8 fapte surprinzătoare despre bursuci

Bursucii sunt mamifere cu picioare scurte, cu fețe dungate și gheare ascuțite. Excavatori experți și vânători pricepuți, există 11 specii de bursuci într-o varietate de forme, dimensiuni și habitate. Ei pot cântări doar 0,9 kilograme sau chiar 16,3 kilograme.

În timp ce unii bursuci sunt solitari, alții, cum ar fi bursucul eurasiatic, coexistă cu alte mamifere, precum și cu propria lor specie, uneori chiar împărțind vizuina. Bursucul american are o relație de vânătoare surprinzătoare, dar reciproc avantajoasă, cu coyoții. Două specii de bursuci, bursucul-porc din Asia de Sud-Est și bursucul-dihor din Borneo, sunt expuse riscului. De la construirea tunelurilor elaborate până la natura lor nocturnă, aflați mai multe despre elusivul bursuc.

1. Există 11 specii de bursuci

Bursucii sunt membri ai familiei Mustelidae, care include, de asemenea, vidrele, nevăstuicile și nurcile. Găsiți pe toate continentele, cu excepția Americii de Sud, Antarcticii și Australiei, există 11 specii de bursuci. Cel mai mare este bursucul european sau eurasiatic, iar cel mai mic este bursucul-dihor chinezesc. Bursucul american, care se găsește în Marile Prerii, vestul Statelor Unite și părți din Canada și Mexic, este singura specie de bursuc nativă din America de Nord.

Bursucii sunt cunoscuți cel mai bine pentru fețele lor dungate și corpurile groase, dar nu toți bursucii sunt creați la fel. Cei mai mici bursuci sunt mai asemănători cu nevăstuicile, având corpuri zvelte, în timp ce cei mai mari au corpurile tradiționale îndesate și picioarele scurte.

2. Sunt săpători excelenți

Bursucii sunt construiți pentru săpat. Bursucii americani au membrele anterioare puternice care le permit să sape eficient prin sol și suprafețe mai dure. Ei își folosesc abilitatea puternică de a săpa pentru a crea tuneluri elaborate numite vizuini sau galerii. Bursucii își folosesc vizuinile în primul rând pentru a prinde pradă și pentru a dormi. Bursucii au mai multe vizuini în aria lor de acțiune și nu dorm adesea în același loc în fiecare noapte. În timpul verii, ei sapă adesea o vizuină în fiecare zi.

Vizuina unui bursuc american poate fi adâncă de până la 3 metri sub pământ, cu peste 9 metri de tuneluri și o zonă mare pentru dormit. Bursucii-dihor au, de asemenea, gheare lungi pentru săpat, dar picioarele lor sunt parțial palmate și sunt concepute mai mult pentru cățărat decât pentru săpat.

3. Sunt carnivori

În general nocturni, bursucii își petrec majoritatea timpului căutând hrană în orele serii. Unii, cum ar fi bursucul melifer, vânează prada singuri, în timp ce alții, cum ar fi bursucul-dihor javanez, caută uneori hrană în grupuri. Bursucii sunt în general carnivori, vânând mamifere mici precum popândăi, veverițe, păsări, șopârle și insecte. Unele specii, cum ar fi bursucul eurasiatic, preferă râmele, dar consumă și iepuri și arici. Alții, cum ar fi bursucul-dihor chinezesc, sunt omnivori care mănâncă o varietate de fructe și plante pe lângă dieta lor principală de râme, insecte și amfibieni. Bursucii meliferi sunt oportunști în privința hranei, schimbându-și dieta în funcție de disponibilitatea sezonieră a prăzii.

Bursucii sunt cunoscuți pentru a depozita hrana în vizuinile lor, dar observațiile acestui comportament în sălbăticie sunt limitate. În 2016, oamenii de știință de la Universitatea din Utah au testat comportamentul bursucilor americani pentru a determina dacă ar încerca să depoziteze animale mai mari decât ei. Cercetătorii au instalat camere și au lăsat două carcase de viței în deșert. Doi bursuci au îngropat independent carcasele animalelor pe parcursul mai multor zile. De asemenea, și-au construit vizuini pentru a dormi lângă animalele îngropate. Această realizare a fost deosebit de impresionantă, deoarece vițeii cântăreau de trei până la patru ori mai mult decât bursucii.

4. Fac echipă la vânătoare

Bursucii americani sunt de obicei animale solitare, dar sunt dispuși să lucreze alături de alte animale dacă acest lucru le aduce beneficii. Acesta este cazul coyoților. Canidul iute de picior și bursucul robust lucrează adesea împreună pentru a crește șansele de a prinde o masă.

