În calitate de designer de permacultură, sunt inspirat zilnic de grădinarii care mă contactează; ei ajută la rezolvarea problemelor lumii în propriile lor grădini. Căutând soluții, ei implementează elemente de permacultură – agricultură proiectată folosind principiile ecosistemelor naturale – și au început, sau plănuiesc să înceapă, să își cultive propria hrană acasă într-un mod organic și sustenabil.
Iată câteva detalii din trei proiecte de grădină recente care arată cum anumite probleme pot fi rezolvate prin punerea în practică a permaculturii la scară mică:
O grădină lungă și îngustă în Anglia
Indiferent unde și în ce zonă climatică locuiți, o grădină urbană lungă și îngustă poate fi o provocare din perspectiva designului. Această grădină anume are o lățime de 6,4 metri, dar se întinde de la nord la sud pe o lungime de aproape 30,48 metri. Terenul are un sol argilos și lutos bogat în calcar, pietros și cu drenaj ușor împiedicat.
Temperaturile medii maxime vara sunt în jur de 21,1 °C, iar cele minime iarna sunt în jur de 1,1 °C. Cad anual aproximativ 60,96 cm de ploaie, și deși lipsa apei nu este de obicei o problemă majoră, perioadele de secetă primăvara / la începutul verii sunt tot mai frecvente.
Însă principala preocupare a clientei, atunci când m-a abordat pentru design, a fost să o ghidez în amenajare și design, astfel încât să permită punerea în practică a permaculturii și să ofere un spațiu de care să se poată bucura întreaga familie, deoarece anterior nu foloseau prea mult grădina, în special partea cea mai îndepărtată de casă.
Zonarea permaculturii a fost utilă în determinarea celui mai bun aranjament al diferitelor elemente ale designului. În zona unu, chiar dincolo de o terasă și o bucătărie exterioară, zona de colectare a apei de ploaie și compostare, am sugerat crearea primei „camere de grădină” – grădina de legume și ierburi. O margine de ierburi aromatice și flori în jurul acestei zone a ajutat la delimitarea spațiului.
Dincolo de grădina de legume și ierburi, am sugerat crearea unei mici pajiști cu flori sălbatice, cu sfori pentru rufe unde se puteau întinde hainele la uscat. Și chiar dincolo de aceasta, un mic solar / seră pentru a ajuta la cultivarea pe tot parcursul anului. Această structură servește și la întreruperea liniei vizuale și face ca grădina să pară mai puțin lungă și îngustă.
Zona doi, o abundentă grădină forestieră, ocupă aproximativ jumătate din spațiu, cu o alee șerpuită care duce la un iaz pentru fauna sălbatică și o terasă acoperită cu pergolă (acoperită cu viță de vie) adiacentă unei case de vară.
Gardurile vii mixte de-a lungul limitelor estice și vestice reprezintă, de asemenea, zona doi, oferind o serie de recolte comestibile și altele.
În cele din urmă, o mică zonă sălbatică în spatele casei de vară, la capătul îndepărtat al grădinii, sub copaci maturi, va fi lăsată în mare parte netulburată, pentru fauna sălbatică. Dar ar putea permite și cultivarea ciupercilor.
Zonarea permaculturii în acest design creează o grădină practică, unde elementele vizitate cel mai frecvent sunt mai aproape de casă. Dar încurajează și utilizarea întregii grădini, făcând din casa de vară o „destinație” la capătul unei serii de camere frumoase de grădină.
Xeriscaping comestibil în California
În cazul acestui design de grădină, lipsa apei și condițiile de secetă au fost principalul factor limitativ.
Clienta intenționa să instaleze un sistem de colectare a apei de ploaie și să implementeze sisteme de irigare prin picurare. De asemenea, avea planuri să adopte plantarea xeriscaping tolerantă la secetă în partea din față a proprietății, care este deosebit de fierbinte, însorită și neadăpostită. Era în special interesată să maximizeze potențialul de a cultiva hrană pe teren.
Am sugerat straturi cu auto-irigare (wicking beds) și un sistem acvaponic pentru utilizarea inteligentă a apei în zonele principale de producție alimentară. Dar am sugerat și opțiuni pentru xeriscaping comestibil în partea din față a proprietății. Aceasta este partea designului pe care doresc să o explorez pe scurt aici, deoarece arată potențialul de producție alimentară chiar și pe cele mai aride terenuri.
Datorită lipsei posibilității de a crește substanțial umbra în acest loc anume, planul meu a explorat în schimb potențialul cactușilor și suculentelor adaptate condițiilor climatice și microclimatice pentru a oferi recolte comestibile.
Pe lângă palmieri, am sugerat utilizarea fructului dragonului, Ferocactus wislizeni (cactus butoi) și opuntia (smochin de India). Alți cactuși comestibili includ Cereus repandus (cactus măr peruvian), Echinocereus (cactus căpșună) și Echinocactus acanthodes (nu foarte gustoase, dar au fructe comestibile).
Suculentele comestibile pentru design au inclus yucca, agave, sedums/iarba grasă (inclusiv iarba grasă cu tulpină subțire), portulaca (iarba grasă), Dudleya lanceolata, Carpobrotus edulis și Salicornia.
Acest studiu de caz exemplifică ideea că, adoptând etica și practicile permaculturii, trebuie să ne gândim cu grijă nu doar la cum cultivăm hrana, ci și la ce mâncăm. Adoptarea recoltelor comestibile suplimentare de la cactuși și suculente crește potențialul de producție alimentară al unui teren arid.
Gestionarea pantei și grădină forestieră, Washington
Următorul exemplu provine dintr-un design pentru o proprietate din zona de plantare USDA 8b. Perioada fără îngheț este de obicei de 225-250 de zile. Zona are în general aproximativ 53,34 cm pe an de ploaie și 5,08 cm de zăpadă. Precipitațiile apar, în medie, 138 de zile pe an. Tipul de sol este predominant Tukey Gravelly Loam, care este moderat bine drenat, cu capacitate scăzută de retenție a apei disponibile. Terenul poate fi predispus la eroziune și scurgeri.
Scopul acestui design a fost, în primul rând, gestionarea apei și stabilizarea solului pe terenul grădinii, care are o pantă de 20-30%. O serie de 12 terase, cu șanțuri (swales) pe contur, a fost caracteristica sa definitorie.
Odată dezvoltate, scopul acestor tehnici de gestionare a terenului este de a dezvolta un sistem de grădină forestieră cu mulți pomi fructiferi și nuciferi, putând fi, de asemenea, înființate arbuști fructiferi și alte plantații perene.
Ceea ce arată acest exemplu de permacultură la scară mică în practică este că se pot efectua lucrări de terasament pentru a gestiona apa eficient la scara unei grădini, iar, dacă sunt întreprinse corect, pot maximiza potențialul de producție alimentară al terenului.
Aceste trei exemple arată doar câteva dintre modurile în care permacultura la scară mică poate rezolva problemele dintr-o grădină.
