Când vă gândiți la o tornadă, probabil vă vine în minte o pâlnie clasică în formă de con. Însă tornadele pot lua o multitudine de forme și pot prezenta caracteristici și comportamente înfricoșătoare, făcând acești monștri deja amenințători cu atât mai de coșmar. Iată câteva dintre cele mai terifiante tornade și circulații eoliene pe care să le căutați pe cer. În plus, aflați despre pericolele unice pe care le prezintă.
Tornadă frânghie
La fel ca denumirea lor, tornadele frânghie prezintă răsuciri și îndoituri în pâlniile lor lungi și subțiri de condensare. Denivelările și unduielile lor se pot forma atunci când aerul rece de evacuare care curge din ploaia și grindina unei furtuni lovește tornada, slăbindu-i instabilitatea (căldura și umiditatea) și vorticitatea (rotația aerului) în anumite puncte. (De aceea tornadele tind să se „frânghie” în etapele incipiente și tardive ale ciclurilor lor de viață. Cu toate acestea, ele pot rămâne înguste și pe toată durata vieții lor.)
Pe lângă faptul că sunt ondulate, tornadele frânghie sunt, în general, de dimensiuni mici. Unele pot măsura sub 9,1 metri lățime — probabil mai puțin decât lățimea casei dumneavoastră.
Tornadă acoperită de ploaie
Așa cum explică biroul Serviciului Național de Meteorologie (NWS) din Amarillo, Texas, dacă se formează o tornadă dintr-o furtună supercelulară cu „precipitații abundente” — o supercelulă care se află într-un mediu cu conținut ridicat de umiditate și vânturi mai ușoare care se deplasează spre furtună — aceasta poate fi acoperită de ploaie sau ascunsă de ploaia torențială a unei furtuni.
Deoarece este dificil să detectezi tornadele acoperite de ploaie de la distanță, ele pot fi mai mortale decât tornadele obișnuite. Deseori îi iau prin surprindere pe șoferi și pe locuitori, mai ales când aceste tornade deja ascunse sunt și mai mult învăluite de noapte.
Tornadă satelit
La fel ca un satelit meteorologic care orbitează Pământul, o tornadă satelit se rotește în jurul unei tornade „principale” mai mari. Deși este o tornadă separată, secundară, atât aceasta, cât și pâlnia principală se dezvoltă din același mezociclon părinte.
Deoarece tornadele satelit sunt rare și nu sunt bine documentate, caracteristicile și cauzele lor rămân în mare parte necunoscute. Însă, conform unui studiu realizat de Centrul de Predicție a Furtunilor al NOAA, ele tind să fie asociate cu tornade principale puternice până la violente (EF4 și EF5), dar sunt ele însele vârtejuri destul de slabe, evaluate EF0 până la EF2.
Tornadă multi-vortex
O tornadă multi-vortex are două sau mai multe vortexuri (numite „subvortexuri”) care se rotesc în interiorul unei singure tornade. În cele din urmă, vortexurile, care apar de obicei în grupuri de două până la cinci, se pot combina într-o singură tornadă mai mare. Potrivit martorilor oculari, vârtejurile multi-vortex sunt similare uraganelor prin faptul că există o scurtă pauză între trecerea fiecărui vortex.
Tornada EF5 Joplin din Missouri din 2011 a fost o furtună multi-vortex.
Tornadă pană
Dacă o tornadă pare mai lată decât este înaltă sau seamănă cu o piramidă răsturnată, este probabil o pană. Culoarea lor negricioasă provine de la cantitatea considerabilă de praf și resturi pe care le înghit.
Panele tind să fie furtuni violente de gradul EF3, EF4 și EF5, așa cum este cazul tornadei El Reno, Oklahoma, din 2013, care a fost evaluată cu EF3 pe scara Enhanced-Fujita. Cu o lățime de 4,18 kilometri, este cea mai largă tornadă din istoria meteo a SUA (un record pe care îl deține încă la data publicării acestui articol).
Trompă marină
Deși unele trompe marine sunt literalmente tornade care se formează deasupra apei (pericolele lor includ valuri mari, grindină și fulgere frecvente), altele se formează din nori de ploaie cărora le lipsește o curenți ascendenți în rotație, sau mezociclon. Totuși, să vezi una poate fi șocant, mai ales dacă le-ați văzut doar pe uscat.
Și în cazul în care vă întrebați, da, ele se pot deplasa pe uscat.
Vârtej de praf
Vârtejurile de praf pot fi șocante de văzut deoarece imită forma și mișcarea de rotație a tornadelor, însă ele se formează sub cer senin și însorit. Ele se rotesc atunci când solul se încălzește suficient mai tare decât aerul aflat la câteva sute de metri deasupra sa, creând astfel un curent ascendant de aer în creștere.
În ciuda aspectului și numelui lor jucăuș, aceste vârtejuri de vreme caldă sunt în general inofensive. Totuși, dacă vârtejurile de praf cresc deosebit de mari, viteza vântului lor poate atinge 96,5 kilometri pe oră — suficient de rapid pentru a arunca resturi și a provoca pagube materiale minore.
Vârtej de foc
Vârtejurile de foc sunt un alt tip de vârtej legat de curenții ascendenți, cu excepția faptului că curenții lor ascendenți sunt creați de căldura extremă a focului, nu de încălzirea solară.
Potrivit NWS, ele au de obicei o lățime de aproximativ 0,3 până la 0,9 metri și pot atinge o înălțime de 15,2 până la 30,4 metri. Pericolele lor au mai puțin de-a face cu vortexul lor real și mai mult cu abilitatea lor de a ridica materiale ușoare care ard, cum ar fi coaja de copac, în aer.
