5 moduri în care tratarea câinelui tău ca pe un om poate avea efecte negative

Noi, oamenii, iubim să antropomorfizăm alte specii. Este una dintre primele modalități prin care încercăm să ne raportăm la ele, să ne conectăm văzând o scânteie din noi înșine în ele.

Acest lucru este valabil în special pentru câinii noștri, iar legătura poate fi profundă. Câinii sunt considerați „cel mai bun prieten al omului” pe bună dreptate. Studiile au arătat că modul în care ne simțim față de câinii noștri poate oglindi sentimentele pe care le avem față de copiii noștri, deoarece chimia creierului este extrem de similară. Așadar, vorbim cu ei, îi căutăm pentru confort, le cumpărăm jucării și îi îmbrăcăm cu haine. Dar ar trebui să ținem sub control această percepție a câinilor ca fiind oameni cu patru picioare? Mulți dresori de câini ar răspunde cu un „Da!” răsunător.

Antropomorfizarea câinilor noștri nu este în totalitate rea. Într-o oarecare măsură, ne poate face parteneri mai buni pentru câinii noștri, deoarece ne permite să ne conectăm emoțional. Totuși, una este să îți răsfeți câinii cu recompense sau să îi lași să doarmă în pat cu tine. Cu totul altceva este să îi tratezi ca și cum ar fi o specie diferită de ceea ce sunt cu adevărat, așteptându-te să gândească și să acționeze așa cum o fac oamenii.

Iată cinci dintre numeroasele moduri în care le facem câinilor noștri un deserviciu fizic și psihologic tratându-i ca pe oameni:

Crearea problemelor de greutate și nutriție

Poate părea drăguț să îi iei câinelui tău o recompensă de la drive-thru sau cafenea, dar ai putea să îți omori câinele cu o bunătate antropomorfizată. A-i permite câinelui să mănânce resturi de la masa de cină, să termine cornetul tău de înghețată sau să participe la o ieșire la restaurant adaugă calorii, conservanți, grăsimi, amidon și alte lucruri în dieta câinelui care pot duce la obezitate (o problemă din ce în ce mai frecventă în rândul animalelor de companie americane) și probleme de nutriție. Produsele pe bază de lapte (cum ar fi cupele Puppuccino de la Starbucks) pot provoca deranj stomacal, diaree sau alergii alimentare. Grăsimea din carne poate provoca pancreatită, iar zahărul poate duce la probleme dentare și, posibil, la diabet.

Câinii au cerințe nutriționale diferite față de oameni și sunt sensibili la anumite alimente de care noi, oamenii, ne bucurăm. În loc să îți tratezi câinele ca pe un companion uman la masă, este mai responsabil și mai plin de iubire să te limitezi la alimente concepute pentru câini – indiferent cât de mult le curge saliva la fereastra de drive-thru.

Explicarea comportamentului nepotrivit

Este ușor pentru proprietarii de câini să ignore, sau chiar să nu recunoască, un comportament problematic al câinelui, deoarece privesc comportamentul ca și cum câinele ar fi o persoană. Un exemplu comun este permiterea unui câine de poală să mârâie la o persoană care se apropie. Deoarece câinele este văzut ca propriul „bebeluș” blănos, comportamentul este luat în râs ca fiind drăguț sau „doar protector” în loc să fie considerat o problemă serioasă. Câinele dă semnale clare că se simte inconfortabil. Câinii de poală tratați ca niște bebeluși pot mușca, deoarece puțini oameni înțeleg sau respectă ceea ce spun ei în limbajul canin.

Un alt exemplu comun este un câine care își face nevoile în casă sau roade mobila când este lăsat singur. Comportamentul este adesea explicat ca fiind o reacție de furie a câinelui sau o încercare de a se răzbuna. În realitate, câinele ar putea fi stresat, ar putea avea anxietate de separare sau nu este dresat corespunzător pentru a-și face nevoile afară. Atribuirea unui motiv uman pentru acest comportament canin poate duce la un dresaj ineficient sau la o pedeapsă greșită și înseamnă că problema reală nu numai că rămâne nerezolvată, dar s-ar putea agrava.

„Antropomorfizarea comportamentului câinilor este ceva ce poate împiedica eficacitatea proprietarilor în dresarea câinilor lor,” scrie dresorul Scott Sheaffer. „Văzând comportamentele câinilor noștri din punctul lor de vedere, versus al nostru, ne poate îmbunătăți considerabil capacitatea de a modifica comportamentul câinilor. Dacă încercăm să înțelegem adevărata cauză a comportamentelor din perspectiva câinelui, putem face dresajul câinilor noștri mult mai ușor.”

Permiterea câinilor să fie nepoliticoși cu oamenii și alți câini

Câinii care își împing proprietarii când vor recompense, care cer timp de joacă împingând jucării spre proprietari, latră neîncetat pentru a ieși afară sau își păzesc cu gelozie mâncarea de alți câini sau oameni sunt exemple de comportament nepotrivit care este adesea trecut cu vederea ca fiind un câine care „își știe de cap” sau „poartă pantalonii în familie” sau „crede că e unul dintre noi.”

A lăsa comportamentul insistent să treacă neobservat este practic același lucru cu a-ți recompensa câinele pentru el: câinele obține ceea ce vrea dacă este suficient de insistent. Din păcate, acest lucru poate cauza probleme atunci când un câine manifestă aceste comportamente în afara casei.

Câinii care se apropie agresiv de alți câini în parc, îi împing pe alți câini sau ignoră semnalele sociale pot ajunge la o luptă cu un câine care refuză să accepte o astfel de nepoliticos. Un câine care este obișnuit să obțină ce vrea poate mușca pe cineva care nu respectă cerințele câinelui. Și deși s-ar putea să crezi că este adorabil că al tău câine nu se oprește din a-ți împinge mâna la masă, oaspeții s-ar putea să nu aprecieze atât de mult o astfel de atenție.