Deși pare o pereche improbabilă, asocierea dintre coyoți și bursuci funcționează bine pentru ambele specii. Coyotele aduce viteza și este capabil să urmărească prada în fugă, în timp ce bursucul împiedică prada vizată să se ascundă în tunelurile sale.

5. Bursucii meliferi sunt rezistenți

Cunoscuți pentru comportamentul lor agresiv, bursucii meliferi au reputația de a fi neînfricați. De obicei, își văd de treaba lor pe măsură ce călătoresc zilnic în căutare de hrană. Atunci când un bursuc melifer mascul crede că femela sa este amenințată, o va apăra cu forța. Pentru a le arăta altora că nu sunt bineveniți, bursucii meliferi își marchează vizuinile cu urină și fecale. Lucrurile pot deveni deosebit de urâte dacă un mascul încearcă să preia vizuina altui mascul — cei doi se vor angaja într-un dans de dominanță pentru a decide cine rămâne și cine pleacă.

Bursucii meliferi sunt construiți robust și pot scăpa ușor de un prădător sau se pot lupta. Pielea lor elastică este groasă și cauciucată, dar dacă ceva pătrunde, cum ar fi înțepătura unei albine sau mușcătura unui șarpe, bursucul melifer are o rezistență care le permite să se recupereze rapid după venin.

6. Bursucii eurasiatici își împart vizuinile

Cea mai mare dintre speciile de bursuci, bursucii eurasiatici sunt, de asemenea, cei mai prietenoși. Spre deosebire de bursucul american, mai solitar, majoritatea bursucilor eurasiatici trăiesc în grupuri de la doi la 23 de membri. Comportamentul social este în mare măsură dictat de disponibilitatea hranei și de densitatea populației de bursuci. Când hrana este puțină, bursucii devin mai independenți. Când resursele sunt abundente, însă, bursucii eurasiatici sunt fericiți să le împartă. Indivizii care ocupă zone cu o populație generală mai mică tind să trăiască separat, spre deosebire de cei din zonele dens populate, unde bursucii își împart adesea vizuinile și alte resurse.

Bursucii eurasiatici își împart, de asemenea, uneori vizuinile cu alte specii, inclusiv iepuri, arici, vulpi roșii, șobolani bruni, șoareci de pădure, jderi de piatră, jderi de copac și nutrie. Cel mai interesant este comensalismul dintre vulpile roșii și bursuci. Oamenii de știință care investighează împărțirea vizuinilor între aceste specii consideră că abilitatea lor de a coexista demonstrează segregarea spațială și condiționată a nișei.

7. Bursucii-dihor sunt cei mai mici

În timp ce cea mai comună imagine a bursucilor este aceea de animale rotunde, cel mai mic dintre bursuci, bursucul-dihor din subfamilia Helictidinae, seamănă puțin cu verii săi mai mari. Cel mai mare bursuc, bursucul eurasiatic, are o lungime cuprinsă între 56 și 89 de centimetri și poate cântări până la 16,3 kilograme, în timp ce bursucii-dihor au doar aproximativ 30.5 până la 43 de centimetri lungime și cântăresc sub 3,2 kilograme. Bursucul-dihor chinezesc este cel mai mic, cântărind între 0,9 și 2,7 kilograme.

Există cinci specii de bursuci-dihor, inclusiv bursucul-dihor din Borneo, chinezesc, javanez, birmanez și vietnamez. Deși trăiesc în vizuini, nu stau întotdeauna la sol. Bursucul-dihor chinezesc este un cățărător puternic care își folosește abilitatea pentru a prinde fructe din copaci. Unii, cum ar fi bursucul-dihor javanez, ocupă găurile altor animale în loc să și le sape pe ale lor.

8. Unii sunt expuși riscului

Deși majoritatea speciilor de bursuci nu sunt considerate expuse riscului, bursucul-porc mare este vulnerabil, iar bursucul-dihor din Borneo este pe cale de dispariție.

Găsit doar în Borneo, populația bursucului-dihor din Borneo este în scădere și este pe cale de dispariție. Cea mai mare amenințare la adresa bursucului-dihor din Borneo este vulnerabilitatea sa la evenimente catastrofale datorită ariei sale mici, de sub 5.200 de kilometri pătrați, într-o singură pădure. Schimbările climatice sunt, de asemenea, de așteptat să aibă un efect negativ asupra bursucului-dihor, precum și asupra altor specii la altitudini similare în pădure.

Bursucul-porc are o populație în declin în arealul său, care include Bangladesh, Cambodgia, India, Laos, Myanmar, Thailanda și Vietnam. Vânătoarea de bursuci-porc pentru hrană este în mare parte responsabilă pentru declinul său. Alți factori contributori includ reducerea și fragmentarea habitatului său natural și schimbările agricole. Bursucul-porc mare este o specie protejată în Thailanda, Bangladesh și India.