Charles Darwin este un tip destul de faimos, și pe bună dreptate. Opera sa din 1859, „Despre Originea Speciilor”, a revoluționat biologia explicând cum evoluează și se diversifică viața, și rămâne la fel de relevantă astăzi ca întotdeauna. Ziua sa de naștere, 12 februarie, este acum sărbătorită în întreaga lume ca Ziua Darwin, ridicând umilul naturalist englez la un fel de sfințenie științifică.
Dar, ca și în cazul oricărei figuri istorice, multe detalii din viața lui Darwin au fost ascunse de timp. Sigur, ne-a ajutat să ne înțelegem soarta și moștenirea în lumea naturală, dar a jucat și o partidă destul de bună de table și s-a interesat de budism. __PLACEERHOLDER_ID_6__Pentru mai multe fapte mai puțin cunoscute despre părintele evoluției, verificați această listă de informații despre Darwin:__END_PLACEHOLDER__
1. I-a plăcut să mănânce animale exotice, dar nu și bufnițe
Darwin a fost un gurmand aventuros, aplicând curiozitatea sa științifică specifică animalelor atât în sălbăticie, cât și la masă. În timp ce locuia în Cambridge, a prezidat „Clubul Gurmanzilor”, o reuniune săptămânală a pasionaților de mâncare care se întâlneau pentru a lua masa cu „carne ciudată”. Clubul mânca adesea păsări de pradă, cum ar fi șoimi și stârci, dar Darwin se pare că la un moment dat s-a înecat cu o bufniță brună, scriind că gustul a fost „indescriptibil”.
Asta nu l-a oprit să guste alte cărnuri exotice în timpul călătoriilor sale în America de Sud. A scris cu drag despre armadillos, explicând că „au gust și arată ca rața”, precum și despre o rozătoare neidentificată de 9 kilograme — cel mai probabil un agouti — pe care a numit-o „cea mai bună carne pe care am gustat-o vreodată”. Apetitul său îndrăzneț a inspirat ulterior conceptul de „Festin Filogenetic”, un bufet biodivers modelat după filosofia Clubului Gurmanzilor de a mânca „păsări și fiare… necunoscute gustului uman”.
2. S-a căsătorit cu verișoara sa primară
Asemenea mâncării, Darwin a abordat căsătoria într-un mod conștient analitic, notând o listă de argumente pro și contra căsătoriei. (Argumentele sale pro includeau „copii”, „companie constantă” și „farmecul muzicii & al discuțiilor feminine”, comparativ cu contra, cum ar fi „pierdere de timp” și „mai puțini bani pentru cărți”.) A ajuns la concluzia că ar trebui să se căsătorească, dar apoi a luat o decizie ciudată pentru cineva care avea să lumineze mai târziu rolul geneticii în selecția naturală: s-a căsătorit cu verișoara sa primară.
Desigur, acest lucru era mai puțin tabu în vremea lui Darwin decât astăzi, iar Charles și Emma Darwin au rămas căsătoriți timp de 43 de ani până la moartea lui Charles în 1882. Căsătoria lor a fost recent repovestită într-o carte pentru copii din 2009, intitulată „Charles and Emma: Săritura Credinței a Familiei Darwin”, care s-a concentrat mai mult pe fricțiunea religioasă a cuplului decât pe legăturile lor familiale.
3. A fost un pasionat de table
Darwin a suferit de o boală misterioasă o mare parte din viața sa adultă, cu simptome precum bășici, dureri de cap, insomnie și vărsături care adesea apăreau în momente de stres sau epuizare. A încercat să lupte împotriva acestui lucru urmând un program zilnic strict în ultimii ani de viață, care includea mult timp de lectură și cercetare acasă. Includea, de asemenea, două partide de table cu Emma în fiecare seară între 8 și 8:30, la care Charles ținea meticulos scorul. La un moment dat s-a lăudat că a câștigat „2.795 de partide față de cele 2.490 ale ei”.
4. Nu suporta vederea sângelui
Cu mult înainte de a schimba domeniul biologiei, Darwin a urmat Universitatea din Edinburgh cu intenția de a deveni doctor, la fel ca tatăl său. Acest lucru nu a durat mult, însă, deoarece tânărul Darwin se pare că nu suporta vederea sângelui. Incapabil să facă față brutalității chirurgiei din secolul al XIX-lea, a optat în schimb să studieze teologia, devenind în cele din urmă pastorul unei mici biserici. Naturalismul era o preocupare comună a clericilor rurali la acea vreme, iar religia a oferit astfel o cale unică pentru ca Darwin să servească drept naturalist pe nava HMS Beagle a căpitanului Robert Fitzroy, în călătoria din 1831-1836 în America de Sud.
5. A fost un revoluționar reticent
Deși Darwin a început să-și dezvolte ideile despre evoluție în timp ce călătorea în Atlanticul de Sud, a amânat publicarea „Despre Originea Speciilor” pentru mai mult de două decenii. Era deja convins că teoria sa era solidă, dar fiind o persoană familiarizată cu creștinismul, se pare că era îngrijorat de modul în care ar putea fi primită în cercurile religioase. În cele din urmă a decis să o publice, însă, după ce a auzit că un alt naturalist britanic, Alfred Russel Wallace, dezvolta o teorie similară. Ambii bărbați au fost onorați de Societatea Linneană din Londra, dar Darwin a primit mult mai mult credit pentru idee.
6. A împărtășit mai mult decât o zi de naștere cu Abraham Lincoln
Atât Darwin, cât și fostul președinte american Abraham Lincoln s-au născut pe 12 februarie 1809 și amândoi au ajuns să aibă vieți care au schimbat istoria. Dar similitudinile nu se opresc aici: Darwin, la fel ca Lincoln, a fost un aboliționist convins. A văzut sclavia direct în timpul călătoriilor sale în America de Sud și a scris frecvent despre dorința sa ca această practică să înceteze. Numind-o o „pată monstruoasă pe libertatea noastră lăudată”, a scris în 1833 că „am văzut destulă sclavie… pentru a fi complet dezgustat”. Și-a exprimat îndoiala că vreun zeu ar permite asemenea atrocități, iar aceste experiențe — împreună cu decesele tragice a doi dintre copiii săi — sunt considerate a fi jucat un rol în convertirea ulterioară a lui Darwin de la creștinism la agnosticism.
7. A primit scuze tardive din partea bisericii anglicane
Chiar dacă propria sa credință s-a diminuat, Darwin nu a respins niciodată complet creștinismul și nici nu a îmbrățișat ateismul. A devenit însă mai agnostic de-a lungul timpului și, conform unei interpretări a eseului său din 1872, „Expresia Emoțiilor la Om și la Animale”, viziunea sa asupra compasiunii ca trăsătură evolutivă benefică ar fi putut fi inspirată de budismul tibetan. Și prin susținerea ideii de evoluție prin selecție naturală, desigur, nu s-a făcut exact plăcut bisericii anglicane.
Cu toate acestea, la peste 125 de ani de la moartea lui Darwin, biserica a oferit o scuză pentru modul în care l-a tratat pe legendarul naturalist:
