O cascadă este doar niște apă care cade de pe o margine, nu-i așa? De fapt, este mult mai mult de atât. De la cascade tip „bol” la cele tip „tobogan”, de la cele cu trepte la cele tip „cataractă”, există o diversitate surprinzătoare în modul în care apa poate cădea de la punctul A la punctul B. Există între 12 și 18 tipuri diferite de cascade, în funcție de cât de specific devii în descrierea lor.
Nu numai că o singură cascadă se poate încadra în mai multe categorii simultan, dar categoria în care se încadrează se poate schimba în timp, prin anotimpuri, eroziune, evenimente meteorologice și alți factori. Cascada Havasu (în imaginea de mai sus) din Grand Canyon, Arizona, este un exemplu perfect. Se transformă dintr-o cădere continuă de apă într-o cascadă segmentată și invers, în funcție de inundații și eroziune.
Această listă de cascade nu este exhaustivă, deoarece aceste etichete pot fi puțin subiective. Există diferite variații și subtilități în modul în care apa curge peste o prăpastie, ceea ce îi poate aduce nume diferite. De exemplu, o cascadă tip „coadă de cal” poate fi subcategorizată ca o cascadă tip „evantai” sau o cascadă tip „panglică”, sau, ei bine, vom ajunge la toate astea mai târziu.
Este suficient să spunem că există o mulțime de cascade uimitoare și am selectat 12 tipuri, plus două tipuri bonus neobișnuite, pe care cu siguranță doriți să le vedeți în timpul vieții.
Cascadă verticală
Printre cascadele mai clasice se numără cea verticală. O cascadă verticală apare atunci când apa rapidă se aruncă de pe marginea unei stânci, căzând vertical într-o foaie neîntreruptă.
Apa pierde contactul complet cu roca de bază, fie din cauza vitezei cu care se mișcă apa, fie din cauza forței apei căzătoare care a erodat roca mai moale a stâncii de-a lungul timpului.
Cascadele verticale pot avea suficient spațiu între apă și stâncă încât să puteți merge în spatele lor.
Un exemplu excelent de cascadă verticală este Skogafoss (în imaginea de mai sus), situată în Islanda. Este una dintre cele mai mari cascade din țară, cu o lățime de aproximativ 25 metri și o cădere verticală de aproximativ 61 metri. Deoarece creează atât de multă pulverizare, adesea puteți vedea un curcubeu simplu sau dublu pe cer în zilele însorite.
Cascadă tip „bol”
O subcategorie a cascadei verticale este cea tip „bol”. Acesta este un flux de apă constrâns care cade de pe o margine, apoi se răspândește într-un bazin dedesubt.
Aceste cascade sunt deosebit de atrăgătoare, deoarece bazinele largi oferă un loc pentru înot. Apa la mică distanță de cascadă este adesea liniștită, deși a te apropia prea mult de căderea propriu-zisă poate fi periculos.
Un exemplu frumos de cascadă tip „bol” este Cascada Punch Bowl, denumită pe bună dreptate, pe pârâul Eagle Creek din Zona Scenică Națională Columbia River Gorge din Oregon, fotografiată aici.
Frumusețea cascadei și a bazinului atrage mulți vizitatori, dar poate fi mortală. Unii dintre vizitatorii aventuroși care au sărit de pe stâncă în apă s-au înecat.
O altă cascadă tip „bol” foarte iubită este Wailua Falls din Kauai, Hawai’i. Este atât de frapantă încât a apărut în scena de deschidere a unei emisiuni TV de lungă durată, „Fantasy Island”.
Cascadă tip „coadă de cal”
O cascadă tip „coadă de cal” este similară cu o cascadă verticală, dar în acest caz apa menține contactul cu roca de bază cea mai mare parte a timpului.
Apa pornește dintr-un pârâu mic și se lărgește puțin în timpul coborârii sale abrupte, creând o cantitate considerabilă de ceață în timpul căderii – o apariție similară cu cea a unei cozi de cal.
