`
A trecut aproape un an de când guvernul chinez a interzis mai multe tipuri de materiale plastice de unică folosință în efortul de a reduce poluarea. Interdicția intră în vigoare în orașele mari până la sfârșitul acestui an și va fi la nivel național până în 2025. Ca răspuns, multe companii au trecut la producția de materiale plastice biodegradabile. Deși acest lucru ar putea părea un pas logic de făcut, un nou raport al Greenpeace dezvăluie că materialele plastice biodegradabile sunt departe de a fi o soluție ideală pentru problemă.
Este util să realizăm cât de rapidă a fost extinderea producției de plastic biodegradabil. Greenpeace raportează că, în China, 36 de companii au „planificat sau construit noi proiecte de plastic biodegradabil, cu o capacitate adăugată de peste 4,4 milioane tone, o creștere de șapte ori față de 2019”. Se estimează că o cantitate cumulată de 22 milioane tone de materiale plastice biodegradabile va fi necesară în următorii cinci ani pentru a înlocui materialele plastice convenționale de unică folosință care au fost interzise în China. Cererea globală este așteptată să crească la 550.000 milioane tone până în 2023. Aceasta este o producție la scară masivă, dar din păcate prost direcționată.
Există trei preocupări principale legate de materialele plastice biodegradabile, potrivit Greenpeace. Prima se referă la materiile prime și la sursa acestora. Atunci când se produce plastic biodegradabil, acesta conține produse agricole precum porumb, cartofi, manioc și trestie de zahăr. Cererea în creștere pentru aceste materii prime ar putea duce la defrișări în același mod în care extinderea producției de ulei de palmier și soia a decimat pădurile din Sudul Global. Ar putea crea competiție în lanțurile de aprovizionare cu alimente și ar putea pune presiune pe rezervele de apă, înrăutățind potențial foametea în țările în curs de dezvoltare. Puțini producători de plastic biodegradabil dezvăluie sursa materiilor lor prime și nu există o cerință internațională de a respecta aprovizionarea responsabilă sau durabilă.
O a doua mare preocupare sunt potențialele riscuri pentru sănătate provenind de la aditivii și plastifianții utilizați în procesul de fabricație. Din raportul Greenpeace:
PFAS (substanțe per-/polifluoroalchilate) sunt un exemplu de substanțe chimice folosite pentru a conferi rezistență la grăsimi și apă. Unele PFAS sunt cunoscute ca fiind cancerigene și persistente în mediul natural. Nu este clar dacă substanțele chimice periculoase pot intra în produsele depozitate în ambalajele de plastic biodegradabil, dar există o îngrijorare reală cu privire la intrarea lor în compost atunci când plasticul este biodegradat la sfârșitul ciclului său de viață.
În cele din urmă, există problema instalațiilor de eliminare inadecvate care să asigure că materialele plastice biodegradabile chiar se descompun odată aruncate. Materialele plastice biodegradabile nu au standarde coerente de etichetare și pot conține diverse componente, toate necesitând condiții diferite pentru descompunerea completă. Descrierile produselor sunt adesea insuficiente sau chiar înșelătoare sau false.
Multe tipuri de plastic biodegradabil necesită condiții industriale strict controlate, dar facilitățile adecvate sunt puține și rare. Din raport: „[O] statistică din 2019 sugerează că doar șapte țări dintre cele 21 de țări europene au suficiente facilități de compostare pentru a trata toate deșeurile organice generate în țară. Capacitatea de compostare este chiar mai rară în SUA și China, reprezentând 3% și, respectiv, 4% din întreaga capacitate de eliminare a deșeurilor.”
Chiar și atunci când există facilități de compostare industriale, acestea nu doresc materialele plastice biodegradabile. Acest lucru se datorează faptului că deșeurile de bucătărie se descompun în șase săptămâni, dar plasticul necesită mai mult timp, ceea ce creează o discrepanță incomodă de timp. Materialele plastice compostabile sunt greu de distins de materialele plastice convenționale, existând astfel o teamă de amestecare, care duce la contaminare. Descompunerea plasticului nu adaugă valoare compostului rezultat și, dacă ceva nu se degradează complet, este tratat ca un contaminant.
Mai mult, condițiile de laborator în care sunt testate materialele plastice biodegradabile nu pot fi întotdeauna replicate în lumea reală. Afirmațiile că sunt degradabile în mediul marin, degradabile în sol, degradabile în apă dulce etc. se dovedesc continuu a fi inexacte. Așa cum explică raportul, aceste afirmații „nu pot răspunde la întrebarea pe care toată lumea este nerăbdătoare să o știe: ‘Acest plastic biodegradabil pe care l-am cumpărat se poate biodegrada cu adevărat în orașul meu?'”
Directorul Campaniei pentru Oceane a Greenpeace USA, John Hocevar, a declarat pentru PlanetaNoastra:
Deci, dacă materialele plastice biodegradabile nu vor rezolva criza poluării, ce o va face?
Autorii raportului solicită un impuls mai mare din partea guvernului pentru o reducere generală a utilizării plasticului de unică folosință și o creștere a sistemelor de ambalare reutilizabile, combinate cu extinderea schemelor de „responsabilitate extinsă a producătorului” (REP) care fac producătorii responsabili pentru gestionarea consecințelor propriilor decizii proaste de proiectare, adică deșeurile superflue.
Niciuna dintre aceste măsuri nu va fi ușor de realizat, deoarece necesită schimbări comportamentale mai complete decât simpla producere de plastic biodegradabil și permiterea continuării obiceiurilor de consum, dar este crucial dacă sperăm să rezolvăm această problemă într-un mod temeinic și de durată. (Așa cum Lloyd Alter a scris pentru PlanetaNoastra în trecut, „Pentru a ajunge la o economie circulară, trebuie să schimbăm nu doar paharul [de cafea de unică folosință], ci cultura.”) Sperăm că raportul Greenpeace va determina guvernul chinez să își reconsidere strategia și va convinge alți lideri din lume să ia notă și să dezvolte propriile strategii progresiste de reducere a deșeurilor.
`
