La fel cum tulburările te trezesc pe tine, ele trezesc și regnul animal — adesea cu rezultate dezastruoase. Hibernarea, pur și simplu, este o stare de inactivitate la animale. Este caracterizată, de obicei, printr-o scădere a activității metabolice — o încetinire fizică a corpului — pe lângă o temperatură corporală mai scăzută și o respirație mai lentă. Într-adevăr, hibernarea este un somn mai profund decât ar putea imagina majoritatea oamenilor, dar nu este imună la întreruperi.
Unele cercetări au arătat că schimbările în căderile de zăpadă, precipitațiile de primăvară și temperaturile ambientale — provocate de schimbările climatice — pot avea un impact asupra comportamentului animalelor care hibernează. Pericolul, au afirmat cercetătorii, este că astfel de schimbări de mediu vor determina animalele să iasă din hibernare înainte ca suficientă zăpadă să se fi topit, lăsându-le blocate într-un habitat fără hrană, într-o stare deja epuizată caloric. Din ce în ce mai mult, schimbările aduse naturii de lumea modernă perturbă animalele care hibernează într-o perioadă a anului când sunt cele mai vulnerabile.
Ariciul european
Un animal care hibernează cu adevărat este ariciul european. Deși perioadele de hibernare la animale variază de la câteva zile la câteva săptămâni, majoritatea se așează la somn în timpul iernii, când proviziile normale de hrană sunt limitate. Pentru a supraviețui acestei lungi perioade de inactivitate, animalele trebuie să-și petreacă restul anului acumulând rezerve de grăsime care pot furniza energie în timpul hibernării. Cu toate acestea, dacă sunt treziți devreme din cauza iernilor cu ploi neobișnuite și temperaturi ridicate, rezervele de grăsime nu vor fi suficient de eficiente pentru supraviețuire.
Ursul
Interesant este că animalul cel mai faimos pentru hibernare, ursul, nu hibernează cu adevărat. În schimb, el intră într-o stare de „somn de iarnă” caracterizată doar printr-un metabolism ușor încetinit și o temperatură corporală stabilă, permițându-le să răspundă rapid la orice tulburări, spre deosebire de cazul în care ar fi fost în hibernare. Indiferent, acest „somn de iarnă” a fost observat ca fiind întrerupt în grădinile zoologice, ceea ce sugerează că același lucru se întâmplă și în sălbăticie, unde nu există mese garantate.
Lemurul cu coadă grasă
Până în 2004, se credea că niciun primat sau mamifer tropical nu hibernează. Descoperirea lemurului cu coadă grasă în iunie acelui an a schimbat aceste presupuneri. Cercetările au arătat că acest lemur petrece până la șapte luni pe an hibernând în scorburi de copac în timpul anotimpurilor secetoase. Înainte de hibernare, lemurii consumă suficiente fructe pentru a menține grăsimea în coada lor, de unde și numele lor de lemur „cu coadă grasă”. Iernile din Madagascar sunt calde, iar temperaturile din scorburile de copac ale lemurilor hibernanți pot varia considerabil pe parcursul celor șapte luni. Cercetările au arătat că nu numai că hibernarea nu depinde de temperaturile ambientale scăzute, ci și că un metabolism redus ar putea apărea la animale cu o temperatură corporală ridicată. Dacă există o variabilitate meteorologică prea mare în timpul sezonului secetos și lemurii sunt treziți, sursele lor de fructe ar putea să nu se fi dezvoltat încă și ei ar putea muri de foame.
Liliecii
Majoritatea speciilor de lilieci hibernează — sau cel puțin intră într-o stare de torpoare — în lunile de iarnă. Deși unii se trezesc când vremea caldă determină înmulțirea insectelor, mulți petrec șase luni sau mai mult într-o stare de hibernare completă.
Liliecii care hibernează în America de Nord sunt în prezent asediați de o plagă mortală. „Sindromul nasului alb” este cauzat de o infecție fungică și, odată ce o peșteră este infectată, se răspândește rapid prin populația adormită. Nu este pe deplin clar prin ce mecanism ciuperca provoacă moartea liliecilor, dar mulți cred că aceasta agită indivizii hibernanți, determinându-i să se trezească și să caute hrană, care este de obicei o cantitate abundentă de insecte. Liliecii pot apoi arde mica cantitate de grăsime stocată pe care au rezervat-o și pot muri de foame atunci când nu există suficientă hrană în lunile mai reci.
Șarpele cu clopoței diamantat occidental
Nu doar mamiferele hibernează. Șerpii cu clopoței diamantat occidental au fost cunoscuți pentru intrarea în stări de hibernare vara, după ce găsesc peșteri răcoroase pentru a se odihni. Acest proces este uneori denumit estivație, sau „hibernare de vară”. Cercetările sugerează că acest lucru se datorează faptului că au nevoie de temperaturi scăzute pentru a activa anumiți hormoni reproductivi. Dacă temperaturile continuă să crească, acest lucru ar putea reprezenta un mare risc pentru capacitățile de reproducere ale șerpilor cu clopoței.
Alunarul
Unele specii, precum alunarul, atât hibernează, cât și estivează, sau intră într-un stadiu similar de latență, în funcție de vreme și alte condiții. Aceasta înseamnă că, într-un an anume, un alunar își poate petrece cea mai mare parte a timpului dormind. Cuibul său de iarnă este adesea făcut sub stratul de frunze de pe solul pădurii. Schimbările climatice și bolile nu sunt singurele lucruri care întrerup hibernarea animalelor, deoarece și perturbările umane pot cauza probleme. Zgomotul și vibrațiile de la vehiculele în trecere și lumina din orașe și comune reprezintă amenințări din ce în ce mai comune pentru acești alunari în timpul hibernării.
Buburuzele
Chiar și insectele, în special buburuzele, petrec o parte din iarnă în stare de latență, într-o stare de hibernare. După ce își petrec vara și toamna hrănindu-se din abundență cu afide și polen, buburuzele se adună în clădiri, sub bușteni sau sub grămezi de frunze pentru a aștepta trecerea lunilor cele mai reci. Dacă populațiile de buburuze se diminuează din cauza perturbărilor hibernării, multe ecosisteme de grădină ar putea fi afectate.
Caprimulgul comun
O specie de pasăre, caprimulgul comun, hibernează iarna în loc să migreze către climate mai calde. Pe lângă riscul de a fi treziți din perioadele lor de hibernare cu puțină hrană disponibilă, habitatul lor tipic uscat, de deșert, este, de asemenea, supus incendiilor de vegetație sau valurilor de căldură care le perturbă tiparele de reproducere.
