A fi părinte este o sarcină dificilă. Copiii sunt atât de diferiți, iar noi, părinții, îi primim în diferite etape ale vieții noastre, ceea ce influențează cunoștințele noastre și modul în care îi gestionăm. Am auzit părinți glumind plini de speranță: „Dacă măcar copiii ar veni cu manuale!”, dar, din păcate, depinde de noi să ne dăm seama pe parcurs.
Aș sublinia, totuși, că există un fel de manuale care însoțesc actul parental, și anume cărțile despre creșterea copiilor. Acestea pot fi extrem de utile în toate momentele în care te simți copleșit și descurajat de sarcina de a crește un mic om până la vârsta adultă, astfel încât acesta să se dezvolte decent și tu, părintele, să nu-ți pierzi mințile în acest proces. (Acest sentiment apare adesea în primii ani.)
Ca mamă a trei băieței, cărțile au fost întotdeauna o sursă de cunoștințe fiabilă și reconfortantă pentru mine. Ele oferă analiza aprofundată pe care o doresc, răspunsurile detaliate la întrebările mele nesfârșite și strategii solide pentru a face față oricăror probleme. Am început citind cărțile obișnuite despre bebeluși pentru a învăța cum să-mi hrănesc și să-mi consolez primul copil, dar pe măsură ce am avut mai mulți copii și aceștia au crescut, am început să explorez lumea filosofiilor parentale. Atunci am descoperit educația liberă (free-range parenting) și mișcarea de încurajare a unei independențe sporite la copii – ceva ce era odinioară normal în societatea occidentală, dar care de atunci a cedat în mare parte loc unei mentalități de frică și paranoia, în detrimentul atât al părinților, cât și al copiilor.
Ceea ce urmează este o listă a cărților care mi-au modelat cel mai profund viziunile parentale de-a lungul anilor. Este departe de a fi completă și mereu adaug altele la biblioteca mea mentală, dar dacă sunteți minim interesați să învățați cum să deveniți mai mult un părinte cu o educație liberă (sau mai puțin unul „elicopter”), atunci acesta este un bun punct de plecare pentru cercetarea voastră.
1. „Copii cu o educație liberă: Cum să crești copii siguri și autonomi (fără să îți pierzi mințile de griji)” de Lenore Skenazy
Publicată în 2009, această carte este considerată pionierul mișcării de educație liberă. A fost inspirată de propria experiență a lui Skenazy, care l-a lăsat pe fiul ei de 9 ani să meargă cu metroul din New York – un act care a oripilat o mare parte din Statele Unite și i-a adus porecla de „cea mai proastă mamă din America”. Acest lucru i-a deschis ochii cu privire la modul în care mass-media influențează percepția părinților asupra pericolului și îi face să creadă că este mult mai înfricoșător decât este în realitate. Cartea folosește statistici și analogii pentru a susține cu tărie de ce este mai sigur ca oricând să-ți lași copiii să se joace independent și cum acest lucru îi va face adulți mai puternici și mai rezistenți pe termen lung. Este o lectură obligatorie pentru toată lumea, după părerea mea. Skenazy este încă o susținătoare vocală a mișcării, conducând acum o organizație numită Let Grow, care este menționată frecvent pe PlanetaNoastra.
2. „Ultimul copil în pădure: Salvarea copiilor noștri de la tulburarea de deficit de natură” de Richard Louv
Această carte fundamentală explorează numeroasele probleme asociate cu timpul insuficient petrecut de copii în aer liber și, prin extensie, beneficiile inestimabile ale timpului petrecut în natură. Pe măsură ce copiii se înstrăinează de mediul exterior, apar probleme, spune Louv. El subliniază că și costurile umane ale înstrăinării de natură includ „utilizarea diminuată a simțurilor, dificultăți de atenție și rate mai mari de boli fizice și emoționale”. Este responsabilitatea părinților și a educatorilor să modeleze dragostea pentru natură și să se asigure că copiii beneficiază nu doar de timp de înaltă calitate în natură, ci și de o cantitate mare. Louv subliniază, de asemenea, un aspect pe care mi-l amintesc frecvent – că, dacă copiii nu dezvoltă o dragoste pentru natură, nu vor avea ceea ce le trebuie pentru a o proteja pe viitor.
Această carte a fost publicată în 2008; problema s-a agravat de atunci. Louv a publicat ulterior o carte de continuare, „Vitamina N: Ghidul esențial pentru o viață bogată în natură: 500 de moduri de a îmbogăți sănătatea și fericirea familiei și comunității tale (și de a combate tulburarea de deficit de natură)”, care este un ghid practic pentru părinții care doresc să-și scoată copiii afară.
