LeeAnne Walters era o mamă casnică cu patru copii care locuia în Flint, Michigan, când ea și copiii ei au început să observe probleme de sănătate îngrijorătoare în primăvara anului 2014. Gemenii ei de 3 ani aveau în mod repetat erupții cutanate ciudate și pruriginoase după baie, iar ea și fiicele ei au început să-și piardă șuvițe de păr la duș. Fiul ei de 14 ani a fost spitalizat de mai multe ori pentru dureri abdominale severe. La un moment dat, genelor lui Walters i-au căzut.
Familia era nedumerită și alarmată, dar nu au putut găsi o cauză logică. Abia luni mai târziu, după ce apa de la chiuveta din bucătărie a început să curgă maronie, Walters a început să facă legătura înfricoșătoare.
Cei mai mulți dintre noi am auzit despre dezastrul apei contaminate cu plumb din Flint, Michigan. Dar puțini știu că Walters, lucrând neobosit în culise, a fost cea care a expus în cele din urmă problema și și-a galvanizat comunitatea să lupte pentru apă curată.
Pentru munca sa, Walters a fost distinsă cu Premiul Goldman pentru Mediu pe 23 aprilie (împreună cu alți șase eroi de mediu din comunități din întreaga lume) pentru eforturile sale de „nu doar a expune criza apei din Flint, ci și a scoate la iveală criza apei cu plumb din întreaga S.U.A.”
Cine spune că o persoană „obișnuită” nu poate face o diferență?
Ceva în apă
Orașul Flint se confrunta cu un deficit masiv în 2014, când a decis să reducă costurile în aprilie prin schimbarea sursei de apă de la Lacul Huron la Râul Flint. Abia în ianuarie 2015, Walters a participat la prima ședință a consiliului orașului, după ce a devenit din ce în ce mai clar că problemele misterioase de sănătate ale familiei sale erau legate de apa decolorată de la robinet. În acea seară, a întâlnit mulți alți locuitori din Flint cu plângeri de sănătate înfiorător de similare. „În acel moment am știut că nu era specific doar familiei mele”, spune Walters. „Dar nu ne dădeau prea multe informații la acea ședință.”
În luna următoare, Walters a reușit în sfârșit să convingă pe cineva din oraș să-i testeze apa. O săptămână mai târziu, un angajat al orașului a sunat-o să o avertizeze că aceasta conține niveluri de plumb de 104 părți per miliard, mult mai mari decât cele 15 ppb permise de lege. Cu toate acestea, orașul a insistat că problema era izolată la casa ei și inițial i-a sugerat să conecteze un furtun la casa vecinului pentru apă.
Walters a început să facă cercetări pe cont propriu, învățând curând că nicio concentrație de plumb nu este considerată sigură, conform Agenției pentru Protecția Mediului (EPA). Impacturile neurologice și comportamentale rezultate pot fi ireversibile. Și mai rău, a descoperit că industria locală folosise de mult timp Râul Flint ca groapă de gunoi. Mai mult, orașul eșuase să testeze sau să trateze corect apa corozivă pentru a preveni dizolvarea plumbului din conductele de apă îmbătrânite din Flint, care erau conectate la jumătate din gospodăriile din oraș.
Panicată, ea și soțul ei, Dennis, care este în Marină, și-au testat cei patru copii pentru plumb în martie 2015. Fiecare a arătat niveluri ridicate de expunere la plumb, iar unul dintre gemeni, Gavin, a fost diagnosticat cu otrăvire cu plumb. Între timp, oficialii locali și de stat, inclusiv guvernatorul statului Michigan, Rick Snyder, au continuat să îi asigure pe locuitori că apa din Flint era sigură.
Frustrată și descurajată de obstrucționism, Walters a jurat să dezvăluie adevărul. „Un lucru care ne-a făcut să continuăm lupta a fost că nu am vrut ca nicio altă familie să treacă prin ceea ce trecea familia noastră”, spune ea.
S-a asociat cu managerul diviziei de apă pentru zona Midwest a EPA, Miguel del Toral, și cu profesorul Marc Edwards de la Virginia Tech, un inginer de mediu cu expertiză în contaminarea cu plumb. Au convenit că aveau nevoie de dovezi științifice irefutabile ale contaminării apei pentru a convinge – sau a forța – autoritățile din Flint să ia măsuri.
În septembrie 2015, Walters și alți cetățeni-cercetători au început să meargă din ușă în ușă pentru a colecta mostre de apă de la locuitorii din tot orașul. Au avut grijă meticuloasă să urmeze proceduri elaborate cu atenție, care să asigure că rezultatele erau valide și necompromise. În total, Walters a colectat peste 800 de mostre – o rată de răspuns impresionantă de 90 la sută.
