9 Lucruri Pe Care Nu Le Știai Despre Dihori

Dihorii, asemănători cu nevăstuicile cu corp lung, care locuiesc în aproximativ 300.000 de gospodării din S.U.A., sunt animale de companie mai puțin comune decât pisicile și câinii, dar au reușit totuși să-și creeze un club de fani la fel de loial. Descendenți ai dihorului european, aceste creaturi faimoase pentru curiozitatea și sociabilitatea lor se crede că au fost domesticite acum mai bine de 2.000 de ani, după ce au fost descoperite ca fiind vânători pricepuți. Acum sunt cunoscuți mai ales pentru că sunt adorabil de ștrengari — chiar dacă puțin mirositori — dar există mult mai multe despre această specie decât realizează mulți. Iată câteva fapte puțin cunoscute despre dihori.

1. Puii nou-născuți de dihor pot încăpea într-o linguriță

Un dihor obișnuit va crește până la aproximativ 50,8 centimetri lungime și va cântări până la aproximativ 1,8 kilograme, dar la naștere, mamiferele sunt cu greu mai mari decât o linguriță. Puii nou-născuți, numiți „kit-uri” (sau pur și simplu pui), încep de la aproximativ 5 centimetri și cântăresc doar aproximativ 28 de grame atunci când vin pe lume — orbi și aproape goi, cu doar un strat de puf fin pe post de blană.

2. Au fost odată al treilea cel mai comun animal de companie în S.U.A.

Conform unui studiu din 2018 realizat de Asociația Medicală Veterinară Americană, 326.000 de gospodării din S.U.A. au cel puțin un dihor. Asociația Americană a Dihorilor spune că aceste creaturi vioaie, în formă de dovlecel, au fost mult mai populare în anii ’90, când au început să apară „cluburi” de dihori în toate statele, propulsându-i pe locul al treilea în popularitatea „animalelor de companie interactive de uz casnic”, imediat după pisici și câini. Astăzi, aceștia sunt depășiți numeric de iepuri (1,5 milioane de gospodării) și reptile (3,7 milioane de gospodării).

3. Sunt renumiți pentru stângăcia lor

Dihorii au auz ascuțit și un simț al mirosului care depășește cu mult capacitățile umane (și chiar canine). De asemenea, au pernuțe extra-sensibile la picioare, compensând astfel vederea lor slabă. Dihorii sunt extrem de miopi (capabili să vadă doar câțiva metri în fața lor) și au o percepție slabă a adâncimii, un cocktail perfect pentru stângăcie — nu este neobișnuit ca proprietarii de animale de companie să-i vadă cum se lovesc de pereți sau de mobilier.

4. Sunt muncitori harnici

Dihorii au o lungă istorie de a fi puși la muncă. Au fost inițial domesticiți în scopul vânătorii de iepuri și alte animale dăunătoare, dar poate cea mai interesantă sarcină a lor a implicat tragerea de cabluri. Abilitatea animalelor de a naviga prin spații înguste a fost benefică pentru mai multe afaceri și evenimente mari.

Au fost folosiți pentru a instala cabluri sub Greenwich Park pentru Concertul Mileniului de la Londra, de exemplu, și pentru a trage fire la Palatul Buckingham pentru nunta Prințului Charles și a Prințesei Diana. Boeing chiar a angajat odată aceste creaturi pentru a trece cabluri prin avioanele sale. În anii 1970, Laboratorul Meson al Fermilab a folosit un dihor pe nume Felicia pentru a curăța aproximativ 91,4 metri de conducte de vid inaccesibile. În cele din urmă, Felicia a fost înlocuită de un robot.

5. Le place să danseze

Când dihorii se entuziasmează, își vor arcui adesea spatele, își vor umfla cozile și vor sări, o manifestare denumită în mod obișnuit „dansul de război al nevăstuicii”. În sălbăticie, nevăstuicile folosesc acest dans pentru a-și confuza sau dezorienta prada, dar atunci când dihorii domestici se angajează în acest comportament, este de obicei pentru a exprima bucurie sau jucăușie. În timpul unei astfel de manifestări, dihorii vor scoate adesea sunete de cloncănit cunoscute sub numele de „dooking”, și nu este neobișnuit să-și piardă echilibrul sau să se lovească de obiecte în timp ce fac acest lucru.

6. Dorm buștean

Mulți proprietari noi de dihori au intrat în panică la găsirea animalului lor de companie zăcând inert și nemișcat, fără a răspunde la atingere sau sunet, refuzând să se trezească chiar și atunci când erau rostogoliți. Acest fenomen comun este cunoscut sub numele de „somnul de moarte al dihorului”. Veterinarul Mike Dutton a declarat pentru Pet Central că dihorii au nevoie de acest tip de odihnă comatoasă pentru a se recupera după jocuri intense.

7. Pot fi dresați

Dihorii sunt animale extrem de inteligente, cu capacități de învățare incredibile. Pot fi dresați să folosească litiera, să stea la comandă, să dea lăbuța și să meargă în lesă. De asemenea, pot fi dezvățați de obiceiurile lor proaste inerente, cum ar fi săpatul în plantele de casă și deschiderea ușilor. Inteligența lor este demonstrată de curiozitatea lor perpetuă, capacitatea lor de a rezolva probleme și de ștrengăriile lor premeditate (adică, șiretlicuri pentru a atrage atenția oamenilor).

8. Încă există dihori sălbatici astăzi

Deși dihorii sunt în mare parte animale domestice astăzi, există încă o specie de dihor sălbatic care rătăcește prin pajiștile din Câmpiile Mari de Nord. Deoarece dihorul cu picioare negre vânează câini de preerie, îi veți vedea oriunde trăiește prada lor — Wyoming, Dakota de Sud, Colorado, Montana, părți din sudul Canadei și dincolo de aceste zone. Numiti și dihori americani, aceștia diferă ușor în aparență de dihorul tău obișnuit de casă. Sunt în general mai scurți, cu blană mai aspră, o coadă cu vârful negru și, desigur, picioare negre.

9. Dar acei dihori sunt pe cale de dispariție

[START_PLACEHOLDER_ID_1]Dihorul cu picioare negre[END_PLACEHOLDER] a fost listat ca specie pe cale de dispariție de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Conform Fondului Mondial pentru Natură (World Wildlife Fund), s-a crezut de fapt că au dispărut de două ori, dar eforturile depuse de-a lungul secolului 21 pentru recuperarea habitatului lor și restabilirea populației au inspirat o revenire lentă. Astăzi, există doar aproximativ 300 care trăiesc în sălbăticie.