Uneori pare că poți răci doar văzând o pasăre afară în mijlocul iernii. Cum reușește o blană de pene fragile să țină la distanță temperaturile sub zero?
Și acele picioare. Desculț în iarnă? Serios?
Cert este că nu puțini oameni bine intenționați merg chiar mai departe – și sună autoritățile locale pentru fauna sălbatică, practic implorându-le să scoată acea pasăre din frig.
Chantal Theijn a trecut prin asta. Ca fondatoare a Refugiului pentru Fauna Sălbatică Hobbitstee din Ontario, Canada, a văzut păsări în multe situații critice. O pasăre cu picioarele degerate nu se numără, în general, printre ele.
„Foarte, foarte rar am văzut așa ceva,” spune ea pentru PlanetaNoastra.
Și doar în acele ocazii când un îngheț brusc le-a prins prin surprindere. Cum ar fi acum patru ani, când Marile Lacuri au înghețat complet.
„Știi că înoată în apă pentru a menține apa deschisă?” explică Theijn. „Deoarece gerul a fost atât de sever și rapid, au înghețat în gheață.”
Cum își protejează păsările picioarele de îngheț
Dar există un motiv foarte bun pentru care chiar și cele mai friguroase ierni nu reprezintă o mare problemă pentru majoritatea păsărilor: picioarele lor sunt concepute ingenios astfel încât să fie deja reci din start. Datorită unei rețele de artere – numită rete mirabile sau „rețea minunată” – inima unei păsări este conectată la picioarele sale în așa fel încât, în momentul în care o cantitate mică de sânge ajunge acolo, aceasta este răcită. Iar când sângele curge înapoi, este cald. Acest sistem de schimb de căldură asigură că sângele cald rămâne aproape de inima păsării, în timp ce sângele rece se scurge către degetele sale. Pasărea simte foarte puțin acolo și, cel mai important, nu pierde căldură.
Câteva ajustări biologice fac acest sistem și mai eficient. În primul rând, arterele unei păsări se afundă de fapt mai adânc în corp în timpul iernii, fiind astfel mai puțin expuse elementelor. Și apoi mai este atuul din mâneca înaripată a păsării: lipsa totală a mușchilor în partea inferioară a picioarelor și a tălpilor. Aceasta înseamnă că au nevoie de abia o mică cantitate de sânge pentru a face ceea ce trebuie să facă.
Asta nu înseamnă că piciorul unei păsări nu ar folosi o mitenă minusculă din când în când.
Pe frig puternic, păsările își folosesc întregul corp acoperit de pene pe post de mitenă – explicând de ce le vei vedea adesea strânse laolaltă pe sol, păstrându-și calde acele mici extremități.
Și aici oamenii pot cauza de fapt o problemă.
Cum pot pune oamenii în pericol păsările
„Dacă gâștele canadiene stau cu picioarele trase sub ele și oamenii le tot forțează să se miște, atunci pot suferi și degerături în acest fel,” explică Theijn.
Un alt mod nefericit prin care oamenii pot da peste cap apărarea naturală a păsărilor împotriva frigului se întâmplă să fie și un mod prin care dăm peste cap o mare parte din lume: scurgerile de substanțe chimice.
„Majoritatea păsărilor de apă nu pot înota. Plutesc,” spune ea. „Dacă penele lor nu ar fi impermeabile, și-ar pierde capacitatea de a pluti și s-ar scufunda ca o cărămidă.
„De aceea petrolul este o problemă atât de mare. Nu numai că petrolul este toxic, dar afectează impermeabilitatea penelor lor. Și le face să se ude și, practic, să se scufunde.”
Și, cu toată protecția lor împotriva vremii reci, nicio pasăre nu supraviețuiește adâncimilor înghețate ale unui lac.
Morala acestei povești de iarnă?
Păsările se descurcă foarte bine pe cont propriu cu această vreme. Singurul lucru de care trebuie să se îngrijoreze suntem noi, din păcate.
