Planeta se încălzește, ceea ce provoacă topirea ghețarilor și a calotelor glaciare și creșterea nivelului mărilor Pământului. Pe măsură ce oceanul va avansa în secolul următor, oamenii care locuiesc în zonele joase vor fi dislocați, având nevoie de noi locuințe. Nu lăsa amintirile din „Waterworld” să te descurajeze să descoperi aceste locuințe marine inovatoare. Fie că ești îngrijorat că locuința ta va deveni în curând o proprietate pe malul mării, fie că ți-ai dorit pur și simplu întotdeauna să trăiești pe mare, nu vrei să ratezi aceste concepte revoluționare (sau „rupătoare de valuri”?).
Water-scraper
Creatorii Water-Scraper consideră că efectele schimbărilor climatice înseamnă că este „doar o progresie naturală ca într-o zi să populăm mările”, așa că au proiectat această structură locuibilă și durabilă pentru ca oamenii să o ocupe. Water-Scraper folosește energia valurilor, a vântului și solară, iar tentaculele sale bioluminiscente oferă faunei marine un loc de viață, colectând în același timp energie prin mișcări cinetice. Această structură plutitoare își generează chiar și propria hrană prin agricultură, acvacultură și hidroponie. O mică pădure este amplasată în vârful Water-Scraper, alături de turbine eoliene, o grădină și animale, iar zonele de locuit sunt situate chiar sub nivelul mării, unde lumina naturală este cea mai bună.
Orașe plutitoare
Olandezii sunt obișnuiți să construiască în zone predispuse la inundații, așa că poate este firesc ca ei să construiască orașe plutitoare pentru a face față schimbărilor climatice. Potrivit companiei de design DeltaSync, astfel de orașe ar fi construite să se ridice odată cu nivelul mării. Blocuri mari de spumă de polistiren conectate prin cadre de beton rezistent ar fi folosite pentru a menține pe linia de plutire clădirile în formă de cupolă, iar aceste structuri ar fi legate prin poduri pietonale plutitoare. Autostrăzile plutitoare ar conecta chiar și aceste orașe acvatice, iar căldura extrasă de la suprafața oceanului ar încălzi orașul.
Insule de plastic
În 1998, Rishi Sowa și-a construit prima insulă artificială folosind 250.000 de sticle de plastic pentru a o menține pe linia de plutire, iar astăzi locuiește pe Spiral Island II, o insulă mai mică pe care a construit-o folosind 100.000 de sticle de plastic. Insula dispune de o casă, plaje, iazuri și chiar o cascadă alimentată solar.
Chiar mai ambițios decât insula lui Sowa este planul arhitectului Ramon Knoester de a construi Insula Reciclată, o insulă plutitoare de dimensiunea Hawaiului, realizată în întregime din plastic din Marea Pată de Gunoi din Oceanul Pacific. Pe lângă faptul că ar fi compusă din plastic reciclat, insula ar fi, de asemenea, complet autosuficientă, susținându-și propria agricultură și obținând energie din surse solare și de valuri. Când va fi finalizată, Knoester speră că insula va fi casă pentru cel puțin jumătate de milion de rezidenți care se vor putea bucura de recolta de alge marine a insulei artificiale și de toaletele cu compost.
Ecopolis lilypad
Arhitectul Vincent Callebaut a proiectat Lilypads ca orașe plutitoare autosuficiente, fiecare putând găzdui până la 50.000 de refugiați climatici. Inspirate de forma nuferilor Victoria, aceste orașe ecologice ar fi construite din fibre de poliester și ar fi amenajate în jurul unei lagune centrale, și ar dispune de trei munți și porturi de agrement — dedicate muncii, cumpărăturilor și divertismentului. Ferme acvacole și grădini suspendate ar fi situate sub linia apei, iar orașele ar funcționa integral pe energie regenerabilă. Callebaut planifică ca conceptul său Lilypad să devină realitate în anul 2100.
Platforme petroliere
Există mii de platforme petroliere abandonate în apele Pământului, iar Ku Yee Kee și Hor Sue-Wern au propus revitalizarea acestor structuri și transformarea lor în locuințe sustenabile. O membrană fotovoltaică pe acoperișul platformelor va capta energia solară, iar energia eoliană și mareelor va suplimenta energia solară. Structura unică utilizează toate părțile platformei, permițând oamenilor să trăiască atât deasupra, cât și sub ocean. Designerii plănuiesc ca populația generală să locuiască pe platforma în sine, în timp ce biologii marini și alți oameni de știință să locuiască și să lucreze în laboratoare subacvatice.
