Este greu să pui vremea în perspectivă. „Snowpocalipsa” unei regiuni poate fi vremea de iarnă obișnuită a altei părți a țării. Furtunile de zăpadă care lovesc Coasta de Est sunt adesea intens mediatizate, dar unele furtuni din această regiune dens populată sunt mai memorabile decât altele — un exemplu elocvent: Furtuna de Iarnă Jonas din ianuarie 2016, ilustrată aici.
Atunci când am elaborat această listă, am luat în considerare cantitatea totală de zăpadă și suprafața acoperită de furtună, precum și alți factori, cum ar fi temperaturile scăzute prelungite și populația afectată.
Cele mai mari furtuni de zăpadă sunt cele care paralizează zone întregi — cele care închid aeroporturile, blochează afacerile și țin copiii acasă de la școală, adesea zile (sau săptămâni) la rând.
Fără alte introduceri, iată șapte dintre cele mai mari furtuni de zăpadă care au lovit Coasta de Est.
Furtuna de iarnă Jonas în 2016
Alimentată de evenimentul El Niño din 2014-2016, Furtuna de Iarnă Jonas a doborât mai multe recorduri de ninsori, a anulat peste 10.000 de zboruri și, în cele din urmă, a afectat aproximativ 85 de milioane de oameni.
O medie de 50,8 centimetri de zăpadă a căzut pe o porțiune largă a Munților Apalași și a coastei Mid-Atlantic, iar atât Baltimore, cât și Harrisburg, Pennsylvania, au doborât recordurile de ninsori. Cantitatea maximă de zăpadă record a fost înregistrată în Shepherdstown, Virginia de Vest, unde s-au măsurat nu mai puțin de 102,87 centimetri.
Deși furtunile masive de zăpadă au tendința de a perturba săptămânile de lucru, ninsorile de la Jonas au început să lovească Mid-Atlantic într-o vineri — un moment potrivit care probabil a făcut ca furtuna să fie mai puțin catastrofală. Cu școlile anulate preventiv și o parte considerabilă a forței de muncă din regiune în afara biroului și liberă pentru următoarele două zile, mai puțini oameni au fost pe drumuri în timpul furtunii. De asemenea, a însemnat că ziua următoare, o sâmbătă, a fost o zi perfectă de zăpadă, cu puține obligații.
Snowpocalypse 2011
În ianuarie 2011, o serie de viscole majore au lovit Coasta de Est, aducând aproximativ 50,8 centimetri de zăpadă în Central Park, 60,96 centimetri în Brooklyn și 45,72 centimetri în Boston. Unii pasageri ai metroului din New York au fost blocați în vagoane mai mult de 10 ore, iar mii de zboruri, autobuze și trenuri au fost anulate. Chiar și NFL a luat măsura neobișnuită (și nepopulară) de a amâna un meci în fața furtunii.
În orașele sudice precum Atlanta, Birmingham (Alabama) și Charlotte (Carolina de Nord), zăpada a acoperit solul, apoi s-a transformat în straturi de gheață care au paralizat regiunea, deoarece temperaturile au rămas scăzute timp de zile întregi.
Furtuna secolului din 1993
Dintre toate furtunile de pe această listă, viscolul care a devastat Coasta de Est a Statelor Unite în 1993 este probabil cel mai probabil să fi lăsat o impresie puternică asupra cititorilor moderni. Furtuna, cunoscută și sub numele de Superfurtuna din ’93, a lovit Coasta de Est timp de două zile la începutul lunii martie, aducând zăpadă chiar și în Florida. Vânturi de forța uraganului au doborât clădiri și linii electrice, iar tornade au făcut ravagii, ucigând zeci de oameni. În urma sa, furtuna a lăsat un frig ascuțit și intens și 1,22 metri de zăpadă în unele locuri. Multe orașe și regiuni sudice au fost paralizate zile întregi.
Aceasta nu a fost o furtună obișnuită — vânturile de uragan și acumulările masive au fost adesea însoțite de fulgere, dintre care peste 60.000 au fost înregistrate. Furtuna a cauzat daune de peste 10 miliarde de dolari și va fi mult timp amintită ca Marea Furtună.
