Multe se pot întâmpla într-un mileniu: Ghețarii se retrag, terenuri nedescoperite devin orașe mari, păduri vaste se usucă și devin puțin mai mult decât kilometri întregi de nisip. Sahara, Mojave, Gobi și alte deșerturi faimoase nu au fost întotdeauna pustietăți fără iarbă. Se crede chiar că Polul Sud a fost sediul unei păduri tropicale luxuriante – și asta nu cu mult timp în urmă, având în vedere că planeta are o vechime estimată la 4,5 miliarde de ani. Într-un moment în care gazele cu efect de seră amenință supraviețuirea a nenumărate specii, inclusiv a noastră, nu este o idee rea să revedem modurile drastice în care ecosistemele Pământului s-au schimbat deja.
Iată șapte deșerturi care erau cândva câmpuri însuflețite și păduri.
Deșertul Sahara, Africa de Nord
Cel mai mare deșert fierbinte din lume, întinzându-se pe 9,3 milioane de kilometri pătrați în Africa de Nord (ceea ce este mai mare decât Statele Unite continentale), a fost de fapt un loc luxuriant acum circa 6.000 de ani. Dacă extindeți orizontul la sute de mii de ani (și mai mult), veți vedea cum Deșertul Sahara ciclizează prin perioade umede și uscate, fiecare cauzată de schimbări climatice mai ample. Primii oameni au lăsat în urmă artă rupestră care înfățișează crocodili și fosile mari de dinozauri, sugerând un mediu suficient de luxuriant pentru a susține animale lungi de până la 6 metri.
Astăzi, are toate caracteristicile stereotipice ale unui deșert fierbinte: dune de nisip impunătoare, cămile și scorpioni, ici și colo câte o oază presărată cu palmieri. Temperaturile în Sahara depășesc frecvent 38°C, în timp ce vânturile puternice ridică furtuni de nisip care întunecă cerul și sufocă plămânii oricui este prins nepregătit.
Marele Deșert Victoria, Sud-Vestul Australiei
Australia a fost o masă de pământ relativ uscată în ultimii aproximativ 100.000 de ani, dar acum câteva milioane de ani, era luxuriantă și verde, acoperită de păduri tropicale și animale mari, parcă desprinse dintr-o selecție pentru „Avatar”. Pădurile tropicale australiene de astăzi sunt rudele îndepărtate ale acestor păduri antice, împinse spre marginile exterioare ale continentului de deșerturi precum Marele Deșert Victoria, acum una dintre cele mai puțin populate (de oameni) zone de pe planetă.
Popoarele aborigene numeau casa lor dunele bătute de vânt și preriile nisipoase ale acestui deșert, situat în cadranul de sud-vest al Australiei, înainte ca occidentalii să sosească pe mare și să cucerească continentul. În anii ’50 și ’60, guvernul australian a evacuat mulți dintre aborigenii rămași și a folosit zona pentru a testa arme nucleare.
Deșertul Gobi, Asia Centrală
Deșertul Gobi, acoperind puțin peste 1,3 milioane de kilometri pătrați din China și Mongolia, este un peisaj divers, deși în general uscat, cu platouri înalte adiacente stepelor ierboase (cel puțin în sezonul umed) care se transformă în dune nisipoase. Se estimează că Gobi înghite sute de kilometri pătrați de pășune în fiecare an, din cauza pășunatului excesiv, defrișărilor și schimbărilor climatice. Mergeți la granița actuală a deșertului și priviți în jur – acum câțiva ani, ar fi fost câmpuri ierboase în loc de extinderi uscate și sterile de nisip maro-deschis și piatră.
Astăzi, Gobi este un deșert rece, unde temperaturile de iarnă scad, în general, sub -18°C. Aerul extrem de uscat înseamnă că zăpada este rară, deși bruma este un companion constant de iarnă.
Deșertul Kalahari, Africa de Sud
Acum zeci de mii de ani, Deșertul Kalahari din Africa era acoperit de un corp imens (aproximativ la fel de mare ca statul South Carolina) de apă dulce numit Lacul Makgadikgadi. Pe măsură ce secolele au trecut, lacul s-a scurs încet, pe măsură ce râurile care îl alimentau scoteau mai multă apă decât intra. În urmă cu aproximativ 10.000 de ani, cea mai mare parte a lacului se epuizase, iar actualul Kalahari a început să devină din ce în ce mai uscat.
Tehnic, Kalahari este un semi-deșert, deoarece ploile sezoniere îl udă în mod regulat, trezind la viață ierburile dorminde și alte plante. Chiar și așa, sezoanele sale uscate îl aseamănă cu alte deșerturi extreme. Chiar și numele său, Kalahari, derivă dintr-un cuvânt local care înseamnă „un loc fără apă”. Temperaturile pot urca peste 43°C, alungând orice nori care găsesc suficientă forță să se formeze în aerul arid.
Deșertul Arab, Asia de Vest
Deșertul Arab, care acoperă întreaga Arabie Saudită și o parte din Egipt, se întinde pe aproape 2,6 milioane de kilometri pătrați și găzduiește una dintre cele mai mari mase continue de nisip din lume. Este unul dintre locurile cu cea mai mică biodiversitate de pe planetă, din cauza climei sale aspre și a daunelor cauzate de activitatea umană (vânătoare, poluare industrială, acțiune militară etc.). Dar acum doar câteva zeci de mii de ani, Deșertul Arab – în special o porțiune a sa numită Sfertul Gol, sau Rub’ al Khali – găzduia un număr mare de lacuri puțin adânci care susțineau o comunitate diversă de animale, inclusiv hipopotami și bivoli de apă.
Deșertul Mojave, Vestul Americii de Nord
Acum aproximativ 10.000 de ani, pe măsură ce ultima eră glaciară se topea, zona cunoscută astăzi sub numele de Deșertul Mojave era un loc mult mai umed. Era marcată de lacuri și râuri alimentate de ghețarii în retragere și susținute de tipare meteorologice mai umede. Astăzi, un peisaj uscat și crăpat acoperă cea mai mare parte a Californiei de Sud și părți din Nevada, Utah și Arizona. Deșertul Mojave este, cu doar 124.000 de kilometri pătrați, un deșert mic în comparație cu cele mai mari deșerturi ale lumii. Poate fi fierbinte sau rece, în funcție de perioada anului – temperaturile variază între -18°C și 54°C.
Antarctica
Uneori este ușor să uiți că Antarctica este un deșert, primind mai puțin de 15 centimetri de precipitații pe an. Este un deșert rece și ostil, acoperit de întuneric timp de jumătate din an, dar chiar și el a fost odată un teren verde și biologic dens. În 1986, cercetătorii au găsit dovezi ale unei păduri tropicale temperate datând de aproximativ 3 milioane de ani în urmă. Dacă mergeți chiar mai departe în timp – cum ar fi la deriva continentală – veți găsi o Antarctici care se bucură de beneficiile unei poziții mai nordice, încet în marș spre actuala sa casă lipită de Polul Sud.