Câteva săptămâni mai târziu, Walters și Edwards și-au prezentat descoperirile la o conferință de presă în fața Primăriei din Flint, dezvăluind lumii că una din șase locuințe din oraș avea niveluri de plumb în apă care depășeau pragul de siguranță al EPA. Unele au arătat niveluri de plumb de până la 13.200 ppb, mai mult decât dublul a ceea ce EPA clasifică drept deșeu periculos.
În octombrie 2015, guvernatorul Snyder a cedat în cele din urmă presiunii publice, anunțând că Flint va înceta să mai folosească apa din râul local și se va întoarce la pomparea apei mai curate din Lacul Huron.
Activitatea de advocacy a continuat
Pentru Walters, acesta a fost doar începutul. În februarie 2016, a depus mărturie în fața Congresului că apa contaminată cu plumb nu este doar o problemă în Flint; este o problemă națională adesea ascunsă din cauza lacunelor din Regulamentul EPA privind Plumbul și Cuprul (LCR), care permite statelor să ocolească anumite reglementări de testare. (Puteți urmări mărturia ei sau citi transcrierea aici.)
Munca ei a stimulat, de asemenea, un raport de investigație zdrobitor realizat de Reuters în decembrie 2016, indicând că aproape 3.000 de zone din S.U.A. au niveluri de contaminare cu plumb cel puțin duble față de cele înregistrate în Flint în timpul crizei. Aproximativ o treime au înregistrat niveluri de plumb de patru ori mai mari.
LeeAnne Walters și familia ei, care locuiesc acum în Virginia, unde soțul ei este staționat în prezent pentru Marină, trăiesc în continuare cu consecințele asupra sănătății provocate de expunerea la plumb.
„Copiii mei sunt supraviețuitori”, spune ea. „Gemenii au acum 7 ani și încă se confruntă cu probleme de coordonare ochi-mână și deficiențe de vorbire. Unul încă nu crește corespunzător. Părul și genele mele nu au crescut complet la loc. Dar o luăm zi de zi și sărbătorim micile victorii.”
Walters continuă să petreacă două săptămâni pe lună în Flint, supervizând eșantionarea calității apei condusă de cetățeni și militează în prezent pentru acțiuni federale de consolidare a regulilor de testare a plumbului și a supravegherii calității apei. De asemenea, colaborează cu Virginia Tech la un proiect numit US Water Study, un proiect finanțat parțial printr-un grant EPA care ajută cetățenii-cercetători din alte comunități să testeze apa contaminată cu plumb.
Puteți afla mai multe despre US Water Study în acest video.
Mesajul lui Walters? Testați-vă apa și nu lăsați oficialii și experții să vă reducă la tăcere.
„Nu am o diplomă în inginerie civilă – am învățat singură despre apă pentru că a trebuit”, spune ea. „Oamenii obișnuiți pot face o diferență.”
Alți câștigători ai premiului Goldman:
Perseverența lui Walters este doar un exemplu de oameni care fac o diferență în comunitățile lor și nu numai. Iată ceilalți șase câștigători ai Premiului Goldman pentru Mediu din acest an.
Francia Márquez (Columbia): Lider comunitar afro-columbian care a mobilizat femeile din La Toma și a presat guvernul columbian să oprească mineritul ilegal de aur pe pământul lor ancestral.
Claire Nouvian (Franța): Activistă oceanică a cărei campanie de advocacy bazată pe date a determinat Franța să susțină o interdicție a pescuitului distructiv cu traulul de fund în apele adânci și a contribuit la obținerea unei interdicții la nivelul UE.
Makoma Lekalakala & Liz McDaid (Africa de Sud): Activiste de mediu care au construit o coaliție pentru a opri afacerea nucleară masivă a Africii de Sud cu Rusia și a proteja națiunea de decenii de deșeuri nucleare toxice.
Manny Calonzo (Filipine): Activist pentru drepturile consumatorilor care a convins guvernul filipinez să emită o interdicție națională asupra producției, utilizării și vânzării vopselelor cu plumb, protejând milioane de copii filipinezi de otrăvirea cu plumb.
Khanh Nguy Thi (Vietnam): Activistă pentru energie durabilă care a colaborat cu agențiile guvernamentale pentru a reduce dependența de cărbune și a contribuit la reducerea anuală cu 115 milioane de tone a emisiilor de dioxid de carbon din Vietnam.
