Traseul Continental Divide este o potecă de drumeție care urmează îndeaproape Linia Continentală de Scurgere (Continental Divide) de la Parcul Național Waterton Lakes, situat la aproximativ 6,4 kilometri peste granița cu SUA în Alberta, Canada, până la Monumentul Crazy Cook din Hachita, New Mexico, în apropiere de statul mexican Chihuahua. Aproximativ 100 de persoane finalizează cu succes traseul de 4.828 de kilometri în fiecare an.
Traseul Continental Divide (CDT) este mai nou decât celebrul Traseul Appalachian (AT) și Traseul Pacific Crest (PCT), dar cele trei sunt cunoscute împreună sub numele de Tripla Coroană a Drumeției. Posibil datorită tinereții sale, CDT este cunoscut pentru că este mai izolat și mai accidentat decât celelalte două. Este, de asemenea, considerabil mai lung și mai divers, din punct de vedere ecologic.
Iată 10 fapte interesante pe care s-ar putea să nu le știți despre Traseul Continental Divide.
1. Traseul continental divide are oficial 4.989 de kilometri lungime
CDT este de fapt o rețea de mici drumuri și trasee de drumeție, mai degrabă decât un traseu neîntrerupt, ceea ce nu este cazul pentru AT și PCT. Doar aproximativ 70% din traseu este complet, lăsând părți la interpretare. Deși există sute de variații posibile care vă pot duce de la punctul de plecare la cel de sosire—pe un traseu de minim 4.184 de kilometri—lungimea oficială, conform Continental Divide Trail Coalition (CDTC), este de 4.989 de kilometri.
2. Durează aproximativ cinci luni pentru a parcurge CDT
Un sondaj Halfway Anywhere din 2019, completat de 176 de drumeți pe CDT, a arătat că numărul mediu de zile necesare pentru a parcurge întregul traseu a fost de 147—adică aproximativ cinci luni, deși este normal să rămâi pe traseu timp de șase. Conform sondajului, drumeții au luat în medie aproximativ 17 zile de odihnă și au parcurs în medie aproximativ 38,6 kilometri pe zi. Cele mai multe kilometri parcurși într-o singură zi au fost 67,6.
3. Străbate cinci state vestice
CDT șerpuiește prin statele vestice Montana, Idaho, Wyoming, Colorado și New Mexico, iar cei 6,4 kilometri cei mai nordici trec în Alberta, Canada. Urmează porțiunea americană a Linie Continentală de Scurgere prin Munții Stâncoși și coboară în deșertul arid din New Mexico, unde se termină. New Mexico este secțiunea cel mai puțin dezvoltată a traseului; aici, drumeții trebuie adesea să meargă pe drumuri.
4. Este liniștit comparativ cu AT și PCT
Fiind mai lung și mai puțin dezvoltat decât celelalte trasee ale Triplei Coroane, CDT vede mai puțin trafic pietonal. În timp ce se raportează că 4.000 de oameni încearcă să parcurgă în întregime Traseul Appalachian și 700 până la 800 încearcă să parcurgă întregul PCT în fiecare an, CDT vede semnificativ mai puține încercări. Nu există date care să arate exact câți își propun această performanță anual—deoarece traseul nu necesită permis—dar estimările variază de la 150 la câteva sute. Ratele de finalizare din 2015 până în 2020 au arătat că 50 până la peste 100 reușesc în fiecare an.
5. Doar 20% dintre oameni merg spre sud
Greenbelly Meals, o companie care vinde mese gata de consum pentru drumeții cu rucsacul, estimează că doar 20% merg spre sud, chiar dacă ratele de finalizare s-au dovedit a fi mult mai mici pentru drumeții care merg spre nord (67,9% comparativ cu 91,2%) în sondajul Halfway Anywhere din 2019. Condițiile meteo sunt similare în ambele direcții, dar cei care merg spre sud pot întâlni temperaturi mai scăzute spre sfârșitul sezonului în New Mexico. Cei care merg spre nord drumețesc de obicei între aprilie și octombrie, iar cei care merg spre sud între iunie și noiembrie.
6. Este unul dintre cele mai izolate trasee panoramice naționale
PCT are peste 70 de stații de aprovizionare pe traseu. AT are peste 40 de „comunități desemnate” de-a lungul drumului. CDT, deși este cea mai lungă drumeție din Tripla Coroană, are doar 18 „comunități poartă” recunoscute de CDTC. Se spune că este cel mai izolat dintre cele 11 Trasee Panoramice Naționale ale SUA. De asemenea, spre deosebire de PCT și AT, CDT nu are adăposturi, astfel încât drumeții sunt destul de izolați și trebuie să doarmă exclusiv în corturi.
7. CDT străbate multe ecosisteme
Poate fi cel mai izolat, dar CDT este, de asemenea, unul dintre cele mai diverse ecologic trasee lungi din țară. Străbate Parcul Național Glacier, unde se găsesc câmpuri de gheață și păduri dense antice, prin tundra alpină a Munților Stâncoși și în Deșertul Chihuahuan înainte de a se termina la granița cu Mexicul.
8. Găzduiește multe specii de animale sălbatice greu de văzut
Datorită diversității ecologice a CDT, drumeții au șansa de a întâlni o gamă largă de specii—multe dintre ele fiind pe cale de dispariție sau cel puțin rareori văzute. Traseul trece, de exemplu, prin Parcul Național Yellowstone, care găzduiește lupi, bizoni, urși grizzly și antilope Pronghorn. Spre nord, există elani; spre sud, șerpi cu clopoței. Alte animale sălbatice văzute pe traseu includ pume, coioți, vulpi, râși, elani canadieni, capre de munte, oi cu coarne mari și urși negri.
9. Este cel mai înalt traseu panoramic național
CDT are cea mai mare altitudine dintre oricare alt Traseu Panoramic Național. Cel mai înalt punct al său este vârful Gray’s Peak din Colorado (4.350,7 metri). Traseul traversează 1.287 de kilometri prin Munții Stâncoși și, conform Serviciului Forestier al SUA, altitudinea sa medie în Colorado este de 3.048 de metri deasupra nivelului mării. Cel mai jos punct al traseului este la capătul nordic, Lacul Waterton (1.280,2 metri deasupra nivelului mării) în Alberta, Canada.
10. Aproximativ 95% din traseu se află pe teren public
Totul, cu excepția a aproximativ 241 de kilometri din CDT, se află pe __PLACEHOLDER_ID_5__teren public__END_PLACEAULDER__ administrat de Serviciul Forestier al SUA, Serviciul Parcurilor Naționale sau Biroul de Gestionare a Terenurilor. Traseul trece prin trei parcuri naționale—Rocky Mountain, Yellowstone și Glacier—plus mai multe păduri naționale și zone sălbatice. Aproximativ 5% din el se află pe teren privat, mai puțin decât 10% din PCT și mai mult decât mai puțin de 1% din AT.