Marea furtună de zăpadă din 1978
La începutul lunii februarie 1978, o porțiune imensă a țării, inclusiv New York City, Massachusetts, Valea Ohio și regiunea Marilor Lacuri, a fost lovită de un mare viscol nor’easter care a făcut ravagii timp de două zile. Furtuna a provocat sute de decese, acumulări record de zăpadă și daune de miliarde de dolari.
În New York City, zăpada a paralizat sistemele școlare ale orașului, care se bazează pe un sistem de metrou aproape impermeabil la întreruperile legate de zăpadă. Furtuna s-a întâmplat să cadă și în timpul lunii noi, ceea ce a creat o maree mai puternică ce a exacerbat și mai mult daunele în comunitățile de coastă. Valuri uriașe au distrus digurile și au crăpat zidurile de apărare, măturând case, străzi și afaceri.
În multe locuri, zăpada a căzut timp de 33 de ore și a luat prin surprindere mulți rezidenți. În Massachusetts, mii de muncitori au rămas blocați în birourile lor zile întregi după aceea, în timp ce alții au fost prinși în mașini pe marginea drumului. Cantitățile record de zăpadă în 24 de ore, înregistrate în timpul furtunii, au inclus 40,89 centimetri în Grand Rapids, Michigan, și 30,99 centimetri în Dayton, Ohio.
Marea furtună de zăpadă din 1899
Marea Furtună de Zăpadă din 1899 a început în SUA în Florida, lăsând primii fulgi în Tampa pe 12 februarie și creând condiții de viscol de-a lungul coastei de vest a Floridei. (De fapt, această fotografie din 1899 cu o bătaie cu bulgări de zăpadă a fost făcută pe treptele clădirii capitoliului din Tallahassee, Florida.) Pe măsură ce furtuna s-a deplasat spre nord, a adus temperaturi în scădere și mai multă zăpadă. Washington, D.C., a înregistrat 52,07 centimetri de zăpadă; Cape May, New Jersey, a avut un uimitor 86,36 centimetri de zăpadă; iar multe părți din New England au înregistrat între 0,6 și 0,9 metri.
În special, Marea Furtună de Zăpadă este notabilă pentru că a împins temperatura în Miami la -1,67 grade Celsius și a deteriorat culturile din Cuba. Marea Furtună de Zăpadă a fost numită și „Regele Zăpezii” ca o aluzie la suprafața largă acoperită de zăpadă și gheață.
Marea furtună de zăpadă din 1888
Timp de trei zile, în martie 1888, o furtună de zăpadă monstruoasă a paralizat întregul Nord-Est al Statelor Unite. Pe 11 martie, zăpada a început să cadă și nu s-a oprit timp de trei zile. Când norii s-au risipit și soarele a strălucit din nou pe 15 martie, unele state au rămas cu troiene de zăpadă înalte de până la 15,24 metri. Massachusetts și Connecticut au avut 127 centimetri de zăpadă; New York și New Jersey 101,6 centimetri. Vermont a înregistrat între 50,8 și 76,2 centimetri de zăpadă.
Totul a fost închis pentru mai bine de o săptămână, mult mai mult în zonele rurale. Casele au ars din cauza mașinilor de pompieri blocate în zăpadă și sute de oameni au murit de frig. Chiar și după ce viața a revenit la normal, inundațiile create de topirea zăpezii au provocat haos. Interesant este că viscolul a fost un catalizator pentru crearea primului sistem de metrou subteran din Boston.
Marea zăpadă din 1717
Marea Zăpadă din 1717 a fost de fapt o serie de furtuni care au adus peste 1,52 metri de zăpadă în coloniile New England și New York între 27 februarie și 7 martie. Acea iarnă fusese deosebit de bogată în zăpadă, iar după ce ultima furtună a trecut pe 7 martie, multe case au fost îngropate dincolo de primul etaj, iar casele cu un singur etaj au fost complet acoperite. Troienele de zăpadă s-au adunat peste etajul al treilea al unor clădiri, iar drumurile au fost închise săptămâni întregi.
Furtuna a fost brutală pentru animalele de fermă și agricultură, ucigând animale și deteriorând pomii fructiferi care au rămas vulnerabili la animalele de pășune din cauza zăpezii acumulate. Se estimează că până la 95 la sută din toți cerbii din multe părți ale New England au murit în timpul sau după această furtună.