Insulele plutitoare Maldive
Niciuna dintre cele 1.200 de insule care alcătuiesc Maldivele nu se află la mai mult de 1,83 metri deasupra nivelului mării, iar națiunea insulară face tot ce îi stă în putință pentru a face față creșterii nivelului oceanelor. Țara a devenit neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon, a construit ziduri de sprijin în jurul fiecărei insule, iar în ianuarie guvernul Maldivei a semnat un acord cu Dutch Docklands pentru a dezvolta cinci insule plutitoare. Insulele în formă de stea, pe mai multe niveluri, vor dispune de plaje, terenuri de golf și un centru de convenții ecologic, iar zonele interioare vor fi amplasate sub terase cu acoperiș verde. Proiectul va costa peste 5 milioane de dolari pentru a fi finalizat, dar este un preț mic de plătit atunci când întreaga națiune este de așteptat să fie sub apă într-o zi.
Orașul botanic green float
Shimizu, o companie japoneză de tehnologie, a proiectat conceptul Green Float pentru a fi autosuficient și negativ din punct de vedere al emisiilor de carbon, permițând omenirii să trăiască în armonie cu natura. Fiecare district celular plutitor are o rază de 1 kilometru care poate găzdui de la 10.000 la 50.000 de oameni. Unirea acestor districte ar forma un oraș de 100.000 de locuitori, iar un grup de module ar constitui o țară. Turnurile din centrul fiecărui district sunt structurate cu reședințe și spitale la periferie, birouri și facilități comerciale în centru și plante crescând de-a lungul turnului. Dioxidul de carbon și apele uzate din zonele urbane devin nutrienți pentru plante, iar cerealele, animalele și peștii trăiesc de-a lungul bazei și în apele puțin adânci ale oceanului din jurul turnului. Green Float este alimentat prin energie solară, conversia energiei termice a oceanului și tehnologii eoliene și de valuri, iar astfel de orașe ar fi situate de-a lungul ecuatorului, unde clima este stabilă și nu este predispusă la uragane.
Waterpod
Artista Mary Mattingly a imaginat Waterpod ca un model de viață alternativ care ar putea fi recreat în viitor, când pământul și resursele vor fi rare. Construit din materiale reciclabile pe o șlepă închiriată, Waterpod funcționează cu energie solară, iar echipajul său își cultivă propria hrană și colectează apa de ploaie. Hrana provine de la găini și grădinărit, deșeurile sunt compostate, iar rezidenții dorm în spații mici construite din materiale recuperate. Mattingly și echipa proiectului Waterpod spun că spațiul autosuficient ar putea oferi o imagine a viitorului, când omenirea va trăi în adăposturi acvatice mobile care vor forma comunități bazate pe apă.
Open_sailing
Proiectul Open_Sailing este o comunitate internațională de oameni de știință, ingineri, arhitecți și mulți alții care încearcă să dezvolte o Stație Oceanică Internațională. Proiectul open-source își propune să creeze ceva similar cu Stația Spațială Internațională, dar pe mare, un loc unde oamenii pot studia oceanul și pot învăța să trăiască sustenabil într-un mediu marin. Proiectul a început ca o unitate de răspuns la design-ul apocaliptic, dar a evoluat într-o comunitate voluntară de amatori, inventatori și oameni de știință care studiază totul, de la acvacultură la desalinizare. Creatorii acestei stații oceanice lucrează la dezvoltarea unui design de „oraș” cu adevărat inovator, care va deveni compact în timpul furtunilor și va naviga atunci când vânturile sunt favorabile.
Orașul plutitor
„Orașul Plutitor” al lui András Győrfi a fost câștigătorul primului concurs de design organizat în 2009 de The Seasteading Institute, o organizație care își propune să creeze structuri permanente, staționare, unde pot fi testate noi idei de guvernare. Győrfi își descrie designul câștigător ca o „comunitate cu utilizare mixtă”, care include o piscină, un amfiteatru, o platformă de aterizare pentru elicoptere și un port de agrement acoperit.