3. „Părintele leneș: De ce părinții relaxați cresc copii mai fericiți și mai sănătoși” de Tom Hodgkinson
Într-o deviere încântătoare de la abordarea centrată pe copil care domină viziunile parentale astăzi, autorul Tom Hodgkinson prezintă ideea că părinția „responsabil de leneșă” este calea de urmat. Fă ceea ce trebuie pentru a menține gospodăria în bună funcționare, dar părinții, în general, ar trebui să se relaxeze, să se distreze în timp ce copiii lor își văd de treaba lor în apropiere. Lasă-i să ajute la treburile casnice, dar apoi lasă-i în pace. Nu mai exagerați cu părinția și nu mai încercați să „modelați copiii după o viziune adultă prestabilită despre cum ar trebui să fie”. Acest lucru nu înseamnă o deconectare între părinte și copil; dimpotrivă, Hodgkinson le spune părinților să îmbrățișeze haosul vremurilor și să se distreze cu copiii lor. Acești ani trec repede. Începeți prin a citi Manifestul părintelui leneș care m-a introdus pentru prima dată la această carte.
4. „Adio, telefon. Bună, lume: 60 de moduri de a te deconecta de la tehnologie și de a te reconecta la bucurie” de Paul Greenberg
Această carte nu este explicit o carte despre creșterea copiilor, dar a apărut când Greenberg s-a trezit având conversații despre tehnologie și dependența de smartphone cu fiul său de 12 ani, care își dorea un telefon pentru el. Acest lucru a dus la un fel de revelație: Greenberg și-a dat seama cât de mult din primii ani ai fiului său îi irosise pe propriul telefon, așa că l-a schimbat cu un telefon cu clapetă și a creat o carte grafică puternică pentru a ilustra toate lucrurile sălbatice și minunate pe care le poți face cu viața ta atunci când nu ești lipit de un ecran. Am recenzat această carte pentru PlanetaNoastra toamna trecută și m-am gândit la ea des de atunci, mereu în legătură cu copiii mei. Deși nu vreau să renunț la smartphone-ul meu, am devenit mai conștientă de modul în care îl folosesc în jurul copiilor mei ca urmare a acestei cărți.
Îmi plac relatările directe despre creșterea copiilor. Desigur, sunt foarte subiective, dar cred că se pot învăța multe citind despre experiențele altor familii. Åkeson McGurk este o bloggeriță a cărei activitate o urmăream de ceva vreme înainte de a publica această carte. O suedeză care s-a căsătorit cu un american și s-a mutat în Indiana pentru a crește două fetițe, ea s-a confruntat cu lipsa timpului de joacă în aer liber în cultura americană. A muncit din greu pentru a integra jocul zilnic în aer liber în viețile fiicelor sale și apoi le-a dus înapoi în Suedia pentru o pauză de șase luni, pentru a le cufunda într-o lume în care natura face parte din viața de zi cu zi.
Cartea nu se bazează doar pe anecdote; McGurk aprofundează știința fascinantă din spatele jocului în aer liber și modul în care acesta stimulează sistemul imunitar al copiilor, dezvoltă motricitatea grosieră, îi face mai buni la evaluarea riscurilor și îi ajută să-și dezvolte maturitatea. M-am regăsit în sentimentul de urgență al autoarei de a le insufla copiilor ei dragostea pentru natură de la o vârstă fragedă, astfel încât aceasta să le rămână pentru totdeauna. Cred în continuare că, odată ce este acolo, nu o poți pierde niciodată.
6. „iGen: De ce copiii super-conectați de astăzi cresc mai puțin rebeli, mai toleranți, mai puțin fericiți – și complet nepregătiți pentru viața de adult (și ce înseamnă asta pentru noi toți)” de Jean Twenge, PhD
Dr. Twenge, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din San Diego, a devenit un nume cunoscut după ce a scris această carte. Numele ei apare frecvent în discuțiile despre efectele utilizării tehnologiei asupra copiilor, așa că, după ce am citit numeroase articole despre cercetările ei, am decis să-i citesc cartea. A fost densă și academică, dar a pictat o imagine profundă a unei generații care crește ca victime neștiutoare într-un experiment social uriaș. Tinerii petrec cantități enorme de timp pe dispozitive, fie că este vorba de rețele sociale, mesagerie text sau jocuri video, dar cel mai mare semnal de alarmă pe care îl ridică Twenge este că acest timp nu este petrecut făcând alte lucruri mai importante care, până de curând, erau o parte normală a creșterii. Rezultatul este că adolescenții se maturizează mai lent ca niciodată și manifestă o reticență fără precedent de a intra în lumea adulților. A fost o carte alarmantă care m-a făcut mai hotărâtă ca oricând să minimizez timpul petrecut de copiii mei în fața ecranelor; va fi suficient timp pentru asta pe măsură ce vor crește.
