1. Cântecele multor specii de păsări sunt extrem de complexe și pot conține zeci de note pe secundă. Potrivit PBS, păsările cântătoare pot respira de până la 30 de ori pe secundă în mini-respirații pentru a menține ritmul melodiei.
2. Păsările cântătoare din aceeași specie pot avea dialecte diferite în funcție de zona lor geografică. Cântecele lor vor fi ușor diferite în funcție de locul în care trăiesc, la fel cum oamenii care vorbesc aceeași limbă au accente diferite în funcție de locul în care au crescut. Vrăbia cu creștet alb este un exemplu excelent în acest sens, membrii diferiți ai populației având dialecte distincte în cântecele lor în funcție de „vecinătatea” lor.
3. Păsările nu se nasc știind cântecele populației lor. La fel ca oamenii, ele trebuie să asculte adulții cântând pentru a înțelege „limba”.
„La fel ca un copil care învață să vorbească, o pasăre cântătoare trebuie să audă sunete vocale de la adulți în timpul unei perioade critice și apoi să-și audă propria voce atunci când învață să imite acele sunete”, potrivit Brain Facts. De fapt, unii oameni de știință studiază modul în care păsările învață să cânte ca o modalitate de a înțelege mai bine cum învață oamenii să vorbească.
4. În cele mai multe cazuri, atunci când auzi o pasăre cântând, probabil auzi un mascul. Masculii folosesc cântecul pentru a atrage perechea și pentru a-și delimita teritoriul prin cântec.
5. Mai multe specii de păsări cântătoare nu cântă doar propriile melodii, ci își însușesc și melodiile altor specii. Greierele de stuf cunoaște cântecele speciilor europene, precum și pe cele africane, deoarece migrează în Africa iarna, și poate cunoaște diversele cântece a până la 70 de alte specii de păsări.
„Vrăbia cântătoare, de exemplu, cântă poate 10 cântece diferite, fâsa de mlaștină și mierla imitatoare au până la 200 de cântece diferite, iar sturzul pământiu cântă până la 2.000 de cântece”, scrie The New York Times.
* * *