Potrivit World of Waterfalls, „În ceea ce privește formarea și evoluția cascadei, aceste tipuri de cascade sunt fie mai tinere decât tipurile verticale, fie stratul de rocă dură este puternic înclinat.”
Dacă roca de bază sub o cascadă tip „coadă de cal” este moale, atunci în timp apa va eroda roca și cascada poate deveni o cascadă verticală.
Poate cea mai faimoasă dintre cascadele tip „coadă de cal” este Cascada Horsetail (din nou, numită pe bună dreptate) din Parcul Național Yosemite, fotografiată aici. Timp de o perioadă de două săptămâni în timpul iernii, dacă condițiile sunt perfecte, cascada se luminează ca focul pentru câteva minute la apusul soarelui.
Faimoasa imagine a fotografului Galen Rowell a fenomenului numit `căderea de foc` a făcut evenimentul celebru, iar acum atrage mii de spectatori speranți în fiecare an. Uneori trec ani până când condițiile—inclusiv unghiul soarelui, acoperirea norilor și un flux de apă suficient—sunt exact potrivite pentru a crea spectacolul de lumină.
Cascadă cu trepte multiple
Cascadele cu trepte multiple sunt deosebit de frumoase, deoarece privitorii se bucură nu de una, ci de mai multe cascade simultan.
Acest tip de cascadă — numită și cascadă în trepte sau cascadă scară — este definit de o serie de cascade care sunt toate aproximativ de aceeași mărime, fiecare cu propriul bazin de cădere la bază.
Gândiți-vă la ea puțin ca la o Slinky care cade pe o scară, rostogolindu-se complet pe o treaptă înainte de a se rostogoli pe următoarea treaptă — doar că Slinky este apă în loc de un arc flexibil.
Cascada Mitchell (în imaginea de mai sus) din Kimberly, Australia, este un exemplu frumos de cascadă cu trepte multiple. Este o cascadă cu patru nivele, situată în Parcul Național Mitchell River și este accesibilă numai cu elicopterul sau printr-o drumeție destul de anevoioasă în sezonul uscat.
Alte cascade celebre cu trepte multiple includ Ebor Falls în Australia, Gavarnie Falls în Franța și Yosemite Falls în California, care include Upper Yosemite Falls, Middle Cascades și Lower Yosemite Falls.
Cascadă în trepte
Cascada în trepte este asemănătoare cu cascadele cu trepte multiple, dar este un tip aparte. Această cascadă se rostogolește peste o serie de trepte de rocă, dar nu are bazine de cădere la fiecare nivel, așa cum are o cascadă cu trepte multiple.
Cascadele în trepte, cu rostogolirea continuă a apei peste roci, sunt tipul pe care atât de mulți designeri peisagiști îl construiesc în grădini sau piscine din curte pentru acel aspect „natural”. Atât aspectul, cât și sunetul cascadelor în trepte sunt liniștitoare pentru privitori.
Acest tip este unul dintre cele mai comune de-a lungul pâraielor sezoniere din zonele deluroase sau muntoase. O cascadă în trepte ar putea fi, de asemenea, o fază timpurie în formarea unei cascade — deși acest lucru depinde de caracteristicile rocii subiacente. Pe măsură ce apa continuă să curgă, cascada în trepte s-ar putea transforma într-o cascadă cu trepte multiple sau verticală.
Cascada Roaring Fork din Pădurea Națională Pisgah din vestul Carolinei de Nord este un exemplu perfect de cascadă în trepte. Cascada, fotografiată aici, coboară o înălțime de aproximativ 15 metri de-a lungul unor cascade de aproximativ 30 metri.
Cascadă tip „evantai”
La fel ca majoritatea tipurilor de cascade, o cascadă tip „evantai” își primește numele din motive evidente.
Curentul de apă pornește subțire în partea superioară a cascadei, dar se lărgește orizontal pe măsură ce se rostogolește pe fața stâncii, menținând tot timpul contactul cu roca de bază.
Aceste cascade superbe devin pur și simplu din ce în ce mai grandioase pe măsură ce ajung la râul sau pârâul de jos. Dar ele tind să fie și puțin mai puțin comune decât unele dintre celelalte tipuri, ceea ce face ca vizitarea uneia să fie o experiență deosebit de specială.
