Mamutii lânoși au fost ultimii dintr-o lungă serie de specii de mamuți. Ei au trăit în erele Pleistocen și Holocen, ceea ce înseamnă că erau încă prezenți atunci când primii oameni au apărut pe planetă. Știm foarte multe despre aceste fascinante fiare din epocii glaciare deoarece au trăit în nordul îndepărtat, unde corpurile lor au fost bine conservate în permafrost. De fapt, ADN-ul mamutului lânos se află deja în mâinile oamenilor de știință interesați să resusciteze specia — dar să nu anticipăm. Iată 9 fapte despre mamutul lânos pe care poate nu le știați.
1. Nu erau chiar așa de mamuți
Toți mamuții erau mari în comparație cu majoritatea mamiferelor moderne. Dar cei mai mari dintre mamuți (probabil mamuții de stepă) aveau în jur de 4 metri înălțime la umăr și cântăreau peste 7 tone. Mamutul lânos, relativ mic, prin contrast, avea doar aproape 3 metri înălțime și cântărea doar în jur de 4,5 tone.
2. Mamutii au trăit în vremea regelui Tut
Mamutii lânoși și primii oameni au împărțit planeta timp de mii de ani. Majoritatea mamuților au dispărut acum aproximativ 10.000 de ani, la sfârșitul Pleistocenului; totuși, unii au mai rămas mii de ani în locații insulare izolate; ultimii mamuți lânoși au trăit pe Insula Wrangel, în largul coastei Rusiei. Au existat mamuți vii pe planetă acum doar 3.600 de ani, în aceeași perioadă în care regele Tutankhamon a condus Egiptul antic.
3. Mamutii lânoși și elefanții au ADN aproape identic
Mamutii lânoși și elefanții aveau foarte multe în comun — începând cu ADN-ul lor aproape identic. Din această cauză, aveau aproximativ aceeași dimensiune, se hrăneau cu aceleași alimente, nășteau în același mod și trăiau în grupuri similare. Cu toate acestea, existau, desigur, multe distincții. În timp ce atât elefanții, cât și mamuții au colți, colții mamuților erau mult mai mari și mult mai curbați decât cei ai elefanților. Mamutii aveau, de asemenea, un strat de grăsime sub piele pentru a-i izola de frig, strat pe care elefanții nu îl necesită, iar urechile mamuților erau mult mai mici decât urechile elefanților, probabil pentru a evita pierderea de căldură.
4. Habitatul lor era stepa
Mamutii lânoși erau destul de lânoși și grași pentru a se simți confortabil la temperaturi foarte scăzute. Dar nu se limitau în întregime la tundra înghețată. În schimb, au trăit în regiuni uscate numite stepă-tundră, care încep din nord-vestul Canadei și se extind spre sud până în Spania însorită.
5. Oasele lor erau folosite la construcția locuințelor
Societățile timpurii din locuri precum Ucraina modernă vânau mamuți lânoși pentru carne. Odată ce carnea era consumată, foloseau colții și oasele uriașe ale animalelor în diverse scopuri. Unele dintre primele locuințe construite din oase au fost probabil ridicate din oase de mamut de către neanderthalienii din Europa Centrală. Oasele erau aranjate artistic și chiar pictate.
6. Colții lor sunt făcuți din fildeș
Oamenii antici foloseau fildeșul din colții de mamut pentru a crea săgeți și vârfuri de sulițe, precum și sculpturi de animale și oameni. O flaută de mamut a fost chiar descoperită în sud-vestul Germaniei. Nu este ilegal să colectezi colți de mamut, iar tot mai mulți devin disponibili pe măsură ce permafrostul se topește, în special în Rusia.
7. Mamutii lânoși au rămas fără apă de băut
Atunci când ne gândim de ce nu mai vedem mamuți rătăcind prin tundră astăzi, pare cel mai probabil că vânătorii umani au ucis un număr mare de mamuți lânoși. Deși acest lucru a contribuit la extincția lor, cel mai probabil nu a fost singura cauză. O climă tot mai caldă a fost aproape sigur un alt factor în extincția mamutului lânos. Pe măsură ce clima s-a încălzit, habitatele s-au schimbat. Conform publicației New Scientist, lacurile lor au devenit mai puțin adânci, lăsând mamuții fără apă de băut.
8. Este posibil să fi suferit din cauza diversității genetice prea mici
Alte cercetări indică creșterea nivelului mării ca fiind cauza dispariției mamutului lânos. Ultimul grup de mamuți lânoși a trăit pe două insule mici. Pe măsură ce nivelul apei mării a crescut, habitatul mamuților s-a restrâns. Bazinul genetic a devenit tot mai mic. Pe termen lung, mamuții au fost prea compromiși genetic pentru a supraviețui.
9. Putem învia mamutul lânos — nu-i așa?
Ei bine, poate. Deși oamenii de știință dețin ADN de mamut lânos, acel ADN nu este activ. Avem tehnologia CRISPR care ne-ar permite să combinăm fragmente de ADN de mamut cu cel al elefanților, dar acele experimente nu au avut succes până acum. Este teoretic posibil ca tehnologia actuală disponibilă să permită unui elefant să dea naștere la ceva similar (dacă nu identic) cu un mamut lânos.
Desigur, întrebarea rămâne: Este o idee bună să înviem un animal dispărut? Juriul încă deliberează asupra acestei întrebări, dar consensul general este că învierea implică mai multe riscuri decât beneficii potențiale.
