Cei mai mulți dintre noi am auzit de William Cuceritorul și Richard Inimă-de-leu, poreclele respective ale lui William I și Richard I ai Angliei. Cunoscute de gramaticieni sub denumirea de cognomen, aceste porecle se formează prin atașarea unui adjectiv sau a unui substantiv înainte sau după numele unei persoane, oferindu-i individului o epitetă memorabilă, fără a fi nevoie de o piatră funerară.
Istoria este presărată cu o serie de cognomene familiare; Vlad Țepeș și Attila Hunul vin în minte. Dar există o mulțime de nume care s-au pierdut în obscuritate de-a lungul timpului. Nu prea mai auzim despre Vladislav Cel Cot-Înalt (Wladyslaw I al Poloniei) sau Bermudo Gutosul (Bermudo II de León). Din păcate, inventarea cognomenelor pare a fi o artă pe cale de dispariție.
Având asta în minte, ne-am gândit să aruncăm o privire asupra unora dintre cele mai curioase porecle din secolele trecute — toate provenind de la celebra regalitate a Marii Britanii.
1. Ethelred Nechibzuitul: Ethelred al II-lea al Angliei (968-1016)
Ca și cum „Ethelred” nu ar fi fost destul de rău, epitetul său la fel de stângaci este, de fapt, o traducere proastă a termenului vechi englezesc „unræd”, care înseamnă sfat-prost. Mai degrabă decât să descrie calitatea domniei sale, numele care i-a rămas se referă la calitatea slabă a sfaturilor pe care le-a primit pe parcursul domniei sale. Istoria poate fi crudă.
2. Eduard Confesorul: regele anglo-saxon al Angliei (1003-1066)
Eduard Confesorul a fost primul rege anglo-saxon și singurul rege al Angliei canonizat; a fost numit „Confesorul” nu pentru că ar fi divulgat detalii picante despre faptele sale, ci așa cum era obiceiul pentru cineva despre care se credea că a trăit o viață sfântă.
3. Harold Picior-de-iepure: Harold I al Angliei (1015-1040)
Deși a avea cognomenul etern derivat dintr-o parte a corpului unui mamifer săpător poate să nu pară deloc pozitiv, Harold I și-a câștigat această poreclă datorită vitezei și talentului său la vânătoare.
4. William Bastardul: William I al Angliei (1028-1087)
William I ar putea fi cel mai bine cunoscut ca William Cuceritorul, dar iată, primul rege normand al Angliei a fost și el un „bastard”; era fiul lui Robert I, Duce de Normandia, necăsătorit, cu metresa sa Herleva.
5. Henric Scurt-Manta: Henric al II-lea al Angliei (1133-1189)
Descris ca un conducător energic și, uneori, nemilos, Henric al II-lea a ajuns totuși cu o poreclă relativ insipidă, care nu amintește de nicio virtute a sa, ci mai degrabă de alegerea sa vestimentară. „Scurt-Manta” se referă la forma mantiei pe care o purta, care era mai scurtă decât cea a predecesorilor săi.
6. Eduard Ciocanul, alias Eduard Picioare-lungi: Eduard I al Angliei (1239-1307)
Eduard I era un om înalt pentru acea vreme, picioarele sale lungi aducându-i porecla „Picioare-lungi”. A fost, de asemenea, un om temperamental și intimidant; „ciocanul” făcând referire la campaniile sale insistente și punitive împotriva scoțienilor.
7. Maria Sângeroasa: Maria I a Angliei (1516-1558)
Singurul copil rezultat din căsătoria nefericită a lui Henric al VIII-lea și Caterina de Aragon, Maria I a fost prima regină care a condus Anglia de drept. Ea și-a câștigat porecla, Maria Sângeroasa, pentru persecuția protestanților în încercarea de a restaura catolicismul roman în Anglia.
8. William Regele Marinar: William al IV-lea al Regatului Unit (1765-1837)
Ultimul rege al Casei de Hanovra a Marii Britanii, William al IV-lea și-a câștigat porecla pentru serviciul său în Marina Regală. Deși la momentul morții sale a fost supraviețuit de opt dintre cei 10 copii nelegitimi ai săi (o mamă în fiecare port?), nu a avut moștenitori legitimi la tron, deschizând calea pentru ca nepoata sa, Victoria, să fie încoronată Regină.