Cascada Union din Parcul Național Yellowstone, fotografiată aici, este o cascadă tip „evantai” pe care fiecare călător ar trebui să o pună pe lista sa. Căzând de la o înălțime de aproximativ 81 metri, este a doua cea mai înaltă cascadă din Yellowstone.
Cascadă tip „cataractă”
Printre cele mai impresionante tipuri de cascade se numără cascada tip „cataractă”.
O cascadă tip „cataractă” apare atunci când o cantitate mare de apă care se mișcă rapid cade peste o stâncă. Acest tip este clasificat pe baza dimensiunii și puterii pure.
Stând lângă una vă poate face să vă simțiți excepțional de mici și fragili și amintește privitorilor de puterea extraordinară a naturii.
Faimoase printre cascadele cataractă ale lumii sunt Cascada Iguaçu de la granița Braziliei cu Argentina, fotografiată aici. Cascada este cunoscută pentru că are una dintre cele mai mari rate de curgere din lume. Întrece chiar și celebra Cascadă Victoria de-a lungul granițelor Zambiei și Zimbabwe.
În 2014, Cascada Iguaçu a înregistrat un debit record, transportând 46.300 de metri cubi pe secundă – de 33 de ori debitul obișnuit al apei – după ploi torențiale.
Cascadă tip „bloc”
O cascadă tip „bloc” este un tip de cascadă „de cornișă”. Într-o cascadă tip „bloc”, apa cade dintr-un râu sau pârâu lat, iar căderea este de obicei mai lată decât înaltă. Aceasta este diferită de o cascadă „perdea”, în care cascada este mai înaltă decât lată.
Cascadele tip „bloc” cad, de asemenea, pe o suprafață relativ verticală, astfel încât apar ca o foaie solidă de apă.
Așa cum am menționat, cascadele se pot încadra în mai multe categorii. Cascada Niagara este un astfel de exemplu. Celebra cascadă este considerată o cascadă cataractă, datorită dimensiunii și puterii sale extraordinare, dar este considerată și o cascadă tip „bloc”, așa cum demonstrează secțiunea Horseshoe Falls din fotografia de aici.
Cascadă tip „tobogan”
Cascadele tip „tobogan” pot fi considerate un subtip al cascadei tip „coadă de cal”, deoarece apa menține contactul cu roca de bază. Ceea ce le diferențiază, însă, este că acest contact este constant datorită pantei puțin înclinate a rocii în cascadele tip „tobogan”.
Cascadele Oceana din Tallulah Gorge din Georgia (fotografiate) sunt un astfel de exemplu. Caiaciștii experimentați fac uneori o excursie peste cascade în perioadele de debit mare al râului.
Cascadele tip „tobogan” creează tobogane de apă naturale, cum ar fi cu Sliding Rock din Pădurea Națională Pisgah din Carolina de Nord, sau porțiuni din Parcul Slide Rock din Arizona. Acest lucru poate fi atractiv pentru vizitatori dacă debitul de apă nu este prea periculos.
Uneori, însă, cascadele tip „tobogan” pot fi la fel de periculoase ca orice alt tip, mai ales dacă toboganul se termină într-o cădere verticală, așa că bucurați-vă cu prudență.
Cascadă segmentată
Ocazional, o cascadă devine două sau mai multe. Când se întâmplă asta, se numește o cascadă segmentată.
Cascadele segmentate apar atunci când apa găsește mai mult de o cale de-a lungul călătoriei sale în jos, formând fluxuri distincte de apă.
Un exemplu elocvent este Cascada Magod din Karnataka, India, care cade o distanță de aproximativ 201 metri în două trepte. O bucată mare de rocă dură taie fluxul de apă în două, trimițând două curente de apă în direcții diferite. Cascadele se întâlnesc din nou la bază, unindu-se una cu cealaltă ca râul Bedti, din nou.
Dacă observați, Cascada Magod se numără și ca o cascadă cu trepte multiple, deoarece prima cădere aterizează într-un bazin de cădere înainte de a continua în două cascade separate.