Odată ce comportamentul unui câine insistent depășește anumite limite, poate fi o călătorie lungă și anevoioasă să îl re-dresezi pentru a avea limite și maniere în situații sociale. Așa cum scrie Pat Miller, CBCC-KA și CPDT-KA, în The Whole Dog Journal, „Ori de câte ori ești cu câinele tău, unul dintre voi îl dresează pe celălalt. Cele mai sănătoase relații câine/om apar, în general, atunci când omul este dresorul și câinele elevul majoritatea timpului.”

Făcând câinele tău reactiv față de alți câini sau oameni

Oamenii au obiceiul de a-și împinge câinii dincolo de limitele lor de confort de dragul normelor sociale umane, ignorând modul în care câinele interpretează sau răspunde la ceea ce se întâmplă.

Exemple includ:

• Permiterea străinilor să îți mângâie câinele atunci când acesta se simte inconfortabil, pentru că nu vrei să fii nepoliticos cu cineva
• Împingerea unui câine să interacționeze cu alți câini în parc, pentru că tu crezi că acesta are nevoie să socializeze
• Forțarea câinelui tău să rămână într-o situație care îl sperie, cum ar fi un loc public aglomerat sau o cameră cu copii zgomotoși

Forțarea unor situații sociale asupra unui câine poate face ca animalul să devină reactiv. Atunci când este forțat într-o situație inconfortabilă, câinele se poate apăra singur. Dacă strategiile de a se îndepărta, de a evita contactul vizual, de a-și linge buzele, de a-și lăsa capul în jos sau chiar de a mârâi nu funcționează, atunci mușcatul este următorul pas.

Este important să fii un avocat pentru câinele tău, chiar dacă asta înseamnă să încalci protocolul social uman blocând saluturile, nepermițând oamenilor să îți mângâie câinele, nepermițând copiilor să se joace cu câinele tău și așa mai departe. Oamenii au controlul asupra acestor situații, așa că trebuie să privim ceea ce se întâmplă din perspectiva înțelegerii socializării de către câine, nu din așteptările noastre sociale umane.

Da, unii oameni ar putea spune că ești nepoliticos pentru că nu îi lași să îți mângâie câinele sau nu lași câinele lor să îl salute pe al tău. Dar câinele tău este calm, confortabil și are încredere în tine? Atunci faci lucrurile corect.

Escalarea entuziasmului până la punctul de stres

De obicei, ne gândim la câini ca la niște animale vesele și lipsite de griji, așa că încurajăm un câine să se comporte fericit și entuziasmat de viață tot timpul. Dar aici este punctul în care insistența noastră umană asupra a ceea ce sunt câinii, sau cum ar trebui să fie, poate deveni o problemă pentru bunăstarea câinelui.

Să privim acest subiect pentru un moment dintr-o perspectivă umană: ți-ar plăcea să se aștepte de la tine să fii fericit, entuziasmat și jucăuș tot timpul? Uneori vrei doar să te relaxezi. Uneori trebuie să fii calm. De fapt, practicarea găsirii calmului în mijlocul unei situații stresante este recomandată atât de medici, cât și de psihiatri. Te poate ajuta să faci față, să menții nivelurile de adrenalină și cortizol rezonabile și să iei decizii mai inteligente despre cum să reacționezi. Același lucru este valabil și pentru câini.

Atunci când un câine aleargă, dă din coadă, latră, exultă – credem că acest lucru echivalează cu a fi fericit. Dar tot acest entuziasm poate contribui la nivelurile de stres. Câinii prea entuziasmați au dificultăți în a rămâne concentrați și a-și controla impulsurile.

Iată un exemplu comun: Îți entuziasmezi câinele pentru o plimbare pentru că e foarte drăguț când sare pe loc și se învârte. Pur și simplu pare atât de încântat și asta te face și pe tine fericit. Dar când ieși pe ușă, latră nebunește la un alt câine. Sau poate trage de lesă pentru a alerga fiecare pasăre și veveriță, indiferent cât de des tragi înapoi de lesă sau spui: „Nu!” Deși exuberanța era drăguță în interior în timp ce vă pregăteați, entuziasmul câinelui tău a atins niveluri care v-au făcut mai greu amândurora să vă bucurați de plimbare.

Trebuie să ne amintim că fericirea unui câine înseamnă mai mult decât o mișcare constantă și energică a cozii. Încurajarea comportamentului calm în detrimentul exuberanței îi poate face de fapt companioni mai fericiți.

Karen Pryor Clicker Training, un site de dresaj foarte respectat, are o metodă de dresaj numită Calm-O-Meter care ajută la gestionarea câinilor prea entuziasmați, învățându-i să se calmeze pentru a preveni escaladarea într-un comportament enervant sau chiar periculos. Câinii se descurcă cel mai bine atunci când învață cum să treacă de la starea de entuziasm la cea de calm și cum să rămână calmi într-o situație stresantă.

Așa cum scrie Colin Dayan pentru Boston Review, „A oferi animalelor ceea ce credem noi că au nevoie sau merită în termeni de concepții umane despre bine și rău, sau capacitate ori incapacitate, face parte din judecata de sus în jos care îi dezamăgește întotdeauna pe cei în numele cărora vorbim.”

În loc să tratăm câinii ca pe niște copii blănoși, le putem arăta câinilor noștri cât de mult îi iubim, îi apreciem și îi respectăm, amintindu-ne că sunt câini – și oferindu-le o viață care să pună în centrul atenției natura lor canină.