fructe cultivate pentru a fi mai dulci.
Termenul „selecție artificială” a fost inventat de Charles Darwin, dar practica selecției selective precede pe Darwin cu mii de ani. De fapt, selecția selectivă este una dintre cele mai timpurii forme de biotehnologie și este responsabilă pentru multe dintre plantele și animalele pe care le cunoaștem astăzi.
Domesticirea câinilor
Unul dintre cele mai timpurii exemple de selecție selectivă este câinele domestic (Canis familiaris), pe care oamenii l-au crescut de cel puțin 14.000 de ani.
Oamenii de știință cred că câinele domestic a evoluat din lupul cenușiu sălbatic (Canis lupus) și, prin selecție artificială, oamenii au reușit să creeze sute de rase diferite de câini.
Pe măsură ce oamenii au domesticit și au crescut câini de-a lungul timpului, au favorizat trăsături specifice, cum ar fi mărimea sau inteligența, pentru anumite sarcini, precum vânătoarea, păstoritul sau compania. Ca urmare, multe rase de câini au aspecte extrem de diferite. Gândiți-vă la Chihuahua și la Dalmatian — ambele sunt câini, dar împărtășesc puține atribute fizice. Acest grad de diferență într-o singură specie este un fenomen unic în lumea animală.
Exemple în agricultură
Selecția selectivă a fost practicată și în agricultură de mii de ani. Aproape fiecare fruct și legumă consumată astăzi este un produs al selecției artificiale.
Legume derivate din varza sălbatică
Varza, broccoli, conopida, varza de Bruxelles și varza creață (kale) sunt toate legume derivate din aceeași plantă, Brassica oleracea, cunoscută și sub denumirea de varză sălbatică. Prin izolarea plantelor de varză sălbatică cu caracteristici specifice, fermierii au reușit să creeze o varietate de legume dintr-o singură sursă, fiecare cu arome și texturi diferite.
Broccoli, de exemplu, a fost dezvoltat din plante de varză sălbatică care aveau o dezvoltare florală mărită, în timp ce varza creață a derivat din Brassica oleracea cu frunze mai mari.
Dezvoltarea porumbului
Porumbul, sau maize, este un produs neobișnuit al selecției selective. Spre deosebire de orez, grâu și varză, care au strămoși clari, nu există nicio plantă sălbatică care să arate ca porumbul.
Cele mai vechi înregistrări ale porumbului indică faptul că planta a fost dezvoltată în sudul Mexicului acum 6.000-10.000 de ani dintr-o iarbă numită teosinte. Oamenii de știință cred că primii fermieri au selectat doar cele mai mari și mai gustoase boabe de teosinte pentru plantare, respingându-le pe cele mai mici.
Acest proces le-a permis fermierilor să dezvolte porumbul foarte rapid, deoarece micile modificări ale compoziției genetice a plantei au avut efecte dramatice asupra gustului și dimensiunii bobului. În ciuda disimilarităților lor fizice, teosintele și porumbul diferă doar prin aproximativ cinci gene.
Astăzi, porumbul este un aliment de bază în dietele din întreaga lume. În medie pe an, din 2012 până în 2017, au fost produse 986 de milioane de tone de porumb anual în întreaga lume, în principal în Statele Unite, China și Brazilia.
Dezavantajele selecției selective
Fără selecția selectivă, multe dintre plantele și animalele de pe pământ astăzi nu ar exista. Cu toate acestea, există unele dezavantaje ale selecției artificiale, în special în cazul consangvinizării (înrudirii apropiate).
Prin consangvinizare, două organisme strâns înrudite se reproduc pentru a produce un exemplar de rasă pură cu trăsături dorite. Cu toate acestea, aceste organisme pot avea și trăsături nedorite din cauza genelor recesive găsite la ambii părinți. Astfel, câinii de rasă pură se nasc uneori cu defecte de sănătate, cum ar fi displazia de șold, și au o durată de viață mai scurtă decât alți câini metiși.