Un alt exemplu este subliniat de National Geographic: „Proeminențe uriașe de rocă dură separă curenții Cascadei Nigretta, o cascadă segmentată din Victoria, Australia, înainte ca aceștia să se întâlnească într-un bazin mare de cădere.”
Cascadă moulin
Un tip de cascadă deosebit de special este un moulin. Aceasta este o cascadă găsită într-un ghețar. Un moulin este un puț vertical circular unde apa intră de la suprafață și curge spre baza ghețarului.
Dacă ați tăia un moulin în jumătate, ați vedea o intrare în partea superioară, un puț tubular și o ieșire unde apa căzătoare se scurge, adesea către o ieșire unde se varsă în mare.
Potrivit Wikipedia, „Apa din moulin poate ajuta la lubrifierea bazei ghețarului, afectând mișcarea glaciară. Având o relație adecvată între o calotă de gheață și teren, capul de apă dintr-un moulin poate oferi puterea și mediul cu care se poate forma o vale tunel.”
În lumina schimbărilor climatice și a creșterii nivelului mării, acel efect de lubrifiere care ajută la transportul gheții glaciare către mare ar putea părea un lucru foarte rău; dar într-o veste bună rară referitoare la climă, Laboratorul Național Los Alamos spune: „Noile simulări supercomputerizate, bazate parțial pe măsurători de teren din Groenlanda, arată că efectul de lubrifiere va amplifica creșterea nivelului mării cu doar câteva procente peste cea cauzată de topire singură.”
Bonus nr. 1: cascadă maritimă
Așa cum am observat, unele tipuri de cascade se încadrează în mai multe categorii. O cascadă maritimă, sau cascadă costieră, se poate încadra în tipurile verticală, în trepte sau alte tipuri de categorii. Deci nu este neapărat un tip de cascadă de sine stătător. Dar adaugă un nivel suplimentar de unicitate bazat pe locul în care apa ajunge în cele din urmă — oceanul.
Un lucru relativ rar, există doar aproximativ 25 de cascade maritime găsite pe glob. Există doar șase în toată America de Nord! McWay Falls din Big Sur, prezentată aici, este una dintre cele două găsite în California, cealaltă fiind Alamere Falls din Point Reyes National Seashore, Marin County.
Fiind oarecum rară și absolut superbă, vă recomandăm o cascadă maritimă plasată în fruntea listei dvs. de călătorii obligatorii.
Bonus nr. 2: cascadă înghețată
Când o cascadă tip cornișă, verticală sau un tip similar îngheață complet în timpul iernii, devine un nou tip de răsfăț special pentru privitori.
Viziunea apei căzătoare complet înghețate pare ceva desprins dintr-un film, motiv pentru care fotografii sunt mari fani ai cascadelor înghețate. Așa sunt și aventurierii, deoarece cascadele înghețate pot fi o provocare sezonieră pentru alpiniștii experimentați. Alpinistul profesionist Will Gadd a făcut prima ascensiune a unei secțiuni înghețate a Cascadei Niagara în 2015.
Cascadele Montmorency din Quebec City sunt chiar mai înalte decât Niagara și îngheață complet iarna, ceea ce le face o opțiune deosebit de atractivă pentru alpiniști. Un alpinist care a finalizat aventura a scris pe Gizmodo: „Alpinismul pe gheață la cascade nu necesită măiestria gimnastică sau fapte nebunești de forță a degetelor din versiunea pe stâncă: este doar o mișcare foarte particulară și nenaturală, repetată până la perfecțiune.”
Dar nu subestimați abilitatea necesară pentru a ajunge în vârf fără a vă rupe un os sau a vă îngheța degetele! Poate că cel mai bine pentru majoritatea dintre noi este să le admirăm de la o distanță scurtă.
Cascadele înghețate nu sunt atât de greu de găsit dacă vă aflați într-un loc unde iarna devine foarte frig. Așadar, data viitoare când temperatura scade, ieșiți să vă bucurați de priveliște.
